Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1548/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1548/2009 -
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de contestatorii G și domiciliați în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata pârâtă " COM SERV" - cu sediul în O,-, - 3,. 36, județul B, împotriva sentinței civile nr. 419 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 10 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 12 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 419 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții G și, în dosar conexat nr-, în contradictoriu cu pârâta " COM SERV" - O; reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au avut calitatea de angajați ai unității pârâte, reclamantul G în funcția de muncitor și reclamantul în funcția de director, în baza contractelor individuale de muncă nr. - din 21.09.2006, respectiv nr. - din 20.09.2006.
Conform deciziilor nr. 20 din 19.11.2007 și nr. 21 din 19.11.2007, contractele individuale de muncă ale reclamanților cu unitatea pârâtă au încetat în temeiul art. 55 lit. b Codul muncii, începând cu data de 1.11.2007.
Din cuprinsul adreselor nr. 82778 din 27.12.2007 și nr. 82779 din 27.12.2007, întocmite urmarea sesizării reclamanților, Inspectoratul Teritorial d e Muncă Bac omunicat acestora că din verificarea statelor de plată rezultă că au desfășurat activitate la unitatea pârâtă și că acestea nu poartă semnătura de primire a salariilor, cu excepția lunii septembrie 2006 de către reclamantul, iar din verificările fișelor colective de prezență pentru perioada în litigiu, nu rezultă că au desfășurat ore suplimentare și nici că au desfășurat activitate în zilele de sâmbătă și duminică.
Într-adevăr, din examinarea statelor de plată depuse la dosar, rezultă că în dreptul numelui reclamanților nu există o semnătură de primire a salariilor, aspect însă care nu poate conduce automat la concluzia neplății salariilor, cu atât mai mult cu cât potrivit dispozițiilor art. 163 Codul muncii, dovada plății drepturilor salariale se face prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariații îndreptățiți. Cu privire la acest din urmă aspect, pârâta a depus la dosar actele privind plata contribuțiilor la asigurările sociale și borderoul cu fișele fiscale din care rezultă că s-au achitat atât contribuțiile la asigurările sociale datorate de angajator cât și cele calculate, reținute și vărsate de la angajați. Aceste probe, coroborate și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, conduc la concluzia plății salariilor de către pârâtă în favoarea reclamanților. În urma controlului efectuat de Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, pârâta a făcut demersuri în scris către reclamanți pentru a se prezenta în vederea clarificării unor aspecte procedurale legate de drepturile salariale aferente perioadei în litigiu, precum și pentru predarea carnetelor de muncă.
Pe de altă parte, pe întreaga perioadă desfășurată în cadrul unității pârâte, nu rezultă că reclamanții au sesizat unitatea pârâtă sau Inspectoratul Teritorial d e Muncă B cu o cerere pentru neplata salariilor, în condițiile în care perioada în litigiu se desfășoară pe parcursul a 14, respectiv 13 luni de zile, iar plata drepturilor salariale se efectuează lunar.
Cât privește orele suplimentare și respectiv zilele de sâmbătă și duminică, solicitate de către reclamanți, instanța de fond a apreciat cererea ca nefondată, astfel, din foile colective de prezență depuse la dosarul cauzei, nu rezultă prestarea de către reclamanți a orelor suplimentare, aspect reținut și comunicat reclamanților și de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă B în urma sesizării depuse. Sub acest aspect, probele testimoniale administrate în cauză sunt contradictorii, astfel, în timp ce martorii și au declarat că s-au prestat ore suplimentare, martorii și au declarat că se întâmpla o dată sau de două ori pe săptămână să depășească programul de lucru de 8 ore și atunci datorită faptului că nu se strângeau la timp uneltele și echipamentele de lucru. Tot cu privire la orele suplimentare, martorul a arătat că lui i-au fost plătite aceste ore, însă nu știe câte ore suplimentare au fost prestate de reclamantul G deoarece nu lucra cu acesta în echipă tot timpul, iar în ceea ce-l privește pe reclamantul, a mai arătat că nu cunoaște dacă acesta a prestat sau nu ore suplimentare. Martorul a declarat că atunci când a prestat ore suplimentare nu se simțea la salariu și din câte știe el era la fel la toată lumea, inclusiv reclamanții, însă nici martorul și nici martorul nu a precizat în cazul acestora câte ore suplimentare au efectuat.
Din descrierea procesului de lucru de către martorul, coroborat cu restul probelor administrate, se reține că nu se justifica prelungirea programului de lucru.
Cât privește plata orelor lucrate în zilele de sâmbătă și duminică solicitate de către reclamantul, martorii audiați au relatat că întrucât nu lucrau împreună cu acesta, nu cunosc aspecte privind cererea formulată de reclamant.
În contextul tuturor considerentelor mai sus expuse, instanța a apreciat acțiunile formulate ca fiind neîntemeiate, procedând la respingerea lor, și în condițiile art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a reclamanților, i-a obligat pe aceștia în favoarea pârâtei la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, au declarat recurs reclamanții G și, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii lor, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece contravine tuturor probelor administrate în cauză.
Astfel, se susține de către recurenți că în mod greșit a reținut instanța de fond că actele depuse la dosar fac dovada plății salariilor către reclamanți, întrucât aceste înscrisuri dovedesc plata făcută de angajator către stat și nicidecum către angajat.
Pe de altă parte, se arată că nici probele testimoniale nu au fost interpretate corect de către instanță, nici unul dintre martori nu a afirmat că a văzut făcându-se vreo plată către recurenți.
În ceea ce privește plata orelor suplimentare și a celor de sâmbătă -duminică, instanța reține că probele testimoniale sunt contradictorii, însă dă valență doar declarațiilor martorilor propuși de intimată, omițând a lua în considerare și celelalte declarații.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, solicitând prin reprezentantul său, respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Prin cererile de chemare în judecată înregistrate la data de 31.01.2008, cei doi reclamanți recurenți au solicitat obligarea intimatei la plata drepturilor salariale pe perioada în care au fost angajații acesteia, unul în calitate de muncitor, iar celălalt în calitate de director, pe perioada septembrie 2006 - octombrie 2007, când au încetat raporturile de muncă cu societatea,în temeiul art. 55 lit. "b" Codul muncii (începând cu data de 1.11.2007).
De asemenea, reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare și a orelor lucrate în zilele libere de sâmbătă și duminică,în aceeași perioadă.
Societatea intimată are un număr mic de angajați (mai exact 9), aceasta precizând în fața instanței de fond, prin întâmpinare și concluziile scrise, că plata salariilor se face o singură dată pe lună, deodată tuturor angajaților, procedura exactă fiind convocarea angajaților, înmânarea salariilor de către administrator sau secretară și, ulterior, când contabilitatea trimitea statele de plată, se trecea la semnarea acestora, împrejurări care nu au fost contestate de către reclamanți.
Această procedură de înmânare a salariilor de către cele două persoane arătate mai sus și ulterior trimiterea de către serviciul de contabilitate a statelor de plată, explică lipsa semnăturilor unora dintre salariați, printre care și a reclamanților, de pe aceste state de plată.
Din copiile acestor acte depuse la instanța de fond, rezultă că și altor salariați le lipsește semnătura de pe unele state de plată din perioada din litigiu (, ), iar în cauză nu s-a făcut dovada că și aceste persoane ar fi susținut că nu le-au fost achitate drepturile salariale.
Pe de altă parte, intimata a depus la dosar actele privind plata contribuțiilor la asigurările sociale și borderoul cu fișele fiscale, din care rezultă că s-au achitat atât contribuțiile la asigurările sociale datorate de angajator, cât și cele calculate, reținute și vărsate de la angajați.
Este adevărat că aceste probe prin ele însele nu constituie o dovadă directă a plății drepturilor salariale către recurenți, însă instanța de fond le-a coroborat cu restul probelor, inclusiv declarațiile martorilor audiați în cauză.
În ceea ce-i privește pe martorii și, aceștia au fost de asemenea angajații intimatei, și au susținut că au fost plătiți de către societate, primul arătând că i-au fost plătite și orele suplimentare, dar în privința reclamanților nu are cunoștință dacă plata s-a efectuat sau nu.
Este de relevat că în prezent cei doi martori sunt angajații " CONFORT" -, societate înființată chiar în perioada din litigiu, al cărei asociat unic este recurentul (filele 128 - 132 dosar fond), având același obiect de activitate cu cel al intimatei, potrivit susținerilor acesteia din urmă.
Potrivit declarației martorului C, care deține funcția de șef de echipă în cadrul societății intimate, se întâmpla cu o frecvență de 1 - 2 ori pe săptămână să depășească programul de lucru cu cel mult două ore, și aceasta pentru adunarea instrumentelor de lucru, iar martora a susținut că, pentru orele lucrate în plus se acorda o zi liberă, iar pentru situațiile în care nu aveau de lucru, se acorda întreg salariul.
În fine, reclamanții au susținut că au solicitat în nenumărate rânduri intimatei pârâte să le facă plata salariilor, susțineri însă neconfirmate prin nici o cerere scrisă adresată acesteia.
Aceste susțineri sunt puțin verosimile, deoarece este greu de crezut că pe toată perioada derulării contractului de muncă cei doi recurenți, din care unul deținând chiar o funcție de conducere (aceea de director), au prestat muncă, inclusiv ore suplimentare, chiar în zilele nelucrătoare, fără a fi remunerați pentru aceasta, promovând prezenta acțiune la câteva luni după încetarea raporturilor de muncă cu intimata.
Așa fiind, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenții la 800 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de contestatorii G și domiciliați în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata pârâtă " COM SERV" - cu sediul în O,-, - 3,. 36, județul B, împotriva sentinței civile nr. 419 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 4.12.2009
jud.fond. -
dact.
5 ex./4.12.2009
- 3 com./
- G,
- - O,-, județul B,
- " COM SERV" - - O,-, - 3,. 36, județul
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
