Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 179/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 179/ Dosar nr-
Ședința publică din 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânat pronunțare asupra recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLUCE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr. 1757 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 09 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16 februarie 2009, iar apoi pentru astăzi, 19 februarie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 1757/14.11.2008, Tribunalul Brașova respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP B.
A admis acțiunea formulată de reclamanții:, G, -, R, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și în consecință:
- A obligat pe pârâta Curtea de Conturi a României să achite reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de vechime neîncasat, aferent perioadei 01.01.2007- 30.06.2007, către toți reclamanții, mai puțin către și, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective
Nr.crt. | Nume, prenume și fiincția | Suma cuvenită |
1 | director | 4.533 |
2 | - dir. adj. | 4.451 |
3 | - controlor financiar | 4.209 |
4 | G - controlor financiar | 4.209 |
5 | - controlor fînanciar | 4.209 |
6 | - controlor financiar | 4.209 |
7 | - controlor financiar | 4.209 |
8 | - - contr.fin. | 4.209 |
9 | - controlor financiar | 4.209 |
10 | - controlor financiar | 4.209 |
11 | - controlor financiar | 4.209 |
12 | R - contr. fin. | 4.209 |
13 | - controlor financiar | 4.209 |
14 | - controlor financiar | 4.209 |
15 | - controlor financiar | 4.209 |
16 | - controlor financiar | 4.209 |
17 | - controlor financiar | 4.209 |
18 | - controlor financiar | 3.313 |
19 | - controlor financiar | 3.408 |
- A obligat pe pârâtă la plata diferențelor de drepturi salariale între indemnizațiile cuvenite conform prevederilor legale și cele efectiv acordate pe perioada 01.11.2006 -31.12.2006, către fiecare reclamant în parte, mai puțin către, sume ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective.
Sumele datorate cu acest titlu sunt următoarele:
Nr.crt.
Nume, prenume și fiincția
Suma cuvenită
1
- director
1.400
2
- dir. adj.
1.374
3
- controlor fmanciar
1.300
4
G - controlor financiar
1.300
5
- controlor financiar
1.300
6
- controlor financiar
1.300
7
- controlor financiar
1.300
8
- - contr.fin.
1.300
9
- controlor financiar
1.300
10
- controlor financiar
1.300
11
controlor fmanciar
1.300
12
R - contr. fin.
1.300
13
- controlor financiar
1.300
14
- controlor financiar
1.300
15
- controlor financiar
1.300
16
- controlor financiar
1.123
17
- controlor financiar
1.300
18
- controlor financiar
1.276
19
- controlor financiar
750
20
750
- A obligat pârâta la plata diferențelor de premiu anual dintre cel efectiv încasat și cel cuvenit pentru anul 2006 pentru toți
reclamanții, sume ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective
Sumele cuvenite cu acest titlu sunt următoarele:
Nr.crt.
Nume, prenume și fiincția
Suma cuvenită
1
- director
700
2
- dir. adj.
687
3
- controlor financiar
650
4
G - controlor financiar
650
5
- controlor financiar
650
6
- controlor financiar
650
7
- controlor financiar
650
8
- - contr.fin.
650
9
- controlor financiar
650
10
- controlor financiar
650
11
- controlor financiar
650
12
R - contr. fin.
650
13
- controlor financiar
650
14
- controlor financiar
511
15
- controlor financiar
583
16
- controlor financiar
583
17
- controlor financiar
650
18
- controlor financiar
637
19
- controlor financiar
375
20
338
21
140
- A obligat pârâta la corectarea încadrărilor salariale ale
reclamanților pentru perioada 01.11.2006 -30.06.2007.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâta Curtea de Conturi a României.
- A obligat pe chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale mai sus -menționate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariați,cu contracte de muncă pe durată nedeterminată în cadrul pârâtei Curtea de Conturi a României,având calitatea de controlori financiari la Camera de Conturi B,așa cum rezultă din adeverințele de la filele 10-30 dosar,stare de fapt confirmată și de pârâta Curtea de Conturi a României prin întâmpinare și prin adresa nr.1924/18.07.2008 a pârâtei,fila 105.
Raporturile juridice de muncă ale acestora sunt guvernate de Codul Muncii,conform dispozițiilor art.1 și 295 alin.2 din acest Cod.
Referitor la petitul1,având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime aferent perioadei 01.01.2007-30.06.2007 către toți reclamanții,mai puțin către și,conform tabelului,instanța constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.3 din nr.OUG160/2000,controlorii financiari beneficiază de o indemnizație lunară care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor salariale ce se determină prin raportate la indemnizația lunară.
Așadar,acest text de lege cuprinde o normă juridică de trimitere care este temeiul acordării drepturilor bănești care se determină prin raportare la indemnizația lunară,ca bază de calcul,așa cum este și sporul de vechime în muncă.
Această normă juridică de trimitere vizează prevederile art.24,alin.3 din Legea nr.154/1998,coroborate cu cele ale anexei IV/2 din aceeași lege,potrivit cărora,controlorilor financiari le este recunoscut beneficiul sporului de vechime în muncă.
Sintagma "unica formă de remunerare lunară" pe care o utilizează art.3 din nr.OUG160/2000,cu referire la indemnizația cuvenită controlorilor financiari nu are relevanță în cauză deoarece noțiunea de "formă de remunerare" nu se poate confunda cu cea a interdicției legale exprese de a beneficia de sporuri sau alte indemnizații,dat fiind că potrivit dispozițiilor art.155 din Codul Muncii,salariul cuprinde salariul de bază,indemnizațiile,sporurile,precum și alte adaosuri.
Astfel,controlorii financiari beneficiază și de indemnizația de concediu de odihnă,indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă,de premii anuale.
Vechimea în muncă constituie o noțiune juridică și legislativă largă care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități în temeiul unui raport de muncă,indiferent de felul raportului de muncă și la funcției deținute.
Acțiunea reclamanților este întemeiată și prin prisma dispozițiilor Deciziei nr.XXXVI din 7 mai 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție astfel: "Dispozițiile art.33,alin.1 din Legea nr.50/1996,în raport cu prevederile art.1,pct.32 din nr.OG83/2000,art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000 se interpretează,în sensul că:
Judecătorii,procurorii și ceilalți magistrați,precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar,procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă,în cuantumul prevăzut de lege".
Reclamanții își întemeiază acțiunea introductivă pe discriminarea dintre aceștia și alți controlori financiari din cadrul aceleiași categorii profesionale care au obținut prin sentințe judecătorești dreptul sporul de vechime în muncă pentru perioada 2001-2007,invocând dispozițiile nr.OG137/2000 republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Pentru a exista discriminare în sensul dispozițiilor OG.nr.137/2000,trebuie îndeplinite următoarele condiții:
- Existența unui criteriu de discriminare potrivit art.2,alin.1 din nr.OG137/2000 republicată. Potrivit legii,criteriile de discriminare sunt: rasa,naționalitate,etnie,limba,religie,categorie socială, convingeri, sex,orientare sexuală,vârsta,handicap,boala cronica necontagioasă,infectare,apartenența la o categorie defavorizată precum și orice criteriu.
- Tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea,înlăturarea recunoașterii,folosinței sau exercitării,în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege;Prin această măsură sunt încălcate prevederile art.6,alin.2 din Codul Muncii ce consacră principiul "pentru muncă egală și pregătire profesională egală toți salariații să fie retribuiți în mod egal".
- Tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Instanța a constatat că reclamanții au indicat mai multe sentințe civile prin care, altor persoane care ocupă aceleași funcții ca și reclamanții, le-a fost acordat acest drept,în raport cu care aceștia sunt discriminați.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus menționate,capătul de cerere având ca obiect drepturile salariale reprezentând sporul de vechime aferent perioadei 01.01.2007-30.06.2007 a fost admis,mai puțin pentru reclamanții care a avut contractul de muncă suspendat în perioada 01.12.2006-01.07.2007,conform adeverinței de la fila 14 și care a fost angajată până la data de 31.12.2006,potrivit adeverinței de la fila 16 dosar.
Pe cale de consecință, a fost obligată pârâtă să achite diferențele salariale cu titlu de spor de vechime în muncă,conform sumelor indicate de reclamanți în primul tabel din acțiunea introductivă.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale între indemnizațiile cuvenite conform prevederilor legale și cele efectiv acordate pe perioada 01.11.2006-31.12.2006 către fiecare reclamant în parte,mai puțin către,conform tabelului,instanța a reținut următoarele:
Reclamanții arată că sunt salarizați în conformitate cu prevederile nr.OUG160/2000 aprobată prin Legea nr.711/2001.
Potrivit art.1 controlorii financiari se remunerează cu o indemnizație lunară care este unica formă de remunerare lunară a activității (art.3).
Prin art.2 din aceeași ordonanță se prevede că valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare care urmează a fi corectată periodic,în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite delege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Prin incompatibilitățile impuse de art.111 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi,cu referire la cele din art.107, alin.2-4 din aceeași lege,controlorii financiari sunt asimilați persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică,astfel că instanța apreciază că se justifică și salarizarea corespunzătoare a acestora.
Chiar dacă reclamanții nu fac parte din categoria funcțiilor de demnitate publică,din dispozițiile art.3 din nr.OUG160/2000 rezultă că funcția de controlor financiar este asimilată celei de demnitate publică.
Prin nr.OG3/2006 indemnizațiile lunare pentru persoane cu funcții de demnitate publică au fost majorate de la 01.09.2006 cu 6%,pârâta nu a procedat la aplicarea dispozițiilor legale deși,din coroborarea celor două acte normative - nr.OUG160/2000 și nr.OG3/2006 - rezultă în mod cert și fără echivoc faptul că reclamanții beneficiază de majorarea valorii de referință sectorială în procentul prevăzut de dispozițiile legale mai sus amintite,astfel că reclamanții au fost prejudiciați cu diferența de drepturi salariale între indemnizația cuvenită conform nr.OUG160/2000 și indemnizația efectiv încasată pentru perioada 01.11.2006-31.12.2006 la care se adaugă și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus menționate, instanța a admis și cel de-al doilea capăt de cerere, așa cum a fost formulat și pe cale de consecință a obligat-o pe pârâtă la plata diferențelor de sume din tabelul de pa punctul 2 al acțiunii,mai puțin pentru reclamanta care a avut contractul de muncă suspendat în perioada 01.12.2006-01.07.2007,conform adeverinței de la fila 14 dosar.
C de-al treilea capăt de cerere,având ca obiect obligarea pârâtei la plata diferențelor de premiu anual dintre cel efectiv încasat și cel cuvenit pentru anul 2006 pentru toți reclamanții,conform tabelului,instanța l-a apreciat întemeiat, față de primele două petite deoarece,calcularea premiului anual are la bază veniturile reclamanților aferente anului în curs. Aceste venituri au fost mai mari față de baza de calcul,așa cum s-a arătat mai înainte,astfel că a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamanților sumele din tabelul de la punctul 3 al acțiunii introductive.
Reclamanții au solicitat și plata sumelor reprezentând drepturile salariale susmenționate,actualizate cu indicele de inflație de la scadența fiecărei sume și până la achitarea integrală a acestora.
Actualizarea prin aplicarea indicelui de inflație se justifica prin necesitatea corelării drepturilor salariale de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care acestea erau datorate de către angajator si drepturile salariale de la momentul la care aceste sume de bani intra efectiv in patrimoniul beneficiarului,pentru a nu se diminua puterea de cumpărare.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B și Curtea de Contur a României.
Prin recursul formulat, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Bas olicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că între Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Conturi a României nu există nicio obligație de garanție, iar faptul că ordonatorul principal de credite nu a acordat indemnizațiile cuvenite reclamanților nu îi conferă acestuia nicio garanție egală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească în raport de muncă, izvorând din contractul de muncă.
Totodată, se precizează că Ministerul Economiei și Finanțelor și Președintele Curții de Conturi sunt ordonatori principali de credite, iar creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Cu privire la fondul cauzei, se invocă dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 821/3.07.2008, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 27 din OG nr. 137/2000.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 23 alin. 3 din Legea nr.72/1996, art. 1 alin. 2, art. 157 alin. 2 Codul Muncii, art. 6 alin. 1 OUG nr. 160/2000 și ale OUG nr. 137/2000.
Prin recursul formulat, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și suspendarea executării sentinței atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs este invocată decizia XXXVI/7.05.2007 pronunțată de ICCJ în dosarul nr. 4/2007 și Hotărârea nr.64/27.03.2007 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. 11/2007.
Recurenta pârâtă arată că funcțiile asimilate celor de demnitate publice sunt stabilite de legiuitor în anexa III la Legea nr. 154/1998, iar controlorii financiari nu sunt menționați în aceste categorii.
Totodată se face referire la dispozițiile care reglementează salarizarea reclamanților, art. 3 din OUG nr. 160/2000, art. 2 alin. 1 din Legea nr.233/2006, OG nr. 3/2006, precum și la Deciziile nr. 818 - 821/2008 pronunțate de ICCJ.
Cu privire la cererea de suspendare a executării sentinței atacate, recurenta pârâtă Curtea de Conturi a României a depus în data de 28.01.2009 o precizare, prin care a învederat instanței că nu stăruie în formularea acestei cereri, întrucât această hotărâre judecătorească a fost executată, drepturile salariale fiind achitate reclamanților.
Examinând sentința, în raport cu actele, lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Pretențiile reclamanților privind acordarea sporului de vechime aferent perioadei 1.01.2007 - 30.06.2007, sunt întemeiate prin prisma dispozițiilor deciziei XXXVI din 7.05.2007 pronunțată de ICCJ și prin raportare la dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Potrivit deciziei XXXVI din 7.05.2007, pronunțată de ICCJ, "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiază și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
Pretențiile reclamanților, având ca obiect plata diferențelor de drepturi salariale între indemnizațiile cuvenite conform prevederilor legale și cele efectiv acordate pentru perioada 1.11.2006 - 31.12.2006 și plata diferențelor de premiu anula dintre cel efectiv încasat și cel cuvenit pentru anul 2006, sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică stabilește funcțiile de demnitate publică și a celor asimilate acestora, controlorii financiari nefăcând parte din aceste categorii.
Dispozițiile reținute de prima instanță, respectiv art. 111, 107 din Legea nr. 94/1992 și art. 3 din OUG nr. 160/2000 nu îndreptățesc susținerea potrivit căreia funcția de controlor financiar este asimilată celei de demnitate publică.
Astfel, art. 111 din Legea nr. 94/1992 stabilește la alin. 1 și 2 că "auditorii publici externi sunt supuși incompatibilităților prevăzute de Codul etic al profesiei. Persoanele care au îndeplinit funcția de controlor financiar sau auditor public extern pe o durată de cel puțin 14 ani în cadrul Curții de Conturi beneficiază, la data pensionării, de pensii de serviciu în condițiile prevăzute de lege pentru funcționarul public parlamentar".
Art. 107 din aceeași lege prevede că "membrii Curții de Conturi sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe toată durata acestuia. demnitari de stat sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru judecători. Se interzice membrilor Curții de Conturi să facă parte din partide politice sau să desfășoare activități publice cu caracter politic -, le este interzisă exercitarea direct sau prin persoane interpuse, a activităților de comerț, participarea la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale sau civile. Ei nu pot fi experți sau arbitri desemnați de parte într-un arbitraj".
Pe de altă parte, dispozițiile art. 3 din OG nr. 160/2000 prevăd că indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Interpretarea dispozițiilor legale menționate de către prima instanță, în sensul că funcția de controlor financiar este asimilată celei de demnitate publică este, în consecință greșită, urmând a fi înlăturată, motiv pentru care pretențiile reclamanților privind plata diferențelor de drepturi salariale între indemnizațiile cuvenite și cele efectiv acordate în perioada 1.11.2006 - 31.12.2006, sunt neîntemeiate.
Capătul de cerere privind plata diferențelor de premiu anual dintre cel efectiv încasat și cel cuvenit pentru anul 206 va fi, de asemenea respins, ca o consecință a respingerii celorlalte pretenții, mai sus menționate, și în raport de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 50/1995, care stabilesc că pentru activitatea desfășurată, membrii și personalul Curții de Conturi beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu corespunzător salariului de bază realizat în ultima lună anul pentru care se acordă premiul.
În mod corect prima instanță a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâta Curtea de Conturi a României, având în vedere atribuțiile intervenientului privind elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și pentru elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, conform Legii nr. 500/2002 și HG nr. 208/2005.
De asemenea, se au în vedere și dispozițiile art. 1 din OUG nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice,în temeiul titlurilor executorii, care se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite în parte recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B și Curtea de Conturi a României, conform celor ce urmează.
Pentru aceste motive
În numele legii,
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B și Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 1757/14.11.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, G, -, R, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Înlătură dispozițiile sentinței privind plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale între indemnizațiile cuvenite conform prevederilor legale și cele efectiv acordate în perioada 1.11.2006 - 31.12.2006, privind plata către reclamanți a diferențelor de premiu anula dintre cel efectiv încasat și cel cuvenit pentru anul 2006, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective și privind obligarea pârâtei la corectarea încadrărilor salariale ale reclamanților pentru perioada 1.11.2006 - 30.06.2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge restul pretențiilor formulate de recurenții pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B și Curtea de Conturi a României în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./4.03.2009
Tehnoredact./06.03.2009/ 3 ex.
Jud. fond che,
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Maria Carmen Tică, Daniel
