Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1778/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1778/R/2009
Ședința publică din 7 2009
PREȘEDINTE: Galeș Maria | - - | - JUDECĂTOR 2: Popa Aurora |
- - | - JUDECĂTOR 3: Măduța Doina | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate derecurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE -O, str. -, nr. 2/Bîn contradictoriucu intimații reclamanți, G, toți cu. orocedura ales la Judecătoria Beiuș,-, intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR -împotriva sentinței civile885/LM din 5 iunie 2009 de Tribunalul Bihor în dosar nr-,având ca obiect: litigiu de muncă-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și că recurenții pârâți au solicitat prin motivele de recurs în baza art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă,după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 885/LM din 6 iunie 2009 Tribunalul Bihora respins excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, ( fosta, G, și toți cu domiciliul ales la Judecătoria Beiuș,-, jud. împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Bihor cu sediul în O,-, jud. B, Curtea de Apel Oradea cu sediul în O,-, jud. B și Ministerul Finanțelor Publice B cu sediul în B,-, sector 5, si in consecință:
A obligat pârâții să plătească reclamanților, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data 01 februarie 2007 până la zi și pentru viitor, actualizate cu indicii de inflație la data plății.
A obligat pârâții să plătească reclamantelor G, și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, actualizate cu indicii de inflație la data plății pe perioada 01.02.2007 -01.04.2007; reclamantei pe perioada 01.02.2007 -01.11.2008; reclamantei pe perioada 01.02.2007 -01.11.2007; reclamantei pe perioada 01.02.2007 - 01.09.2008.
A obligat pârâții să plătească reclamanților, ( fosta, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, după cum urmează: pentru reclamanta începând cu data de 01.06.2007; pentru reclamantul începând cu data de 01.07.2008; pentru reclamanta începând cu data de 05.03.2008; pentru reclamanta începând cu data de 03.12.2007; pentru reclamanta începând cu data de 10.12.2007; pentru reclamanta ( fosta începând cu data de 03.12.2007; pentru reclamanta începând cu data de 02.12.2008, până la zi și pentru viitor, actualizate cu indicii de inflație la data plății.
A obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare achitării drepturilor sus - menționate.
A respins capătul de cerere privind efectuarea înscrierilor în carnetele de muncă.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut căreclamanții sunt magistrați-judecători și personal auxiliar de specialitate, conform tabelului anexat la dosar (fila 8), funcționând în cadrul Judecătoriei Beiuș cu începere și pe perioadele comunicate de serviciul contabilitate din cadrul Tribunalului Bihor prin adresa nr. - ( 72).
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut".
În practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea textului de lege mai sus evocat, în raport de prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoarea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
În considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că rezultă fără echivoc faptul că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Prin urmare,nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum a arătatÎnalta Curte de Casație și Justiție, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiileart. 107alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat căîn prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar în ipoteza adoptării unei soluții contrare în acest recurs în interesul legii, care, potrivit dispozițiilorart. 329din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
În ceea ce privește noțiunea de "discriminare", Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 2007, Beian contra României, 59).
Astfel, a adopta soluția contrară în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept. Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilorart. 16alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernuluinr. 137/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art.1 din Protocolul nr.12 adițional laConvențiaEuropeană a Drepturilor Omului.
Tribunalul constată că potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, instanța constată că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, acesta coordonează acțiuni care sunt responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Răspunderea Ministerul Economiei și Finanțelor Publice rezultă și din prevederile art. 3 din nr.HG208/2005 și ale art. 3 din nr.HG 386/2007.
Rolul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală a Ministerul Economiei și Finanțelor Publice se justifică și prin dispozițiile art.1 din nr.OG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002 potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, Deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, art. 1084 Cod civilși ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional laConvențiaEuropeană a Drepturilor Omului,instanța va admite în parte acțiunea în sensul că va obliga pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bihor, să le plătească reclamanților sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, pe perioadele solicitate, actualizate cu indicii de inflație la data plății.
Având în vedere că instanța doar constată existența discriminării, sens în care acordă despăgubiri și nu stabilește salarizarea reclamanților va respinge capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele lor de muncă.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamanților, nu în virtutea unor raporturi de muncă între pârât și reclamanți, ci avându-se în vedere că acest pârât, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții, Ministerul Justiției dispunând de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea Ministerului Economiei și Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia.
În temeiul art. 274 pr.civilă, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată suportate de reclamanți în cauză, astfel că nu le-a acordat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-
Prin recursul declarat Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții care au calitatea de personal conex și personal auxiliar de specialitate.
În motivarea recursului arată că sentința este criticabilă pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Astfel cu privire la reclamantul având funcția de șofer- personal conex arată că acesta nu este îndreptățit la plata sporului de risc și suprasolicitate neîncadrându-se în ipotezele prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 și Legea nr. 56/1996, iar Decizia nr. 21/2008 pronunțată de ICCJ în recursul în interesul legii are în vedere doar categoriile profesionale care la data abrogării art. 47 din 50/1996 beneficiau de acest spor, ori până la data modificării art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea prin Legea nr. 17/2006, prin care s-a stabilit că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate funcțiile de agent, aprod și șofer și respectiv până la intrarea în vigoare a OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, șoferii aveau calitatea de personal conex nebeneficiind astfel de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Învederează instanței că nici Legea nr. 567/2004 și nici OG 8/2007 nu prevăd pentru personalul conex beneficiul acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul conex.
Cu privire la personalul auxiliar de specialitate arată că nu este îndreptățit la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar prevăzut de art. 47 din 50/1996 deoarece această lege a fost abrogată la data intrării în vigoare a OG 8/2007 iar decizia dată în recursul în interesul legii a stabilit că judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% și după intrarea în vigoare a OG 83/2000- evident până la data intrării în vigoare a noilor legi de salarizare a acestei categorii profesionale.
Consideră că în mod greșit s-a pronunțat instanța de fond asupra acordării acestui spor și în viitor câtă vreme acest drept este doar eventual care nu este născut și actual.
Prin recursul declarat Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii față de acest recurent și admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea recursului arată cănu are calitate procesualăsens în care invocă prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, respectiv faptul că acest minister formulează propuneri de buget pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, care în speță este MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, iar raporturile juridice de muncă sunt stabilite între reclamanți și acest minister, fără participarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, care la rândul său este și el ordonator principal de credite, iar conform legii creditele bugetare aprobate de un ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal și, în consecință, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite angajaților altor ministere.
Recurentul invocă și dispozițiile OG 22/2002 privind executarea obligației de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii care sunt aplicabile pentru toate instituțiile publice inclusiv în cazul în speță, ordonatorul principal de credite având obligația să dispună măsurile ce se impun, necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În drept invocă art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, 500/2002 și art. 2 din OG 22/2002.
Examinând sentința recurată în raport de motivele invocate, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței de către ambii recurenți sunt neîntemeiate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, bazată pe probele administrate și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente.
Astfel în ce privește recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, referitor la critica privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare în favoarea personalului conex, respectiv a reclamantului având funcția de șofer, se reține că
acest spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar a fost stabilit prin articolul 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorităților judecătorești, în favoarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Această dispoziție legală a fost abrogată prin nr.OG 83/2000, art. I pct. 42 care a modificat și completat Legea nr. 50/1996 aprobată fiind de Legea nr. 334/2001, însă, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțându-se în cadrul unui recurs în interesul legii conform art. 329 Cod procedură civilă a interpretat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, se cuvine judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți, personalului auxiliar de specialitate și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, dezlegarea dată problemei de drept judecată, fiind conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, obligatorie pentru instanțe.
Legea nr. 567/2004 privind statului personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, în art. 3 alin. 1 precizat că personalul auxiliar de specialitate este format din grefieri, grefieri statisticieni, documentariști, arhivari, informaticieni, registratori, însă la alin. 3 s-a precizat că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate funcțiile de aprod și agent, dispoziție completată prin Legea nr. 17/2006 în sensul includerii în categoria personalului conex și a funcției de șofer.
Pentru a clarifica semnificația dispoziției legislative în ceea ce privește personalul conex format din agent, aprod și șofer, este nevoie de aflarea definiției cuvântului conex, aflată în Explicativ al limbii române. Conform acesteia, conexitatea exprimă ceva legat prin raporturi strânse, care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva, legat prin ceva comun, aspecte din care se reține fără dubiu faptul că personalul având funcțiile de aprod, agent și șofer fac parte efectivă din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
În sprijinul celor de mai sus este și art. 4 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, care, prevede că, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor, este cel prevăzut de art. 3, deci include în această categorie și personalul conex, altfel s-ar fi menționat doar categoria celor cuprinși în art. 3 alin. 1 - grefierii, informaticienii, arhivarii, registratorii - exclusiv categoria celor de la alin. 3 ce cuprinde personalul conex.
Mai mult, în Ordonanța de Guvern nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, și din cadrul altor unități din sistemul justiție,la art. 1 s-a prevăzut că se reglementează drepturile personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004, deci incluzând în această categorie și personalul conex, nu doar cei cu funcțiile stabilite la alin. 1, sens în care, în sprijinul celor expuse este anexa nr. Icp rivind coeficienții de multiplicare pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul judecătoriilor și parchetelor de pe lână acestea, care la punctele 13-15 includ în categoria personalului auxiliar de specialitate - șoferul, agentul și aprodul, decizia pronunțată în interesul legii, fiind în speță aplicabilă și reclamanților recurenți.
Pe de altă parte pretențiile admise pentru reclamant au vizat doar perioada începând de la 01.02.2007 până la zi și pe viitor, așa încât nu se referă la perioada anterioară OUG 8/2007 invocată de recurent.
Raportat la aceste considerente este evident că aceste critici ale recurentului sunt neîntemeiate, întrucât șoferii se încadrează în categoria socio-profesională a personalului conex, respectiv personalul auxiliar de specialitate.
În fine, ultimul motiv de recurs vizează inadmisibilitatea acordării drepturilor salariale după 01.02.2007 pentru personalul auxiliar de specialitate întrucât decizia instanței supreme nr. 21/2008 face referire doar la Legea nr. 50/1996 care a fost modificată însă prin OG nr. 8/2007. În acest sens este de observat că, prin decizia nr. XXI din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, se constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001". Recursul apare ca nefondat așadar, prin raportare la decizia XXI/2008 prin care instanța supremă a înțeles să dea o interpretarea generală obligatorie dispozițiilor legale, decizie care este ulterioară actelor normative invocate de recurent și care a avut în vedere întreaga reglementare ce vizează salarizarea personalului auxiliar de specialitate din justiție până la data pronunțării acesteia. Cum decizia sus menționată pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii este obligatorie pentru instanțe potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond apare ca legală și temeinică.
Și recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare, întrucât acesta a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale stabilite în favoarea reclamanților în virtutea atribuțiilor ce-i revin conform dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și HG nr. 208/2005.
Activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat - conform articolului 131 aliniatul 1 din Legea nr. 304/2004, astfel că, fără alocarea fondurilor necesare de către MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, plata drepturilor salariale acordate prin această hotărâre ar deveni neexecutabilă, ori, neexecutarea hotărârii nu ar asigura finalitate procesului civil, iar reclamanții ar fi lipsiți de un bun - dreptul de creanță recunoscut prin hotărâre judecătorească, o astfel de situație constituind o încălcare a articolului 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, astfel că recurentul justifică calitate procesuală pasivă în astfel de litigii.
Față de considerentele mai sus expuse, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate și menținută în întregime hotărârea recurată.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile introduse derecurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE -O, str. -, nr. 2/Bîmpotrivasentinței civile885/LM din 5 iunie 2009 de Tribunalul Bihorpe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
- - - - - - -
red.dec.în concept -
21.12.2009
jud. fond /
dact. /23.12.2009/ 38 ex.
36 com- MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B,
23.12.2009 MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE-O,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
G,
,
,
,
,
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Popa Aurora, Măduța Doina
