Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 154/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 154
Ședința publică de la 25 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de, MINISTERUL APĂRĂRII, DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANAȚELOR REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚIALĂ PUBLICE I împotriva sentinței civile nr.2106 din 14.11.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-) intimat fiind
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurenți.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, reclamanții, și G au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizație lunară de 10% din salariul brut pe perioada 1.09.2004-1.10.2007, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective; acordarea în continuare a acestei indemnizații până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate și obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat sumele datorate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Militar Iași.
Susțin reclamanții că art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 contravine principiilor consacrate în art. 20 și art. 53 din Constituția României și că au fost tratați inegal din punct de vedere al salarizării, fiind discriminați fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care se impune acordarea drepturilor salariale solicitate.
Au mai fost invocate și dispozițiile art. 6 alin. 2 Codul muncii, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și dispozițiile nr.OG 137/2000.
Prin "precizările"depuse la dosar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că acordarea diferitelor drepturi salariale și sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv al angajatorului, reclamanții nefiind salariații săi.
Prin întâmpinarea formulată, citând art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, art. 3 alin. 1 din nr.OG 8/2007, precum și art. 3,art. 59 și art. 60 din Legea nr. 567/2004, pârâtul Ministerul Apărării a arătat că personalul auxiliar care nu participă la activitățile prevăzute de aceste dispoziții legale nu poate beneficia de procentul de 10%.
A mai susținut pârâtul că nu există discriminare în salarizarea reclamanților, sporul acordat de lege neîncălcând principiul egalității între salariați. Egalitatea nu înseamnă uniformitate, iar specializarea și numirea pe posturi a fiecăruia îi deosebește în organigrama instituției, le dă prerogative de unicitate a funcției și îi deosebește și ca nivel de salarizare deoarece desfășoară o muncă diferită de a altui angajat.
La solicitarea instanței, Tribunalul Militar Iașia depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2106 din 14.11.2007, Tribunalul Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâții Ministerul Apărării și Direcția Instanțelor Militare au fost obligați să plătească reclamanților despăgubiri de 10% din salariul brut aferent perioadei 1.09.2004-2.02.2007 și la plata unei despăgubiri de 10% din salariul de bază aferent perioadei 3.02.2007-1.10.2007, actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
A respins cererile privind obligarea pârâților la plata despăgubirii în continuare până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar și privind plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să includă în buget sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați primii pârâți.
A respins acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 6 alin. 2 Codul muncii stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004 prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Potrivit art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Reclamanții, îndeplinesc funcția de grefier, angajatorul nefăcând nici o dovadă din care să rezulte că au beneficiat de sporul de 10%. Deși îndeplinesc aceeași funcție, iar în virtutea funcției aceeași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10%, ei nu au primit acest drept, fiind prejudiciați, discriminați. Are loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie, anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004 și art. 6 alin. 2 Codul muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri numai în favoarea unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea că nu toți reclamanții au desfășurat activități din cele prevăzute în art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie.
Conform dispozițiilor art. 27 pct. 1 din nr.OG 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Înlăturarea discriminării nu presupune, neapărat, prevederea sporului de 10% pentru tot personalul, motiv pentru care se va respinge cererea de acordare a despăgubirilor până la prevederea acestuia pentru tot personalul.
Având în vedere dispozițiile art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, instanța a reținut că este neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
Acțiunea formulată de reclamantul G este neîntemeiată.
Conform adresei nr. /16.10.2007 a Tribunalului Militar Iași, reclamantul a fost angajat pe perioadă nedeterminată în funcția de agent procedural. În susținerea pretențiilor sale, reclamantul nu invocă o discriminare în cadrul categoriei lui profesionale, ci raportat la persoane care fac parte din altă categorie (grefieri). Ori, una dintre condițiile discriminării este ca persoanele să se afle în situații analoage și să desfășoare aceeași muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Apărării, precum și reclamanții,.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, Ministerul Economiei și Finanțelor susține că nu are calitate procesuală pasivă, având răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat, însă numai în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, printre care și Ministerul Justiției, aceasta necorespunzând cu răspunderea plății sumelor reclamate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
Mai motivează recurentul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau a unor stimulente constituie atributul exclusiv al angajatorului, raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, Ministerul Apărării susține, în primul rând, că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii. Reclamanții intimați nu au dovedit că au prestat acea muncă, care să le dea dreptul la o plată egală cu grefierii care au desfășurat activități din cele enumerate în nr.OG 83/2000. Principiul egalității de tratament față de toți salariații nu a fost încălcat, ci aplicat corespunzător voinței legiuitorului. Atunci când munca unora este recunoscută prin norme speciale ca fiind deosebită, legiuitorul este în drept să facă diferențieri de natură salarială și să acorde sporuri.
Reclamanților intimați nu le-a fost cauzat nici un prejudiciu, deci nu există temei pentru o reparație echitabilă. Prin aplicarea sentinței criticate, se ajunge la o uniformizare a salarizării personalului auxiliar de specialitate, la o finalitate greșită față de această categorie profesională.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, susțin că au fost discriminați chiar prin sentința criticată, având în vedere că aceeași instanță a admis în totalitate acțiuni având același obiect. Personalul auxiliar de specialitate de la instanțele civile din I și din toată țara primesc și în continuare sporul de 10% din salariul de bază brut lunar, iar motivarea instanței este lapidară și lipsită de temei juridic.
, au formulat întâmpinare la recursurile declarate de Ministerul Apărării și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând respingerea lor.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Apărării a solicitat respingerea recursului formulat de,.
Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat. Calitatea procesuală pasivă a recurentului este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Recurentul nu a fost obligat la plata unor sume către intimații reclamanți, cu care, într-adevăr, nu are raporturi juridice, și nici nu s-a dispus finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Acesta a fost obligat, de către instanța de fond, să includă în buget sumele acordate intimatei, în condițiile în care printre atribuțiile sale, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Recursul formulat de Ministerul Apărării este, de asemenea, nefondat.
Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul respectiv lucrat în aceste activități.
Art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 prevede că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Din aceste dispoziții legale rezultă că, de indemnizația lunară de 10% din salariul brut, beneficiază numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
Potrivit art. 1 alin. 2 lit. i din nr.OG 137/2000, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru o muncă egală.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din același act normativ, la stabilirea existenței unei discriminări nu se au în vedere doar criteriile enumerate limitativ în text, ci și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Mai mult, alin. 3 prevede că sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
În acest context, prevederile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, care stabilesc o diferențiere între grefieri, având drept criteriu participarea la efectuarea unor acte și desfășurarea anumitor activități, sunt discriminatorii.
Recurentul consideră că acordarea indemnizației de 10% anumitor categorii de grefieri, în detrimentul celorlalți grefieri, este justificată și nu are caracter discriminatoriu, fiind vorba de o diferențiere a salariului în funcție de specializarea în cadrul profesiei, acumularea de cunoștințe și performanța proprie.
Or, recurentul, căruia îi revenea sarcina de a dovedi că acordarea indemnizației de 10% doar anumitor categorii de grefieri nu constituie discriminare, potrivit art. 27 alin. 4 din nr.OG 137/2000, nu a dovedit că grefierii, la care se referă art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, au o specializare deosebită și performanțe superioare celorlalte grefieri sau au acumulat mai multe cunoștințe. Așadar, recurentul nu a dovedit că prevederile legale menționate au un scop legitim, în sensul compensării muncii deosebite depuse de aceste categorii de grefieri, comparativ cu ceilalți grefieri.
Prin urmare, reținându-se existența unei discriminări în ceea ce privește acordarea indemnizației de 10%, se constată că intimații reclamanți, grefieri care nu au beneficiat de această indemnizație, sunt îndreptățiți la plata despăgubirilor în cuantumul stabilit de prima instanță, pentru asigurarea unei reparații echitabile și integrale a prejudiciului suferit prin discriminare.
Recursul declarat de reclamanții, este fondat.
Potrivit art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
În condițiile în care situația creată prin discriminare, respectiv neacordarea sporului, nu a fost anulată, pentru asigurarea reparației echitabile și integrale a prejudiciului, cert și determinabil, pe care îl vor suferi în viitor, până la încetarea stării de discriminare, recurenții reclamanți sunt îndreptățiți la plata despăgubirilor în cuantum de 10% din salariul brut și ulterior pronunțării hotărârii.
În consecință, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1,2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul declarat de reclamanții, și se va modifica în parte sentința, în sensul considerentelor expuse. Se vor respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Apărării și Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantele, împotriva sentinței civile nr. 2106 din 14.11.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâții Ministerul Apărării și Direcția Instanțelor Militare să plătească reclamanților - recurenți despăgubiri în cuantum de 10% din salariul de bază brut, începând cu data de 02.10.2007 și până la încetarea stării de discriminare.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în buget și sumele necesare plății acestor despăgubiri.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge recursurile formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Ministerul Apărării, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
10.04.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Carmen
