Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1683/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1683/R/2008
Ședința publică din data de 16 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, G, și împotriva sentinței civile nr. 560 din 25 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș privind și pe pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S M, MUNICIPIUL SMp rin Primar și SERVICIUL PUBLIC - ADMINISTRAȚIA PIEȚELOR S M, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, s-a constatat lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța, după deliberare, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 560 din 25.04.2008 a Tribunalului Maramureșs -a respins acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului S M, Consiliul Local al Municipiului S M, Municipiul SMP rin Primar și Serviciul Public - Administrația Piețelor S M, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de angajați ai pârâtului de IV, între părți existând încheiate contracte individuale de muncă.
Ordinele nr. 275/2002 și 496/2003 sunt date în aplicarea Legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Prin Ordinul 496/2003 a fost modificată Anexa 1 la Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi personalului civil din aceste instituții.
Din cele menționate mai sus, rezultă că Ordinul 496/2003 nu se aplică personalului civil din instituțiile publice altele decât cele de apărare, ordine publică și siguranță națională, administrația publică locală nefăcând parte din structura Ministerului Administrației și Internelor, iar primăria este o structură ce funcționează în cadrul autorității publice locale.
Un act administrativ normativ emis de un ministru nu poate extinde sfera de aplicare a unei legi pe care este chemat să o aplice, deoarece prin aceasta ar adăuga la lege.
Dacă la adoptarea lor, Legea 138/1999 și Ordinul 275/2002, se adresează unei categorii limitate de salariați, printr-o modificare de ordin, sfera de adresabilitate a legii nu se poate extinde la funcționarii publici din administrația locală.
În accepțiunea primei instanțe, trimiterea din art. 9.2 al Ordinului 496/2003 la "personalul civil din administrația publică" trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil angajat al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională beneficiază de sporul de dispozitiv, dar numai cei de la instituțiile respective pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii 138/1999.
Pentru considerentele reținute, instanța a apreciat neîntemeiată acțiunea reclamanților, respingând-
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, G, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanță.
În motivele de recurs arată că prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 s-a procedat la uniformizarea sistemului de acordare a veniturilor salariale pentru personalul care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților administrației publice, pct.9.2 stipulând în mod expres că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice" iar cuantumul acestei indemnizații este potrivit art.13 din Legea nr.138/1999 de 25% din salariul de bază pentru fiecare angajat în parte.
Cu privire la posibilitatea acordării sporului de dispozitiv, arată că personalul contractual din cadrul administrației publice își desfășoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă, fiind aplicabile prevederile Legii nr.53/2003 care permit prin art.153 acordarea unei asemenea indemnizații. Rezultă așadar că prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nici o prevedere legală, ci dimpotrivă se asigură egalitatea de tratament salarial personalului din cadrul aceleiași autorități, sporul fiind întemeiat pe prevederile Ordinului nr.496/2003, care se aplică și autorităților administrației publice locale.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Actele normative pe care reclamanții și-au întemeiat pretențiile și pe care prima instanță le-a considerat că justifică admiterea acțiunii, sunt Legea nr.138/1999 (art.13) și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 (pct.9.2).
Or, dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică, conform art.1, personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin urmare, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile personalului contractual din cadrul Serviciului Public Comunitar de Evidență a Personalului S, care este o instituție publică cu personalitate juridică aflate în subordinea unei autorități a administrației publice locale, respectiv a Consiliului Județean, după cum stabilește în mod expres art.6 alin.1 din nr.OG84/2001.
De asemenea, prevederile Ordinului nr.496/2003 (pct.9.2) nu pot fi aplicabile reclamanților, deoarece acest act normativ a fost emis în aplicarea Legii nr.138/1999 care, astfel cum s-a reținut anterior, nu îi include pe reclamanți în sfera destinatarilor dispozițiilor sale.
De altfel, dispozițiile edictate de pct.9.2 nu trebuie interpretate în mod de sine stătător, ci raportate la ansamblul prevederilor nr.496/2003, ceea ce confirmă însă o dată excluderea reclamanților din categoria persoanelor îndreptățite să primească spor de dispozitiv.
În fine, chiar acceptând susținerea că pct.9.2 din nr.496/2003 se referă în mod independent la personalul contractual din organele administrației publice, Curtea constată că un asemenea mijloc de legiferare pune sub semnul întrebării principiile constituționale de bază, cum ar fi autonomia publică locală, deoarece nu poate fi admisă posibilitatea ingerinței unui minister (organ executiv central) în cadrul legislativ specific unei autorități publice locale.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, și împotriva sentinței civile nr. 560 din 25 aprilie 2008 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact.GC
2 ex/2.10.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede, Gabriella
