Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1713/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1713
Ședința publică din data de 17 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în Târgoviște, str. - -,. 27, s A,.4,.18, județul D, împotriva sentinței civile nr. 545 din 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Apărării cu sediul în B, sector 5,--5 și Unitatea Militară 02405 Pitești cu sediul în Pitești, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de intimata-pârâtă Ministerul Apărării, la care s-a anexat practică judiciară, respectiv: încheierea din data de 25 mai 2007 și decizia nr. 518 din 31 mai 2007 ambele pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-.
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recusului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la ribunalul Dâmbovița - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării și UM 02405 Pitești pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea de ofițer al armatei române și să i se elibereze adeverință cu perioada lucrată în această calitate în cadrul forțelor armate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 1993 a fost
pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă, că la calculul pensiei nu s-a luat în considerare și perioada când a fost ofițer în cadrul fostului Minister
al Apărării Naționale, deși în livretul militar sunt menționate stagiile de
soldat în perioada 20.11.1950-23.07.1951, elev la Școala Militară de
Infanterie nr. 2 în perioada 23.07.1951-01.03.1953, ofițer (grad de
locotenent) în perioada 01.03.1953-22.05.1956, locotenent major în perioada
22.05.1956-22.05.1958.
Reclamantul a mai menționat că s-a adresat pârâtei UM 02405 pentru a i se elibera adeverința cu vechimea respectivă dar i s-a comunicat că nu există documente referitoare la activitatea desfășurată.
Pârâtul Ministerul Apărării a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că i s-a recunoscut calitatea de ofițer, aspect menționat și în livretul militar, că i s-au eliberat adeverințe referitoare la drepturile salariale cuvenite pentru perioada cât și-a desfășurat activitatea ca militar, conform adreselor nr.21280/14.11.2006 și nr.21280/16.10.2006 emise de UM 02405 Pitești, că pentru perioadele martie 1953- decembrie 1954, martie 1955 -octombrie 1955, noiembrie 1955- mai 1958, nu mai există statele de plată, că în conformitate cu prevederile art. 161 alin.2 din Legea 19/2000, pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, în lipsa actelor doveditoare la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu anual în vigoare la data respectivă.
De asemnea, pârâtul Ministerul Apărării a mai arătat că în lipsa unor documente referitoare la salariul reclamantului nu poate fi obligat să elibereze adeverință în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 545 din 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins cererea formulată de reclamantul, in contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării și 02405 Pitești.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat să i se recunoască de către pârâtul Ministerul Apărării calitatea de ofițer al armatei române și să i se elibereze o adeverință referitoare la drepturile salariale cuvenite pentru perioada când și-a desfășurat activitatea ca militar.
S-a mai reținut de către instanța de fond că din livretul militar seria - nr. - rezultă că reclamantul a avut gradul militar d e căpitan, iar prin adeverința din 11.12.2007 eliberată de UM 02405 Pitești s-a menționat cariera militară de la data de 20.01. până la data de 28.05.1958 când a fost trecut în rezervă, cu mențiunea că la data de 30.12.1939 i s-a acordat gradul de căpitan în rezervă.
Față de mențiunile cuprinse în adeverința eliberată de pârâta UM 02405 Pitești, instanța de fond a respins primul capăt de cerere, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța de fond a reținut că pârâtul Ministerul Apărării a susținut că nu poate elibera adeverință cu salariul realizat de reclamant în perioadele martie 1953- decembrie 1954, martie 1955- octombrie 1955, noiembrie 1955- mai 1958, întrucât fondul arhivistic a fost distrus de un incendiu, în anul 1962, iar pentru perioada noiembrie 1955- mai 1958 nu mai sunt deținute documente de către UM 03235
Dispozițiile legale referitoare la stabilirea pensiilor de asigurări sociale cuprind reglementări referitoare la situațiile în care nu există documente referitoare la salariul realizat de persoanele asigurate.
Astfel, dispozițiile art. 161 (2) teza a II-a din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare prevăd că în cazul în care asiguratul nu poate prezenta acte doveditoare a drepturilor salariale neînregistrate în carnetul de muncă, drepturile salariale luate în calcul se consideră egale cu salariul minim brut pe economie, în vigoare în perioada respectivă.
S-a mai reținut de instanța de fond că prin art. 15 alin.2 din anexa 1 la HG 1550/2004 privind Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, în lipsa unor din care să reiasă veniturile solicitanților, "la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariile minime pe țară, brute sau nete, după caz".
În același sens sunt și Instrucțiunile Ministerului Apărării Naționale nr. 106.28.06.2005 care prevăd că în situația inexistenței datelor și documentelor despre veniturile realizate de solicitanți, " drepturile salariale luate în calcul se consideră egale cu salariul minim brut pe economie, în vigoare în perioada respectivă".
A apreciat tribunalul că, întrucât pârâtele nu dețin documente referitoare la drepturile salariale ale reclamantului pentru întreaga perioadă în care a desfășurat activitate ca militar, nu pot fi obligate să elibereze o adeverință referitoare la cuantumul salariului din perioada respectivă, astfel că, în raport de dispozițiile art. 155 lit. i din Legea nr. 19/2000, a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat recurentul, în esență, că în mod greșit s-a apreciat că în cauză angajatorul nu mai are posibilitatea de a elibera adeverințe doveditoare a calității de ofițer datorită incendiului care a avut loc în anul 1969 și în care au fost distruse o parte din documente, atâta timp cât la intervale diferite i-au fost comunicate documente care au fost salvate din acel incendiu.
A mai precizat recurentul că arhiva a fost distrusă selectiv în incendiu și că după introducerea acțiunii la instanța de fond unitatea pârâtă a mai găsit în arhivă și alte documente, sens în care i-a fost eliberată adeverința nr. 138 din 11.12.2002 prin care atestă calitatea sa de fost cadru al forțelor armate în perioadele: ianuarie-februarie 1955, decembrie 1955 - februarie 1956, martie 1956 - februarie 1958, martie 1958.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei la eliberarea adeverinței care să ateste calitatea de cadru al forețelor armate și pentru perioadele pentru care s-a constatat inexistența documentelor datorate incendiului din 1969.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma actelor și lucărilor, a criticilor invocate precum și în raport de dispozițiile legale ce au incidență în cauză și de prevederile art. 3041Cod pr.civilă, constată că recursul este nefondat pentru următoarele cosiderente:
Prima instanță în mod corect a apreciat netemeinicia primului capăt de cerere privind recunoașterea calității de ofițer. Astfel, actele depuse la dosarul cauzei, respectiv livretul militar și adeverința eliberată de 02405 privind perioada în care reclamantul și-a desfășurat cariera militară, fac pe deplin dovada calității de ofițer fapt care face de prisos constatarea acestei situații de fapt printr-o hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, Curtea constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile Legii nr. 19/2000 și HG nr. 1550/2004. Astfel, aceste dispoziții prevăd, tocmai pentru a nu prejudicia persoanele aflate în această situație, că în lipsa unor date, documente care să ateste veniturile realizate, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariile minime pe țară, brute sau nete, după caz.
Din actele dosarului - adresa nr. 21280/16.10.2006 aflată la fila 15 dosar fond - rezultă că pentru perioadele martie 1953 - decembrie 1954, martie 1955 - octombrie 1955 - unitatea pârâtă nu deține statele de plată cu privire la situația reclamantului, întrucât fondul arhivistic a fost distrus în incendiul din 1962, motiv pentru care pârâta a fost în imposibilitate de a elibera adeverința solicitată.
În acest context, solicitarea reclamantului de a obliga pârâta să-i elibereze adeverința cu salariul realizat în perioadele solicitate, în lipsa unor documente care au fost distruse în incendiu în anul 1962, este nejustificată în raport și de dispozițiile art. 1 din nr.OG 33/2002 conform cărora "Autoritățile publice centrale și locale elliberează certificate și adeverințe numai în cazurile în care situațiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deținute de acestea".
În atare situație, Curtea constată că în mod legal prima instanță a constatat că pârâții nu dețin documente referitoare la drepturile salariale ale reclamantului pentru întreaga perioadă în care a desfășurat activitate ca militar, sens în care nu pot fi obligate la eliberarea unei adeverințe referitoare la cuantumul salariului din perioada respectivă.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, sens în care, în conformitate cu disp.art. 312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat in Târgoviște, str. - -,.27, se.A,.l8,.4, județul D, împotriva sentinței civile nr. 545 din 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL APĂRĂRII, cu sediul în B,--5, sector 5 și 02405, cu sediul in Pitești, județul
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - -
Grefier,
Tehnored./SȘ
2 ex./10.10.2008
dosar fond.- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond- G -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
