Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1756/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA SECȚIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI LITIGII DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA nr.1756

Ședința publică de la 19 septembrie 2008

JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea

- - -

- ---

Grefieri -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1171 din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -G, G, -, și, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la cabinet avocatură - comuna, sat, nr.542, județ

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Avocat având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.

Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune. Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii, iar într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate de reclamanți raportat la salariul de bază mediu pe societate în cuantum brut. Cheltuielile de judecată urmează să le solicite pe cale separată.

Curtea

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, G, G, și au chemat in judecata pe parata SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa fie obligata pârâta la plata sumei de 6631 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite si neachitate, respectiv primele corespunzătoare sărbătorilor de Paște și pentru anii 2005, 2006 și 2007, actualizate in raport de indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei, iar potrivit art.168 alin.1 din contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, pe perioada indicată de aceștia, pârâta avea obligația să plătească fiecărui salariat, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, câte o primă constând într-un salariu de bază mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.

În drept, au fost invocate disp.art.166, art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și art.168 (1) din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății negociat și reeditat în anii 2005, 2006, 2007.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază și prin urmare, aceștia nu mai pot solicita un drept salarial care le-a fost plătit.

Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1171 din 11.04.2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de pârâtă, a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta la plata către reclamanți sumei de 6631 lei pentru fiecare, reprezentând prime de Paste și pentru perioada 2005-2007, sume ce vor fi reactualizate de la data scadenței fiecăreia potrivit indicelui de inflație, până la plata efectivă.

Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în conformitate cu actele existente la dosar, reclamanții sunt salariații pârâtei și în perioada 2005-2007, deși aveau drepturi la suplimentari salariale reprezentând prima de C și Paște pe anii 2005-2007, nu au încasat aceste drepturi salariale.

Astfel, s-a arătat că dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paștâe și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2005, 2006, 2007.

Prin urmare, instanța, în baza contractelor colective sus-menționate și a art.161 și următoarele Codul munciia admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească suma de 6631 lei pentru fiecare reclamant in parte, reprezentând prime de Paște și pentru perioada 2005-2007, sume vor fi reactualizate de la data scadenței fiecăreia, potrivit indicelui de inflație, până la plata efectivă.

Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii conform cărora prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani, care a început să curgă de la data scadenței sumelor.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.

Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2005-2007, potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.

Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.

Deși legal citați cu această mențiune, intimații-reclamanți nu au depus la dosar întâmpinare cu privire la recursul pârâtei.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.

Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.

Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă, în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.

Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.

În ceea ce privește cuantumul sumei acordate reclamanților, Curtea reține că susținerile recurentei nu sunt întemeiate, întrucât instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea soluției valoarea salariului de bază mediu pe, conform art. 168 alin.(1) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006, 2007, valoare ce rezultă din adresa societății nr.830/5.02.2008 depusă în copie la fila 70 dosar fond, corespunzând pentru Paște 2005 -suma de 850 lei, pentru C 2005- suma de 927 lei, pentru Paște 2006- suma de 1047 lei, pentru 2006 - suma de 1160 lei, pentru Paște 2007-suma de 1260 lei și C 2007- suma 1387 lei, în total 6631 lei, cât au cerut și reclamanții.

Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față de nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1171 din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -G, G, -, și, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la cabinet avocatură - comuna, sat, nr.542, județ

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2008.

Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea

- - - - ---

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

2 ex.

/FA

2008-10-07

Trib.P nr-

R -

Președinte:Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
Judecători:Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1756/2008. Curtea de Apel Ploiesti