Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1753/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1753
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Sentinței Civile nr. 336/2007 pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și pârâții intimați Ministerul Finanțelor Publice și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 336/2007 pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, și-n consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamanților contravaloarea tichetelor de masă cuvenite acestora și neacordate după cum urmează: pentru perioada octombrie 2005-ianuarie 2007, în funcție de zilele efectiv lucrate; pentru perioada septembrie 2005-februarie 2006, în funcție de zilele efectiv lucrate; pentru perioada martie 2006-iunie 2006 și august 2006-ianuarie 2007, în funcție de zilele efectiv lucrate;, pentru perioada martie 2006-iulie 2006 și septembrie 2006-ianuarie 2007, funcție de zilele efectiv lucrate și a tichetelor cadou cuvenite cu ocazia sărbătorilor de C și de Paști, pentru anul 2006, sume actualizate la data plății efective.
Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, cu motivarea că ministerul in discuție este străin de raporturile de muncă dintre reclamanți și pârâții Ministerul Public și DIICOT-Serviciul Teritorial Timișoara,între reclamanți și respectivul pârât neexistând raporturi juridice sub aspectele reglementate de Codul Muncii și legile proprii de organizare: Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească și Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reține că reclamantele sunt angajate ale DIICOT-Serviciul Teritorial Timișoara și că potrivit art.1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane fizice sau juridice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordate sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar art. 1 din Legea nr. 193/2006, prevede că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de masă.
Reclamantele nu au primit până în prezent, de la apariția celor două acte normative, nici tichete de masă, nici tichete cadou,context in care Tribunalul a reținut că au fost încălcate normele art. 1 din Protocolul adițional 1 la CEDO, potrivit cu care "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".Astfel, dreptul reclamantelor la tichete de masă și la tichete cadou este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Este adevărat că art. 1 din Legea nr. 142/1998 și art. 1 din Legea nr. 193/2006 prevede doar facultatea, iar nu și obligația angajatorului de a acorda salariaților astfel de tichete, dar această posibilitate legală de a primi tichete de masă și cadou reprezintă, în interpretarea Curții Europene a Drepturilor Omului, o speranță legitimă, speranță ce este protejată de art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, având în vedere că din 1998, când a apărut Legea nr. 142, deci de aproape 10 ani, reclamanții nu au beneficiat de tichete de masă, acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâții nu au justificat nici o cauză de utilitate publică.
Tribunalul a înlăturat apărarea pârâtului Ministerul Public, considerând că, indiferent că sunt prevăzute sau nu sume cu această destinație în cadrul bugetului anual, pârâții au obligația să acorde aceste tichete și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop, atâta timp cât în baza art. 41 alin.2 din Constituție, aceste tichete reprezintă măsuri de protecție ale reclamanților în calitate de salariați ai sectorului bugetar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurs înregistrat la data de 17.07.2008 la Înalta Curte de Casație și Justiție și trimis spre soluționare Curții de Apel Timișoara, ca efect al pronunțării Deciziei nr.104/2009 a Curții Constituționale a României,prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008. Sintetizând motivele de recurs ale pârâtului,care in opinia sa se circumscriu prevederilor art. 304 pct.4, 7 și 9/pr.civ, Curtea reține că acesta a vizat in esență interpretarea greșită de către instanța de fond a prevederilor art. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă,fără a fi luată in considerare împrejurarea că pentru anul 2007 s-a prevăzut in mod expres prin OUG nr. 88/2006 că nu se acordă salariaților bugetari tichete de masă. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclam,antele,personal auxiliar al instanțelor judecătorești exercită prerogativele unei funcții publice,in baza unui act de numire in funcție,iar nu in temeiul unui contract individual de muncă,potrivit Legii nr. 567/2004.
Recurentul mai susține că normele Legii nr. 142/1998 au un caracter dispozitiv, actul normativ neinstituind o obligație in favoarea salariaților,iar in speță nu poate fi vorba de discriminare câtă vreme legiuitorul a stabilit in mod clar criteriile și categoriile de salariați care au vocația la acest beneficiu.
Reclamanții intimați nu s-au prezentat in instanță și nu au depus întâmpinare,cu toate că au fost citați cu această mențiune de către instanța de recurs.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul pârâtului prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor Art. 312 alin1 și art. 304 ind.1 /pr.civ.,Curtea constată că acesta este întemeiat,cu următoarele argumente.
Într-adevăr, Legea nr. 142/1998, prevede la art. 1 "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personalprin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator,potprimi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator."
De asemenea, art. 1 din Legea nr. 193/2006, prevede că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de masă.
Din simpla lectură a dispozițiilor citate,se observă că acestea sunt departe de a da naștere unui drept în favoarea salariaților de a primi alocația individuală sub forma tichetelor de masă, ele conferind mai degrabă o facultate in acest sens. Că este așa rezultă și din conținutul alin. 2 al art. 1 din Legea nr. 142/1998,potrivit căruia"tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Mai mult,o condiție necesară pentru acordarea beneficiilor in discuție o reprezintă calitatea de salariat angajat prin contract individual de muncă,ceea ce nu este cazul reclamanților care potrivit art. 33 și următoarele din Legea nr. 567/2004 sunt numiți in funcție printr-un act administrativ. Ori neîndeplinirea acestei din urmă condiții este de natură a înlătura raționamentul primei instanțe de fond referitor la pretinsa speranță legitimă a reclamanților,protejată prin efectul art. 1,Protocolul I al CEDO.
În fine, Curtea mai observă că,având de soluționat recursul in interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998, instanța supremă a conchis prin Decizia nr. 14/2008 că prevederile in discuție "se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor,personalului auxiliar de specialitateși funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă."
Pentru considerentele expuse,văzând că potrivit art. 329 alin. 2 și 3/pr.civ. dezlegările date problemei de drept ce vizează interpretarea și aplicarea art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998, prin Decizia nr. 14/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești, instanța de recurs constată că judecătorii fondului au interpretat și aplicat greșit in cazul reclamanților prevederile art. 1 din Legea nr. 142/1998, împrejurare de natură a atrage incidența motivului de recurs la care se referă art. 304 pct.9/pr.civ.
Mai mult, in speță nu poate fi vorba despre o discriminare in raport cu celelalte categorii de salariați, care au negociat acordarea drepturilor in discuție prin contracte colective de muncă, cu atât mai mult cu cât autorii acțiunii au solicitat drepturi salariale, iar nu despăgubiri rezultate dintr-o eventuală discriminare.
Pentru aceste argumente,Curtea va face aplicarea prevederilor art. 312 alin.1 și art. 304 pct.9/pr.civ,sens in care va admite recursul pârâtului și va modifica sentința recurată in sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamanților.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Sentinței Civile nr. 336/2007 pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-.
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamanților.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /17.12. 2009
Tehnored / /17.12.2009/2 ex
Prima instanță: și
Tribunalul C-S
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
