Plata drepturilor banesti, salariale. Speta.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
D E CI ZIA NR.316
Ședința publică din data de 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 128 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 133 H,. A,. 4, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contactului de asistență juridică din 10 martie 2008 și intimatul reclamant reprezentat de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 72 din 6 martie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Intimatul reclamant prin apărătorul său depune la dosar concluzii scrise la care se află atașată chitanța nr.127 din 10 martie 2008 reprezentând onorariu apărător în valoare de 250 lei, iar avocat depune pentru recurenta pârâtă SC SA adresa nr. 6576 din 12 noiembrie 2007 a SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 2919 din 12 noiembrie 2007 și adresa 6942 din 28 noiembrie 2007 SC SA, înregistrată de Direcția Corporative din SC SA sub nr. 3081 din 28 noiembrie 2007 comunicată în atenția doamnei expert contabil - Biroul de Expertiză contabilă
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC SA, arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția dreptului la acțiune invocată de aceasta, întrucât în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Însă în speță reclamantul și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol, nu au fost respectate, suplimentările salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și nefiindu- acordate.
Ori, dacă temeiul pretențiilor solicitate de reclamant este contractul colectiv de muncă, așa cum reclamantul afirma, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. e iar nu art. 283 alin. 1 lit. c, așa cum în mod greșit considerat instanța de fond.
Față de acest motiv de recurs SC SA solicită admiterea recursului, și schimbarea în tot sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.
Pe fondul cauzei al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății, în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, deși din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paști și de au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Față de acest motiv de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
În cazul în care instanța nu va reține motivele de recurs invocate anterior, recurenta solicită admiterea recursului în parte, în sensul acordării drepturilor salariale solicitate în conformitate cu adresa 6576 din 12 noiembrie 2007 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 2919 din 12 noiembrie 2007.
Se mai arată că au fost situații în care instanța acordat drepturile salariale solicitate, prime de Paște și preluându-se salariul mediu brut fără să scadă din sumele respective taxele și impozitele datorate statului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului formulat pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 128 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, pentru considerentele formulate în întâmpinarea și concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 4254,32 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare de Paște și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe unitate aferente anilor 2004-2006, suma ce va fi actualizată cu rata inflației la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a fost salariatul societății pârâte Suc. pe perioada anilor 1971-14.03.2006.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că potrivit prevederilor contractului individual de muncă art.III alin.3 beneficia pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și, deși contractul colectiv de muncă prevedea obligațiile pentru anii 2004-2005-2006 nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paști care se ridică la suma totală de 4254,32 lei, din care 3780 lei reprezentând suplimentări salariale de C și Paști și 474,32 lei cu titlu de daune reprezentând corecția sumelor neacordate.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare pârâta SC SA Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA.
La termenul din 14.12.2007 reclamantul a formulat o precizare la acțiune, prin care a înțeles să-și micșoreze câtimea obiectului cererii de chemare în judecată solicitând drepturi bănești în valoare totală de 2927,35 lei, din care 2576 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare neacordate și 351,35 lei reprezentând daune rezultate din actualizarea sumei de 2576 lei în funcție de rata inflației.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.128 din 18.01.2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SA B, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3780 lei drepturi salariale suplimentare de Paște și de C pe perioada 2004-2005, sumă actualizată în funcție de indicele de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă, precum și la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiunii, tribunalul a respins-o, întrucât, așa cum rezultă din rezoluția de primire de pe cererea de chemare în judecată, acțiunea a fost înregistrată la 11.10.2007, în cadrul termenului de prescripție prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constând în plata drepturilor salariale.
Reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă Suc. în perioada 1999-14.03.2006.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu, pe SNP SA.
Prin alin.2 al aceluiași articol, se prevede că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv de muncă pe unitate negociat și aplicat la nivelul societății pârâte, a menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.1 al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2005-2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond că din probele administrate în cauză rezultă că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și de Paște pentru perioada 2004-2005, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 3780 lei, drepturi salariale neacordate, sumă ce urmează a fi reactualizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii sau modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C și de Paște nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai învederat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimatul-reclamant nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat,dar și notele emise ulterior de Comisia paritară.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA. Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea acestui motiv de recurs adresanr.2919/12.11.2007 emisă de SC "" SA.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, susținând în esență respingerea recursului declarat ca nefondat.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamantul a fost salariat la "" SA, raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta încetând la data de 14.03.2006.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004,2005și 2006 cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimata-reclamantă nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2006 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON, în luna aprilie 2005 de 850 RON,înainte de Cul 2005-de 927 Ron. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatei-reclamante cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2006, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamantului, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus,principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu decembrie 2004) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 11.10.2007.
Din considerentele expuse în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA și va modifica în parte sentința nr.128/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neachitate în sumă totală de 2576 lei brut, reprezentând: 799 lei primă de C pe anul 2004, 850 lei primă de Paști pe anul 2005 și 927 lei primă C 2005, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă a acesteia.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 128 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în P,-.133 H,.A,.4, județul P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 2576 lei brut reprezentând: 799 lei - primă de C 2004, 850 lei primă de Paști 2005 și 927 lei primă C 2005, sume ce se vor actualiza conform indicelui de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
-- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3ex./20.03.2008
/
dos.fond - Trib.
jud.fond
R -
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
