Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1586/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1586
Ședința publică de la 02 Martie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2010, privind recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței civile nr.3983/17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, ( ), ( ), I, -, C, -, -, C, -, și intimații pârâți Tribunalul Gorj și Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect, drepturi bănești.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.02.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 02.03.2010.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.3983/17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calitățșii procesuale pasive invocate de intimatul Ministerul d e Justiție.
S-a admis acțiunea formulată de petenții -, (), (), I, -, C, -, -, C, -, personal auxiliar - grefieri în cadrul Tribunalului Gorj, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj.
Au fost obligați intimații Ministerul d e Justiție, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj și Ministerul Finanțelor Publice în solidar la plata către petenți a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul brut lunar, pe perioada 01.11.2000 - 01.06.2004, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat intimatul Ministerul Finanțelor Publice să întocmească un proiect de rectificare de buget în care să fie incluse sumele solicitate.
A obligat intimatul Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale petenților cu privire la sporul de solicitare neuropsihică.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Petenții îndeplinesc funcțiile de personal auxiliar, respectiv grefieri în cadrul Tribunalului Gorj, fiind salarizați în baza Legii nr. 50/1996, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin nr.OG83/2000, nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/29.03.2006.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996,Pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar."
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit. e din Constituția României.
Art. 47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art. 1 pct.42 din nr.OG83/2000, însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
Abrogarea art. 47 din Legea nr.50/1996 prin art. 1 pct.42 din nr.OG83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.108 alin.3 din Constituție,Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta", iar prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la,Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată."
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin Legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În același context, se reține că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art.1 pct.Q1 in Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul nr.247/1997.
Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 prin art. 1 pct.42 din nr.OG 83/2000 este nelegală și, mai mult, subzistă rațiunile acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică, tribunalul apreciază că pretențiile petenților sunt întemeiate.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 petenții au fost lipsiți de proprietatea acestui bun, or, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, tribunalul reține că art. 1 pct.42 din nr.OG83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, urmând să dea preponderență acestui din urmă text legal.
Despăgubirile cuvenite petenților trebuie sa cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 din Codul Muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
În sensul că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, în procent de 50% din indemnizația brută lunară se cuvine magistraților pe întreaga perioadă, începând cu intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, respectiv 01.11.2000, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia nr.21/10.03.2008, în dosarul nr.5/2008, prin admiterea recursului în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia fiind obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit dispozițiilor art. 329 alin.3 pr.civ.
Având în vedere considerente expuse și dispozițiile legale evocate mai sus, tribunalul a admis acțiunea a obligat intimații la plata către petenți a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor și solicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul brut lunar, pentru perioada 01.11.2000-01.06.2004, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
Deși petenții au solicitat efectuarea unei expertize contabile, instanța a apreciat că aceasta nu este utilă cauzei, sumele fiind determinabile.
Intimatul Tribunalul Gorja fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale petenților, iar intimatul Ministerul Finanțelor a fost obligat să întocmească un proiect de rectificare de buget în care să fie incluse sumele de mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal, pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN P G,
Ministerul Justiției critică sentința, susținând că dreptul la acțiune privind drepturile salariale pretinse de reclamanți este prescris, iar instanța de fond a respins în mod greșit excepția invocată.
Invocând dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, recurentul susține că dreptul la acțiune privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică este prescris.
Ministerul Finanțelor a invocat în recurs excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că Ministerul Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat, că rolul său este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat. Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite fiecare pentru instituțiile aflate în subordinea sa. Mai susține recurentul că raporturi de muncă există între reclamanți și Ministerul Justiției, fără ca Ministerul Finanțelor să fie în vreun fel implicat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursurile ca fiind fondate și urmează să le admită, pentru următoarele considerente:
Astfel, dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 stipulează faptul că - dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar dispozițiile art. 3 din același decret arată că. orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă.
Potrivit art.283 alin.1 lit. c Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În ceea ce privește momentul în care se naște dreptul la acțiune, în general,coincide cu data la care este încălcat dreptul subiectiv.
Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii a stabilit prin decizia nr.XXI din 2008:
" normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
Pentru a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică din anul 2000, reclamanții trebuiau să se adreseze instanței cu acțiune în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului, data nașterii dreptului fiind fiecare scadență lunară a drepturilor salariale.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 21.03.2008, drepturile solicitate de reclamanți sunt cele aferente perioadei 01.11.2000-01.06.2004, iar reclamanții nu au invocat intervenirea niciunei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție.
Se constată astfel că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit. c Codul Munciia fost depășit, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției fiind întemeiată.
Dezlegarea dată de Tribunalul Gorj este greșită, întrucât nu au fost încălcate nici dispozițiile dreptului intern, nici pe cele ale tratatelor internaționale la care Românie este parte cu referire concretă la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în condițiile în care, prin deciziile sale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu examinează legislația internă a statelor și situațiile în care a fost încălcat dreptul petenților privind liberul acces la justiție.
Prin hotărârea nr. 3052/2004, pronunțată în cauza SC SRL contra, Curtea a arătat importanța majoră pe care o prezintă termenele de prescripție interpretate din perspectiva preambulului Convenției care declară principiul preeminenței dreptului ca făcând parte din patrimoniul comun ale statelor membre la Convenție, iar rolul prescripției este, printre alte, acela de a garanta principiul securității raporturilor juridice prin fixarea unui termen fix de introducere al acțiunilor.
S-a concluzionat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului că modificarea unei situații care a devenit definitivă datorită expirării termenului de prescripție este incompatibilă cu principiul securității raporturilor juridice, nici o dispoziție a Convenției neobligând statele membre să instituie termen de prescripție sau să fixeze momentele de la care începe să curgă prescripția, în materie civilă statele bucurându-se de o mare libertate de apreciere atât în stabilirea duratei acestui termen, cât și a momentului de la care aceasta începe să curgă (hotărâreanr.42117/04. din 05.02.2009, cauza Brunet- și alții contra Franței).
Se constată astfel că instituirea unor termen de prescripție pentru sesizarea unei instanțe este admisibilă fără a se aduce atingere art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Dreptului Omului și a Libertăților, iar termenul de prescripție de 3 ani de zile prevăzut în dreptul intern românesc este în general apreciat ca rezonabil de întreaga practică CEDO în ceea ce privește satisfacerea drepturilor de creanță.
In consecință, se va reține că în mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul recurent Ministerul Justiției.
In condițiile în care sunt întemeiate motivele de recurs ce vizează excepția prescripției dreptului material la acțiune, este inutil a se examina și motivele legate de fondul cauzei, invocate de către recurenți.
In consecință, se va reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, Tribunalul Gorj făcând o greșită aplicare a legii,astfel încât în baza art. 312 alin.1 cod procedură civilă, recursurile declarate de pârâți se privesc ca fiind întemeiate și se vor admite, se va modifica în totalitate hotărârea primei instanțe în sensul că se va respinge cererea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței civile nr.3983/17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, ( ), ( ), I, -, C, -, -, C, -, și intimații pârâți Tribunalul Gorj și Curtea de APEL CRAIOVA.
Modifică în tot sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.03.2010
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.ES-19.03.2010
Tehn.red./ 2 ex
/,
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Ligia Epure, Carmen Tomescu
