Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 192/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 192/R-CM
Ședința publică din 06 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SA P, nr.127, județul A, împotriva sentinței civile nr.1026/CM din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimații-reclamanți - și, în baza împuternicirii avocațiale nr.1883/05.02.2009 emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 24.06.2008 reclamanții - și au chemat în judecată pe pârâta solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate reprezentând primele de Paște și C, stabilite potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, pentru anii 2005-2007 actualizată la data plății efective, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că, potrivit art.157 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe unitate, urma ca de Paște și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu i-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din a Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele considerente:
- upă intrarea în vigoare a CCM, prevederile acestuia s-au aplicat la nivelul întregii societăți și, în conformitate cu prevederile art.9 din Legea nr. 130/1996, au produs efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate, iar începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților CCM, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paște (art.157 alin.1 din CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat; în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art.157 alin.1;
- pentru anul 2004, textul art.157 alin.1 din CCM a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003 iar în fiecare an părțile CCM au procedat la "republicarea" CCM, după negocierile purtate anual, textul art.157 din CCM fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005;
- prin Decizia nr.3793/18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. Comisia menționând în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003, însă, pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților precum și pentru a complini orice pretins viciu formal, Comisia Paritară a adoptat la data de 31.08.2007 Decizia nr.5140/2007 intitulata "Nota asupra precizării situație primelor de Paste si C, prevăzute in art. 157 din CCM al, rin p. care s-a confirmat faptul că intenția reala a pârtilor semnatare a CCM a fost ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 ale art.157 să fie incluse in salariul lunar de baza al angajaților, precum si ca, începând cu 2003, părțile au înțeles ca art.157 alin.1 rămas fără obiect, luând in considerare faptul ca primele nu mai erau individualizate in mod distinct, ci erau parte a salariului de baza ca întreg;
- cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, în scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, prevederile CCM au fost modificate, întrucât s-a intenționat ca noua reglementare să prevadă cu certitudine faptul că operațiunea includerii drepturilor salariate mai sus-menționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori, fiind prevăzut în mod expres că "în anul 2003 suplimentările salariate de la alin.(1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. ";
- s-a invocat xcepția prescripției dreptului la acțiune potrivit art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, considerându-se că, "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.";
- promovarea prezentei acțiuni la momentul de față este nejustificată, prematură în raport cu prevederile contractuale ce impuneau o procedură prealabilă care avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins, drept afectat de îndeplinirea a cinci condiții, respectiv: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile si mai ales beneficiarii;
- simpla lectură a textului indicat, raportată la inexistenta oricărei negocieri și, pe cale de consecință, a inexistentei unui acord de voință în sensul stabilirii condițiilor legale din textul indicat, relevă, la acest moment, că valoarea creanței nu este stabilită, orice sumă pretinsă neavând un temei legal (lipsă caracter lichid al creanței), modalitatea de acordare (plată eșalonată, integral etc.) nu a fost stabilită, neexistând cunoscută o scadență a creanței (lipsă exigibilitate), condițiile de acordare nu au fost stabilite, criteriile de acordare nu sunt cunoscute (lipsă caracter cert al creanței) iar beneficiarii nu au fost stabiliți, astfel că, în ceea ce privește această ultimă condiție nu se poate afirma dacă reclamanții de față au sau nu calitatea de beneficiari; pe cale de consecință, sumele pretinse ca drept salarial nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide si exigibile, pe de-o parte, si, pe de altă parte, reclamanții nu pot face proba calității de titulari ai unui drept;
- alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare formulate de către alți salariați au apreciat că, "aceste drepturi au fost în întregime incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003", motiv pentru care au respins acțiunea ca neîntemeiată;
- modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate si nu raportat la fiecare subiect procesual activ in parte;
- inexistenta debitului conduce la inexistenta oricăror daune, așa încât urmează a fi respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.
În temeiul art.137 alin.1 od procedură civilă, tribunalul a pus în discuția părților excepția prescrierii dreptului la acțiune, aceasta fiind respinsă la data de 09.10. 2008 reținându-se că, potrivit art.157 din Contractul colectiv de muncă la nivel de încheiat între părți, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații - vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate -". După cum s-a prevăzut chiar în contractul încheiat între părți s-a menționat dreptul salariaților de a primi cu ocazia acestor două sărbători suplimentări ale drepturilor salariale. Discuția s-a purtat asupra textului legal aplicabil acestora, pentru calcularea termenului de prescripție.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.
."e" a art.283 alin.1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit. caa celuiași text legal.
Prin sentința civilă nr.1026/CM din 13 octombrie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare prevăzute de art.157 alin.1, reprezentând un salariu de bază mediu net, pentru perioada 24.06.2005 - 23.11.2006, iar reclamantului - drepturile salariale suplimentare prevăzute de art.157 alin.1, reprezentând un salariu de bază mediu net, pentru perioada 24.06.2005 - 11.01.2007, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respins capătul de cerere al reclamanților privind acordarea dobânzii legale și obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 150 lei, iar reclamantului - cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au fost salariații societății pârâte, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetul de muncă al acestuia.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.157 alin.1 "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
La alin.2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv de muncă pe unitate, negociat și aplicabil la nivelul, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 menținut dispozițiile art.157 alin.1, însă lin.2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.157 din contractul colectiv de muncă invocat, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.157.
Potrivit art.969 od civil, voința părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.157 și în cursul anilor 2004-2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
În acest sens se poate observa că în procesul verbal încheiat pentru ședințele din perioada 1.03.2005-6.05.2005 între patronat și sindicat s-a convenit în cadrul la pct.8, modificarea alin.2 al art.157 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Analizând gramatical textul se constată că nu s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
S-a susținut de către pârâtă prin întâmpinare că pentru clarificarea intenției reale a părților în acest sens a fost creată Comisia Paritară, formată din reprezentanții părților semnatare și că prin Decizia nr.3793/18.06.2007 aceasta ar fi confirmat faptul că intenția părților a fost aceea "de a include bonusurile cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori".
La dosar există o "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.157 din Contractul colectiv de muncă al ", care ar fi emisă de Comisia Paritară, care este însă nedatată și nesemnată de toate părțile ce ar fi participat la elaborarea acesteia.
Tribunalul apreciază că nu poate să o aibă în vedere din moment ce, potrivit art.31 alin. 2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
După cum rt.157 alin.2 prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
S-a mai susținut de către pârâta prin întâmpinare că acțiunea este nejustificată întrucât era prevăzută o procedură prealabilă ce avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins. Se poate observa foarte ușor că există contradicție între această susținere și invocarea excepției prescrieri dreptului la acțiune, susținându-se că dreptul salariaților nici nu ar fi născut, una excluzând-o pe cealaltă.
Tribunalul nu poate reține acest argument, al inexistenței dreptului reclamantului în lipsa parcurgerii etapelor indicate în Contractului Colectiv de muncă, dat fiind că dreptul s-a născut în momentul în care părțile au convenit asupra acestuia și a fost inserat în cuprinsul Contractului colectiv de muncă începând cu anul 2003 și fiind preluat în toate contractele colective de muncă ale anilor următori, ce au fost înregistrate conform art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996.
prevăzute vizează doar stabilirea concretă a cuantumului, fiind indicat chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă modul de determinare, respectiv un salariu de bază mediu pe care este altul în fiecare an și nicidecum însăși nașterea dreptului.
De asemenea, nu pot exista dubii în privința beneficiarilor acestor suplimentări salariale, aceștia neputând fii alții decât toți salariații, cărora le este opozabil contractul colectiv de muncă din momentul înregistrări acestuia.
În concluzie, ipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu se poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.
Mai mult, pârâta nu a produs dovezi din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba acesteia, potrivit art.287 Codul muncii.
Și prin noile modificări aduse contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, prin actul adițional nr.1090/22.02.2008 la nivel de s-au menținut drepturile salariale reprezentând Primele de Paște și
Deși se încearcă să se dea o altă interpretare art.157 din contractul colectiv de muncă invocat, art.7 din contractul colectiv de muncă pe 2008 la nivel de prevede la alin.1 că "drepturile salariaților, inclusiv cele salariale, prevăzute în contractul colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, care au fost recunoscute anterior."
2 al aceluiași articol arată că "dacă pe cale legală sau convențională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea."
Acest text se coroborează cu art.9 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008 în care se stipulează că "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se va face prin consens. Dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului."
Astfel, prin actul adițional de modificare a contractului colectiv de muncă invocat nu s-a renunțat la suplimentările salariale de Paște și C, acestea fiind menținute și pentru anul 2008.
Deoarece nu s-a făcut dovada includerii suplimentărilor salariale în salariul lunar nu pot fi reținute apărările pârâtei în acest sens.
Majorarea sau indexarea salarială nu echivalează cu acordarea primelor ca urmare a includerii acestora în salariu.
Pentru aceste considerente și în raport de dispozițiile art.157 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de, coroborate cu dispozițiile art.236 alin.4 Codul muncii și cu cele ale art.969 od civil, cererea reclamanților a fost admisă așa cum a fost reținută mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtă prin întâmpinare. Se susține că termenul de prescripție aplicabil în speță este cel prevăzut de art.283 lit.e Codul muncii, respectiv 6 luni de la data nașterii dreptului material la acțiune, ci nu termenul de 3 ani prevăzut de art.283 lit.c Codul muncii, având în vedere că reclamanții au invocat ca temei de drept dispozițiile art.158 CCM, în solicitarea suplimentărilor ce se cuveneau cu ocazia sărbătorilor de Paști și
În continuare se susține că instanța de fond, fără a motiva, a considerat în mod greșit că suplimentările amintite sunt drepturi salariale, iar pe de altă parte a încălcat principiul conform căruia, unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem.
În al doilea motiv de recurs se susține că instanța de fond, în mod greșit a admis în parte acțiunea principală, cu o motivare sumară și neconvingătoare, făcând o interpretare gramaticală a art.158 alin.2 CCM și sprijinindu-și soluția pe lipsa probelor, neefectuate de către recurenta-pârâtă, în sensul de a demonstra împrejurarea că primele de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Recurenta susține că printr-o interpretare logică a art.158 alin.2 CCM, în care se arată că în anul 2003 au fost introduse în salariul fiecărui salariat, primele de Paști și de C, se ajunge la concluzia că și în următorii ani s-a avut în vedere acest scop al introducerii primelor amintite în salariu.
Cea de-a treia critică din recurs se referă la actul adițional din data de 25.10.2007, semnat de patronat și de cele două sindicate din cadrul societății, act din care reiese voința internă a părților și din care rezultă că s-ar fi reglementat această problemă a primelor.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, precum și a probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă, și pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs, încadrabil în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o sentință legală, dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv art.283 lit.c Codul muncii.
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiile art.155 Codul muncii.
Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, enumără la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.
Aceste adaosuri au ca premisă prestarea muncii pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat. Nu se confundă însă cu premierea în funcție de rezultatele muncii deoarece sunt legate de sărbătorile legale, iar negocierea prevăzută în alin.1 teza a II-a al art.168 din la nivel de unitate pentru stabilirea condițiilor de plată, a criteriilor și a beneficiarilor, nu a avut loc, așa cum a rezultat din susținerile părților.
În lipsa unor astfel de negocieri, așa cum a arătat și recurenta, suplimentările salariale de Paște și de C, nu puteau fi incluse doar în salariul de bază al unora dintre angajați pentru anul 2003, ci în salariul de bază al tuturor salariaților, ceea ce s-a recunoscut de către angajator.
Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate de drepturi salariale, s-a reținut corect la judecata în primă instanță incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani.
Al doilea motiv de recurs, vizând fondul cauzei, și încadrabil în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este de asemenea neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, precum și cea de-a treia critică, aceste motive vor fi analizate împreună.
În contractul colectiv de muncă la nivelul de pe anul 2004 s-a prevăzut la art.168 alin.2 că pentru anul 2003 suplimentările salariale de Paște și C convenite la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate.
Recunoscând practic lipsa negocierilor pe condiții și criterii de acordare a acestor suplimentări salariale, părțile contractului colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2005 au preluat alin.2 cu un alt conținut: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Acest alineat se regăsește în această ultimă formă și în pe 2006.
Printr-o aplicare corectă a regulilor negocierii colective în materie, instanța de fond a reținut că interpretarea dată de Comisia Paritară în data de 18.06.2007, după încetarea efectelor contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006, în sensul că părțile semnatare au avut în vedere la redactarea alin.1 și 2 ale art.168 ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ai, este lipsită de eficiență.
Au fost avute astfel în vedere prevederile art.31 din Legea nr.130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă.
Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că respectiva condiție a unei noi negocieri a cuantumului suplimentărilor salariale și a criteriilor de acordare este superfluă, nu constituie un impediment în sesizarea instanței de judecată.
Aceasta deoarece creanța este lichidă - sunt stabilite elemente clare în funcție de care poate fi determinată - suplimentarea are cuantumul de un salariu de bază mediu pe
Sunt stabilite și momentele la care se acordă, dar și motivele.
Mai mult, a rezultat că în anul 2003 s-a inclus această suplimentare în salariul tuturor angajaților.
Chiar și în cazul în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plății lor de către angajator.
nu se regăsește în veniturile salariale ale reclamanților, așa cum sunt evidențiate în carnetul de muncă, știut fiind că includerea acesteia în salariul de bază determină o creștere considerabilă a tuturor veniturilor salariale.
Salariul de bază este potrivit art.155 Codul muncii elementul de referință în raport cu care se calculează celelalte drepturi ale angajaților.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.(4) Codul muncii.
Rezultă că nu se regăsesc, cu privire la hotărârea criticată, cazurile de nelegalitate și netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P, împotriva sentinței civile nr.1026/CM din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2008, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./9.02.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
