Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 208/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 208/R/22.02.2010
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA G, cu sediul în G, bulevardul nr. 257, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1829/19.11.2009 a Tribunalului Galați, în conflictul de drepturi intervenit în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în G,-, - 3,. 2, jud. G, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimatul-reclamant personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererea este la primul termen de judecată fixat în recurs, legal motivată și scutită de taxă judiciară de timbru; prin cererea de recurs societatea pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă; citat cu copia motivelor de recurs intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare, după care:
Curtea a legitimat intimatul-reclamant în baza CI seria - nr. - eliberat de SPCLEP - G la data de 07.06.2008, CNP -.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond pentru legalitatea și temeinicia acesteia pentru punctele de vedere exprimate în concluziile scrise pe care le depune la dosar.
Curtea, declarând închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată la data de 07.09.2009 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA G plata compensațiilor bănești conform Contractului colectiv de muncă la nivel național întrucât raporturile de muncă au încetat conform art. 65 alin. 1 Codul muncii.
Poziția pârâtului - întâmpinarea
Pârâta SC SA Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere că prin contractul colectiv de muncă 2007 - 2008 încheiat la nivelul societății nu s-a negociat faptul ca în cazul concedierilor individuale sau colective din motive ce nu țin de persoana salariatului, salariații vor beneficia de salarii compensatorii, iar contractul colectiv de muncă pe ramură nu-i este opozabil întrucât societatea nu figurează în Anexa 3 la contractul colectiv de muncă pe ramură comerț nefiind afiliată acesteia.
Sentința civilă nr. 1829/19.11.2009 pronunțată de Tribunalul Galați
Prin sentința civilă nr. 1829/19.11.2009 Tribunalul Galația admis acțiunea așa cum a fost modificată și a obligat pârâta să plătească reclamantului compensația bănească în valoare de 1 (un) salariu brut lunar, conform dispozițiilor art. 78 din contractul colectiv de muncă reținând că:
Considerentele sentinței pronunțată de instanța de fond
Reclamantul a fost salariatul societății pârâte până la data de 05.01.2009, când raporturile de muncă au încetat în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Din dispozițiile Codului muncii și cele ale Legii nr. 130/1996, precum și ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel național, rezultă că orice contract colectiv constituie izvor de drept și că produce efecte față de angajatorii și salariații la care se referă. Contractele colective de muncă se constituie într-un sistem ierarhic în vârful căruia se află contractul colectiv la nivel național, iar la baza lui contractele de la nivelul angajatorilor. Orice contract colectiv de muncă, se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci și în considerarea prevederilor contractelor colective la nivel superior.
În acest sens, în literatura juridică s-a subliniat în ceea ce privește efectele contractelor muncă la nivel național că, este necesar să recunoaștem acestora "calitatea de izvor de drept pentru contactele de muncă subsecvente la orice nivel de ramură, grupuri de unități, unități și instituții".
Evident că, în baza aceluiași raționament, trebuie recunoscută această calitate tuturor contractelor colective la nivel superior, pentru contractele colective de la nivel inferior.
Că orice contract colectiv de muncă reprezintă izvor de drept, rezultă expres din dispozițiile legale.
Este adevărat că la nivelul unității cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă, părțile contractante nu au prevăzut ca în cazul concedierilor individuale sau colective, din motive ce nu țin de persoana salariatului, aceștia să beneficieze de plăți compensatorii.
De asemenea, acest drept nu a fost negociat nici cu ocazia încheierii contractului individual de muncă al salariatului.
Însă, potrivit art. 78 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel național, a încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin un salariul lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi".
Mai mult, art. 11 din Codul muncii, dispune "Clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative sau prin contracte colective de muncă".
Având în vedere că raporturile de muncă au încetat din motive ce nu țin de persoana salariatului, iar plățile compensatorii minime prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivel de național sunt de un salariu brut lunar, contract de ale cărui prevederi beneficiază și reclamantul în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 3, instanța a apreciat că acțiunea acestuia este întemeiată.
Recursul declarat de reclamantul
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA G susținând în continuare că, contractul colectiv de muncă pe ramură nu îi este opozabil nefiind semnatari ai acestui contract și nici ai contractului colectiv de muncă la nivel național. De asemenea, a arătat că nu au posibilitatea materială pentru respectarea acestei dispoziții invocată de reclamant.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Examinând recursul declarat de recurentă, atât pe baza motivelor arătate de aceasta, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 304 și 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Soluția instanței de fond este temeinică și legală și corect argumentată. Problema opozabilității pentru nesemnarea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură invocată de recurentă a fost clar rezolvată de lege prin prevederile capitolului I din Legea privind contractul colectiv de muncă nr. 130/1996, privind câmpul de aplicare privind câmpul de aplicare a contractelor colective de muncă. Articolul 11 prevede că: "Clauzele contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă" (litera 7 c).
Corect a stabilit instanța că indiferent că în contractul colectiv de muncă la nivel de societate nu e prevăzută vreo compensație, dispozițiile din contractul colectiv de muncă (art. 76) trebuie respectată întrucât este o dispoziție la nivel de ramură de contract pentru anii 2007 - 2008. Nu are relevanță dacă pârâta-recurentă este semnatară sau nu a contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, iar conform art. 9 "prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații din unitate indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate".
Prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter mininal.
Drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu pot fi mai restrânse decât cele prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și aceasta chiar dacă angajatorul e sau nu semnatar al contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.
Pentru aceste considerente apreciem ca fiind legală soluția instanței de fond criticile recurentei fiind nefondate.
Conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA G, cu sediul în G, bulevardul nr. 257, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1829/19.11.2009 a Tribunalului Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 22 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu |
Grefier, |
: - -/12.03.2010
: 4 ex.//18 Martie 2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 2 ex.//19.03.2010
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
