Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 177/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.177/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei judecător
- - - - - JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
- - judecător
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanții, și cel declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1574 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nicio parte.
Având în vedere că procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenta-reclamantă, aflat la fila 218 dosar, a fost semnat de parte, acesta făcând dovada până la înscrierea în fals, se constată că procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Având în vedere că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare cu privire la excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenții HG, (), și și pe fondul recursului declarat de ceilalți recurenți.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- din 23.03.2007 la Tribunalul Bacău reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul național pentru combaterea discriminării, obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând îndemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 1 martie 2004 - 1 martie 2007, actualizată, în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora (cu excepția reclamantei pentru care perioada este corespunzătoare anilor 2003-2004), precum și în continuare, până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate.
Au solicitat obligarea în solidar a acestor pârâți, precum și a Ministerului Finanțelor să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget a sumelor datorate.
Au solicitat și citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru opozabilitatea hotărârii.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Onești și că acordarea de către legiuitor a indemnizației lunare de 10% din salariul brut numai unor categorii de grefieri (cei care participă la efectuare de acte privind procedura reorganizării și falimentului, a celor de executare penală și civilă, etc.), a creat o discriminare între cele două categorii de grefieri, încălcându-se art.6 alin.2 din Codul Muncii, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG137/2000 și art.20 și 53 din Constituția României.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii întrucât conform Legii nr.50/1996 de aceste drepturi salariale beneficiază numai o parte a personalului auxiliar expres prevăzut de lege și numai pentru timpul efectiv lucrat.
Prin sentința civilă nr. 1574/D/14 nov.2007 Tribunalul Bacăua respins ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.19 (3) din Legea nr. 50/1996 "beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a celor de executare penală și executare civilă.".
Potrivit art. 38 (2) din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 - personalul este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței potrivit nevoilor acesteia iar în cadrul secției de către președintele secției.
Potrivit art. 42 atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor.
Potrivit art. 48 președintele instanței stabilește, prin ordin de serviciu, repartizarea personalului pe secții în raport cu pregătirea profesională și experiența fiecăruia.
În fișa postului se trec atribuțiile personalului repartizat prin ordin de serviciu al președintelui instanței pe secții și compartimente de activitate.
Pentru acordarea sporului reclamat grefierul care îndeplinește, potrivit - fișei postului, atribuțiile prevăzute la art. 19 din Legea 50/1996, întocmește lunar un raport în care precizează atribuția îndeplinită, timpul efectiv lucrat, raport care ulterior este confirmat de superiorul său, în baza acestui raport se întocmește ulterior pontajul lunar și apoi plata de către compartimentul economic - funcție de timpul lucrat.
În speță reclamantele nu au efectuat lucrările la care face referire art. 19 din Legea nr. 50/1996 și în atare condiții nu poate fi vorba despre discriminare întrucât însăși Curtea Constituțională a statuat prin deciziile pronunțate că principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2(1) din HG. 137/2000 care definesc criteriile pe baza cărora se poate stabili o stare de discriminare, în speță nefiind în discuție nici unul din criteriile enumerate expres de lege respectiv: rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, vârstă, handicap, boală cronică, infectare, apartenență la o categorie defavorizată sau un alt criteriu care se referă la restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței, exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în domeniul politic, economic, sociale și cultural sau alte domenii ale vieții publice.
Nici un criteriu dintre cele prevăzute nu se referă la alte drepturi și libertăți decât cele recunoscute de lege, în afara legii nu poate fi vorba de discriminare în sul OG137/2000 cu modificările ulterioare.
În atare împrejurări nefiind vorba despre o discriminare, pretențiile reclamanților referitoare la acordarea unor drepturi salariale, fără a desfășura activitățile pentru care acestea se acordă potrivit legii sunt nefondate.
S-a mai reținut de instanță că dispozițiile art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu contravin art. 6(2) Codul Muncii invocat de reclamanți, dispoziție care consacră pentru toți salariații principiul potrivit căruia pentru muncă egală și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, întrucât personalul auxiliar de specialitate care desfășoară activitățile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 50/1996 desfășoară o muncă în plus în raport cu celălalt personal de specialitate.
Potrivit dispozițiilor menționate legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație concretizată într-un procent la salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat numai personalului care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate, tocmai pentru ca activitatea în discuție este diferită de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de personalul auxiliar.
Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs, în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, reclamanții, precum și numiții HG, ( ), și, recursul fiind înregistrat la Curtea de APEL BACĂU sub nr-.
Întrucât numiții HG, (), și nu au figurat ca părți la fond, premergător fondului s-a pus în discuție inadmisibilitatea recursului declarat de aceștia.
Criticând soluția instanței de fond, recurenții reclamanți au invocat:
- faptul că s-a omis a se constata discriminarea neobiectivă în cadrul aceleiași profesii produsă de disp. art. 19 pct. 3 din Legea 50/1996, întrucât regulamentul de ordine interioară a instanțelor nu face o ierarhie a importanței activității biroului executări penale și civile ori în materie de reorganizare judiciară și faliment în defavoarea activității de judecată; de asemenea, Legea 50/1996 nu justifică motivul, criteriile ori scopul legitim pentru care s-a acordat sporul respectiv numai anumitor persoane.
- faptul că nu s-a reținut că la nivel național practica majoritară a fost a se acorda acest spor, astfel că a instituit o nouă discriminare și s-a încălcat principiul unei practici unitare.
Curtea, examinând prin prisma excepției recursul numiților HG, ( ), și, premergător fondului, conform dispozițiilor art. 137 alin.1 pr.civ. constată că este inadmisibil justificat de faptul că nu au fost părți la judecarea cauzei în primă instanță( art. 316 cu ref. la art. 294 alin.1 pr.civ. ); prin urmare, hotărârea contestată nevizându-i, nu o pot critica, neavând deschis un astfel de drept.
Pe fond, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, și față de dispozițiile art. 304, 304 /1, 312.pr.civ.Curtea constată următoarele:
Statutul personalului auxiliar din sistemul autorității judecătorești, precum și drepturile de care beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale.
În mod constant legiuitorul a stabilit pentru această categorie de personal drepturi și îndatoriri prevăzute în actele normative (Legea nr.50/1996, Legea nr.567/2004, nr.OG8/2007), având în același timp un regim de salarizare distinct față de alte categorii de personal.
Într-adevăr, conform dispozițiilor generale în materia dreptului muncii, art.154 - pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani, ce cuprinde potrivit art.155, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Însă adaosurile și sporurile (ca și indemnizațiile în viziunea Codului muncii ), formează partea variabilă a salariului deoarece se plătesc numai în raport cu performanțele individuale, și respectiv pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții.
În Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, ce constituie actul normativ aplicabil în perioada de referință și în nr.OG8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate, acte normative speciale, pentru această categorie de personal este prevăzută indemnizația de 10% din salariul brut pentru anumite activități nominalizate expres, desfășurate de grefieri,calculată în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Regulamentul de ordine interioară a instanțelor aprobat prin Hotărârea nr.378/2005 (art.55, 57, art.109 alin.2, 7) unde se enumeră responsabilitățile, complexitatea atribuțiilor de serviciu și volumul de muncă specifice grefierilor delegați cu punerea în executare a hotărârilor judecătorești în materie civilă și penală, ori în procedura reorganizării judiciare și a falimentului, pentru care legea prevede expres un spor de 10% la salariul de bază.
În consecință, se stabilesc două criterii, diferite pentru acest personal, față de celălalt personal având aceiași funcție de grefieri, însă aceasta nu poate constitui așa cum susțin reclamanții și stabilit și de prima instanță, ca fiind o discriminare a celor din urmă.
Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar, unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare.
Legiuitorul a stabilit, pornind de la principiile generale ale dreptului muncii, în funcție de niște situații concrete, reglementate ca atare, categoriile de persoane care, au vocația prin specificul activității și timpului de lucru, la adaosurile respective.
Și în jurisprudența, s-a statuat în mod constant, că, pentru a putea orbi de o discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile -adică persoane aflate în situații analoge sau comparabile, în materie, să beneficieze de un tratament preferențial. Mai mult chiar dacă cele două situații sunt comparabile, Curtea a statuat că este permisă, distincția între astfel de situații dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă sau, altfel spus, diferențierea urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Relevantă în cauză este și Hotărârea nr.333/8.2007 a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care soluționând o cerere formulată de personalul auxiliar de specialitate, precum în cauza de față, a hotărât că faptele prezentate nu constituie acte de discriminare, concluzionând că "situația deosebită în care se află diferite categorii de persoane, în speță grefierii care participă la actele privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă, justifică instituirea de tratamente juridice diferențiate, fără ca acestea să constituie privilegii pentru unii și discriminări pentru alții".
Pentru argumentele expuse, nu pot fi reținute susținerile reclamanților recurenți referitoare la ivirea unei situații de discriminare, astfel că recursul promovat urmează a fi respins, în considerarea temeiurilor prevăzute la art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În consecință, în baza art.312 al.(1) Cod procedură civilă, Curtea, va respinge ambele recursuri, respectiv cel al numiților HG, ( ), și pe excepție, iar al reclamanților ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de HG, (), și, împotriva sentinței civile nr.1574 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Bacău, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Economiei și Finanțelor.
II. Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva aceleiași sentințe și în contradictoriu cu aceiași pârâți, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2008.
Cu opinia separată a d-lui judecător care este pentru admiterea recursului reclamanților de la punctul II, modificarea în tot a sentinței civile 1574/D/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr- în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.sent./
red.dec.rec./29.02.2008
tehnored./6.03.2008/2 ex.
CU OPINIA SEPARATĂ
a domnului judecător - - -
Recursul trebuia admis în ceea ce îi privește pe reclamanții de la punctul IIcare îndeplinesc funcția de grefier de ședințăastfel cum a fost formulat pentru următoarele considerente:
Discriminarea invocată de aceștia rezultă nu din lege, ci dintr-un act administrativ prin care ordonatorii de credite au aplicat normele legale, recte art.19 alin.3 din Lg. nr.50/1996.
În opinia noastră (analizând obligațiile profesionale ale acestora) acești reclamanți se află într-o situațieanaloagăcu grefierii care participă la activitățile menționate în art.19 alin.3 din Lg.nr.50/1996.
În acest context trebuie reținut că în lipsa unei justificărirezonabile și obiectivediferența de tratament juridic între situații similare constituie discriminare.
Complexitatea atribuțiilor de serviciu nu poate fi reținută ca argument atâta timp cât nu sunt identificate criterii obiective care să facă diferența.
Nu în ultimul rând se constată că nu există un temei rezonabil în a considera că diferența de tratament salarial urmărește un scop legitim și/sau că raportul de proporționalitate dintre scop și mijloacele utilizate este lipsit de importanță.
În ceea ce-i privește pe reclamanții care nu sunt grefieri de ședință, acțiunea acestora este nefondată întrucât ei nu sunt într-o situație identică sau similară cu grefierii cărora li s-a acordat sporul de 10 %.
JUDECĂTOR,
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
