Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1853/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1853
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- Bis, sector 1, prin administrator judiciar SPECIALIST, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1318 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P, str.-,.14,.5, județul
Recurs scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind recurenta-pârâtă SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că prin intermediul serviciului registratură s-a depus o cerere de suspendare a judecării cauzei potrivit disp.art.36 din Legea 85/2006, formulată de recurenta-pârâtă.
Avocat pentru intimatul-reclamant solicită respingerea cererii de suspendare a judecării cauzei formulată de recurenta-pârâtă și arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea respinge cererea de suspendare a cauzei formulată de recurenta-pârâtă, având în vedere faptul că în cauza de față nu sunt aplicabile disp.art.36 din Legea 85/2006.
Față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant arată că din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă sumele solicitate, astfel că solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamantul, în contradictoriu cu pârâta solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate pentru sărbătorile de Paște și C, pe perioada decembrie 2005-decembrie 2007.
In motivarea acțiunii reclamantul arătat că a fost salariat în cadrul societății pârâte, iar aceasta nu i-a acordat așa cum este prevăzut în Contractul colectiv de muncă suplimentarea drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, încălcând dispozițiile art. 168 alin.1 din CCM.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința nr.1318 din data de 22 iunie 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neacordate în sumă de 4012 lei, conform raportului de expertiză refacere, reprezentând prima de C pe anii 2005-2007 și prima de Paște pe anii 2006-2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație, de la efectuarea raportului de expertiză la data plății efective.
Prin aceeași sentință s-a dispus obligarea pârâtei către reclamant la plata sumei de 1.600 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând 600 lei onorariu expert și 1.000 lei onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că potrivit actelor existente la dosar, reclamantul a fost salariatul pârâtei, ocazie cu care nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru Paște și
Dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe service, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Întrucât nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază, referirea la această includere făcându-se doar pentru anul 2003, nu și în continuare, aceasta a fost obligată să achite drepturile reclamantului.
De asemenea, potrivit raportului de expertiză judiciară salarizare nr. 302/2009, expert, punctul de vedere al angajatorului este că începând cu anul 2003 aceste drepturi salariale au fost incluse în salariu, dar a arătat expertul că nu s-a pus la dispoziția sa nici un document în care concret să fie exemplificat calculul conform căruia primele au fost introduse în salariul de bază.
A mai arătat expertul că suma netă cuvenită reclamantului este de 3473, actualizată această sumă fiind de 4012 lei.
Prin urmare tribunalul, în baza Contractelor colective sus - menționate și a art.161 și urm. Codul Muncii, a admis acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe, societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Susține recurenta că în cauza de față a făcut dovada absorției primelor de Paști și C începând cu 1 martie 2003.
În schimb, intimatul-reclamant nu a făcut dovada reală a creanței sale, respectiv faptul că nu a beneficiat de absorția realizată în anul 2003, absorbție permisă de contractele de muncă aplicabile.
Față de aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție în cauză, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamant, cuvenite pe o perioadă ulterioară, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Primele de C și de Paște pe anii în discuție nu au fost incluse nici în salariul de bază al intimatului-reclamant, pe anii respectivi, nefăcându-se o asemenea dovadă de către recurenta-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei, conform art.287 Codul Muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii respectivi s-ar fi menționat expres că pentru acești ani, suplimentările de la alin.1 al art.168 privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă înregistrat la - municipiul B sub nr.9002/31.10.2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004-2005, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul lor de bază pe perioada în discuție în cauză.
Recurenta invocă punctul II al Notei întocmită de comisia paritară, însă la punctul I alin.1 din aceeași notă se menționează că interpretarea art.168 alin.1 și 2 din contract, conform voinței părților la semnarea acestuia, este după cum urmează: "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 (denumite și "prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4209/6.11.2007 Comisiei paritare a societății-recurente către toate structurile teritoriale ale societății, s-a comunicat acestora că părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamantului și pe anii în discuție în cauză.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură invocate de recurentă, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii reclamantului și respingerii acesteia, cu atât mai mult cu cât și expertul desemnat în cauză a precizat că nu i-a fost pus la dispoziție niciun document care să statueze asupra includerii primelor în salariul de bază.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă interpretare a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- Bis, sector 1, prin administrator judiciar SPECIALIST, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1318 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P, str.-,.14,.5, județul
Obligă recurenta-pârâtă la 700 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
red.
tehnored./AȚ
5 ex./30.10.2009
dosar fond.- - Tribunalul Prahova
judecători fond -; -
operator date cu caracter personal,
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
