Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2090/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 2090

Ședința publică de la 11 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Doina Vișan

JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă

JUDECĂTOR 3: Lucian Bunea

Grefier - -

xxxx

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, -, R, împotriva sentinței civile nr. 1477 din 22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN.. A FINANȚELOR PUBLICE M și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, cât și faptul că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art.242 pct.2 pr.civ. după care:

Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționarea recursului.

CURTEA

Asupra recursului de față;

La data de 5 octombrie 2007, reclamanții, R, personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Mehedinți au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinți, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru a se calcula și plăti drepturile salariale reprezentând diferența de spor de fidelitate începând cu luna octombrie 2004 și pentru viitor, sumele plătite urmând să fie actualitate cu indicele de inflație la data plății și să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.

Au solicitat ca Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plăților.

S-a motivat că potrivit OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar al instanțelor și parchetelor, personalul auxiliar beneficiază de coeficienți ai sporului de fidelitate în funcție de tranșe de vechime, diferiți de cei stabiliți pentru magistrați, în condițiile în care ambele categorii profesionale își desfășoară activitatea în aceleași condiții se creează o vădită discriminare între cele două categorii în conformitate cu art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire, dreptul la nediscriminare, protejând persoanele fizice și juridice aflate în situații asemănătoare împotriva aplicării unui tratament diferit, Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie respectată cu prioritate față de dreptul intern.

Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr.1477 din 22.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, a respins acțiunea formulată de reclamanții, R, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat următoarele:

Legiuitorul a reglementat diferențiat acest spor, pentru a asigura stabilitatea în funcție și fidelizarea angajaților, ținând seama de faptul că sunt două categorii profesionale diferite, chiar dacă își desfășoară activitatea în domeniul justiției, fiecare având atribuții, cât mai ales responsabilități diferite.

De asemenea, este vorba de vechime în specialități diferite, diferențierea fiind determinată și de conținutul concret diferit al funcției ocupate, pregătirii profesionale.

Stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație legiuitorului.

Astfel, art.73,74 Leghea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor prevede că salarizarea acestora se face prin legi speciale, ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții și urmărește garantarea independenței și imparțialității acestora.

Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate, al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea prevede la art.60 că salarizarea personalului auxiliar de specialitate, se stabilește prin legi speciale.

Deci, legiuitorul este cel care reglementează drepturile salariale pentru cele două categorii profesionale, judecătorul neputând adăuga la lege.

Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrul legal stabilit de OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

OG nr. 137/2000 nu poate fi extins la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor, ci la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie unele drepturi,

De altfel, potrivit art.1 al.3 din OG nr. 137/2000, trebuie să fie analizate drepturile persoanelor aflate în situații comparabile.

Ori, cele două categorii profesionale (magistrați și personal auxiliar de specialitate) nu se găsesc în situații comparabile, față de atribuțiile diferite ale fiecărei categorii, de responsabilitățile diferite, ceea ce determină și un mod diferit de salarizare, stabilit așa cum s-a arătat de către legiuitor.

Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal și motivat recurs reclamanții, arătând în esență că potrivit OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar al instanțelor și parchetelor, personalul auxiliar beneficiază de spor de fidelitate după cum urmează: de la 5 la 10 ani - 5 %, de la 10 la 15 ani - 10 %, de la 15 la 20 de ani - 15%, peste 20 de ani- 20 %.

Este de observat că pe lângă diferența de 5 până la 10 procente, în funcție de vechime, existentă între magistrați și personalul auxiliar, sporul de fidelitate se acordă pentru magistrați începând de la 3 ani vechime în instituție, iar pentru personalul auxiliar de la 5 ani vechime în instituție.

Prin aceasta apare o discriminare între magistrați și personalul auxiliar de specialitate, întrucât își desfășoară activitatea în aceleași condiții în unitățile judecătorești, așa cum s-a recunoscut și de către Ministerul Justiției, prin adresa nr.59955/01.05.2007 anexată la dosarul de fond.

Conform art.21 alin.1 din OG 137/2000, grefierii, în calitate de persoane discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun și procedurii prevăzute de OG 137/2000.

Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 pr.civ. Curtea a reținut următoarele:

Pentru a aprecia dacă situația personalului auxiliar de specialitate este comparabilă cu cea a magistraților trebuie avute în vedere și dispozițiile Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, ale Legii nr.304/2004 privind organizarea judecătorească și ale Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

Potrivit art.1 din Legea nr.303/2004 magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor.

Art.1 din Legea nr.567/2004, arată că în înfăptuirea actului de justiție, munca personalului auxiliar de specialitate constituie un sprijin pentru judecători și procurori, competența acestei categorii de personal și îndeplinirea corectă a sarcinilor, care le revin jucând un rol important în buna desfășurare a întregii activități a instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea.

Curtea, reține că în mod corect a motivat prima instanță, arătând că este diferit conținutul concret al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de cea a judecătorilor și procurorilor, precum și sistemele diferite de salarizare fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între aceste două categorii profesionale distincte.

Însăși Curtea Constituțională a statuat că principiul egalității în fața legii nu presupune uniformitate, așa încât stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu constituie nici discriminări și nici privilegii.

Astfel, prin decizia nr.108 din 14.02.2006 Curtea Constituțională a statuat că sporurile premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de constituție.

Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar reprezintă opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.

Legiuitorului îi aparține exclusiv prerogativa de a reglementa în mod diferențiat modul de fidelizare a diverselor categorii profesionale în funcție de natura diferită a funcției ocupate, complexitatea atribuțiilor specifice acesteia, nivelul studiilor, răspunderea funcției, toate aceste elemente determinând o salarizare diferită, fără a se putea vorbi de o atingere adusă principiului egalității în fața legii și fără a reprezenta o încălcare a prevederilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la interzicerea discriminării.

Față de considerentele arătate mai sus, Curtea reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că în baza art.312 pr.civ. va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanții, -, R, împotriva sentinței civile nr. 1477 din 22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN.. A FINANȚELOR PUBLICE M și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Aprilie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.jud.

Ex.2//09.05.2008

Jud.fond.

Președinte:Doina Vișan
Judecători:Doina Vișan, Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2090/2008. Curtea de Apel Craiova