Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2096/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2096
Ședința din Camera de Consiliu de la 15 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier -- -
*************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 08 Aprilie 2008, privind recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 987 din 26.09.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC INTERNAȚIONAL SA, având ca obiect drepturi bănești.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 Aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pentru a studia actele și lucrările dosarului, instanța în conformitate cu prevederile 260 pr.civ a amânat pronunțarea la data de 15 Aprilie 2008.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.987 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC INTERNATIONAL SA.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 5.216 lei netă, reprezentând diferență indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă recalculată pentru perioada 23 septembrie 2006 - 31 ianuarie 2007 și 1.557 lei netă, reprezentând orele suplimentare efectuate în străinătate și în timpul de repaos săptămânal, cu 1.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei SC Internațional SA, îndeplinind funcția de electrician (conform contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată nr. 21/11.01.2001- fila 64 la dosar), iar la data de 9 ianuarie 2006, conform contractului de muncă în străinătate și actului adițional la acesta (filele 4-11), a fost detașat temporar la firma din, pentru a presta activitatea de electrician, pe o perioadă de 12 luni, având un salariu de 330 lei lunar și o diurnă în cuantum de 770 USD pentru un program normal de muncă de 260 ore/lunar până la data de 1 iunie 2006 și o diurnă de 850 USD pentru perioada 1 iunie - 8 octombrie 2006.
La data de 23 septembrie 2006, fost internat la Spitalul, cu diagnostic accident cerebro - vascular (), iar prin decizia nr.205 din 26.01.2007 a fost încadrat în gradul II de invaliditate.
Conform art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, salariul de bază fiind partea fixă și principală a salariului total ce se cuvine fiecărui salariat și constituie un element de referință în raport cu care se calculează celelalte drepturi ale angajaților (diferite indemnizații, sporuri).
Sumele de bani plătite peste salariul de bază au ca scop de a compensa cheltuielile pe care salariatul le face cu ocazia îndeplinirii unor sarcini de serviciu sau în alte condiții de muncă, în acest scop fiind plătită și diurna reclamantului.
Deși, pârâta a stipulat în contractul de lucru în străinătate încheiat la 9.01.2006 și în actul adițional că lucrătorul va primi și o diurnă lunară, s-a reținut că acest drept reprezintă venituri din salarii conform prevederilor art.56 din Codul fiscal.
Caracterul de venituri din salarii al diurnei, este determinat și de faptul că a fost cuprinsă în contractul individual de muncă, iar acordarea acestei sume a fost condiționată de realizarea numărului de 260 ore, respectiv 240 ore.
Reclamantul a încasat diurna lunară, însă pârâta a calculat și acordat indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, luând în calcul doar salariul înscris în Contractul individual de muncă de 330 lei/lună, respectiv 370 lei/lună.
In atare situație, reclamantul este îndreptățit la plata diferenței de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă prin includerea diurnei în venituri salariale, aceste drepturi bănești fiind calculate de expert și se ridică la suma de 5.216 lei, netă pentru perioada 23 sept.2006 - 31 ianuarie 2007.
De asemenea, instanța a reținut că, potrivit clauzelor contractului individual de muncă, reclamantului i s-a stabilit salariul pentru un program de 8 ore/zi, însă la locul de muncă din, conform foilor colective de prezență, acesta a prestat muncă peste programul normal și în zilele de repaus săptămânal.
Suma calculată de expert și la care este îndreptățit reclamantul se ridică la 1557 lei.
Referitor la cererea reclamantului, prin care solicită cheltuieli cu îngrijiri medicale și medicamente, s-a reținut că este neîntemeiată, având în vedere că în baza contractului de asigurare, acesta a beneficiat de spitalizare și tratament corespunzător și nu a făcut dovada că ar fi suportat personal asemenea cheltuieli.
Reclamantul nu este îndreptățit nici la despăgubiri pentru neîndeplinirea de către angajator a obligației contractuale de a-l asigura, întrucât prin contractul din data de 19.09.2006, între SC SA și ASIGURĂRI, s- încheiat asigurare de viață de grup, unde în lista anexă figurează și reclamantul.
Nici plata daunelor morale solicitate de reclamant nu se justifică, având în vedere că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu moral.
Deși reclamantul susține prin acțiune că a prestat muncă în baza unui contract de muncă temporară, se reține că actul astfel cum este încheiat, nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.87 și următoarele din Codul muncii.
Munca prin agent de muncă temporară este munca prestată de un salariat temporar, care din dispoziția agentului de muncă temporar, prestează munca în favoarea unui utilizator.
Agentul de muncă temporară pune la dispoziția utilizatorului un salariat angajat prin contract de muncă temporară, în baza unui contract de punere la dispoziție, încheiat în formă scrisă, astfel contractul trebuie să cuprindă clauzele prevăzute în mod expres în art.90 (2) Codul muncii.
Contractul de muncă încheiat între reclamant și pârâtă, fără a fi menționate în mod expres clauzele prevăzute de lege, nu poate fi calificat ca un contract de muncă temporară.
Pe de altă parte, pârâta nici nu are calitatea de agent de muncă temporară, nefiind autorizată de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.
Având în vedere că reclamantul nu a prestat muncă în baza unui contract de muncă temporară, nu poate beneficia de salariul comparabil cu salariul unui muncitor angajat la firma. din, conform art.95 Codul muncii.
Împotriva sentinței, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art.304 indice 1. proc.civ. art.304 pct.9 și 312.proc.civ.și solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea acesteia și pe fond să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată.
Instanța a făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale care reglementează munca temporară, nu au fost respectate dispozițiile art.129 alin.4 și 5.proc.civ. deoarece instanța nu a manifestat interes pentru a lămuri situația dedusă judecății și nu a respectat nici prevederile art.261 alin.3 și 5.proc.civ.
In acest sens, instanța nu a făcut dovada că a analizat probele administrate, nu rezultă ce probe au fost înlăturate și nici motivele care au format convingerea instanței.
Instanța nu a făcut o apreciere corectă cu privire la natura juridică a contractului extern încheiat între pârâtă în calitate de furnizor de forță de muncă și utilizator și a contractului de lucru în străinătate pe care recurentul l-a încheiat la 09.01.2006 și care este un contract de muncă temporară.
A fost respinsă acțiunea sa fără ca pârâta să depună contractul de punere la dispoziție integral și greșit a reținut că acesta ar avea caracter confidențial, astfel că eronat a făcut aplicarea art.173 pct.2 proc.civ.iar angajatorul avea obligația de a informa angajatul cu privire la salariu conform art. 17 și 18 din Codul muncii.
Instanța nu a lămurit și nici nu s-a pronunțat cu privire la natura juridică a celor două contracte, deși a solicitat plata diferențelor salariale dintre salariul efectiv primit in baza contractului încheiat cu pârâta și salariul care trebuia să i se acorde in raport de salariul unui electrician angajat al utilizatorului.
Contractul de lucru în străinătate nici nu a fost înregistrat la inspectoratul teritorial d e muncă, contrar prev.art.16 din nr.HG938/2004.
Greșit reține instanța că prin contractul nr.21/11.01.2007 a fost angajat pe durată nedeterminată, deși la capitolul L lit. e pagina 2 s-a menționat că a fost încadrat pe durata lucrării.
A apreciat greși instanța că nu este contract de punere la dispoziție acel contract extern încheiat de pârâtă cu utilizatorul, deși acest contract nu a fost depus integral.
Contractul de lucru în străinătate este un contract de muncă temporară și cuprinde elementele prevăzute de art.93 din Codul muncii și art.124 din nr.HG938/2004.
Instanța nu a pus în discuția părților obiectivele stabilite pentru efectuarea expertizei, respingând nejustificat aceste obiective și a stabilit cu totul alte obiective care nu au dus la dezlegarea pricinii, iar obiecțiunile au fost respinse neîntemeiat.
Greșit reține instanța că nu a prestat munca în baza unui contract de muncă temporară, fiind detașat in și în acest caz i se cuveneau drepturile prevăzute de art.47 din Codul muncii.
In baza unei motivări superficiale i-au fost respinse cererile pentru plata medicamentelor în sumă de 628 USD, plata despăgubirilor pentru neîndeplinirea obligației contractuale și pentru plata daunelor morale.
In drept invocă prevederile art.299-316.proc.civ. și ale Codului muncii.
Prin întâmpinare, pârâta SC. INTERNATIONAL SA, a solicitat respingerea recursului,invocând în primul rând excepția de tardivitate a depunerii recursului și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a apărătorului recurentului reclamant, în sensul că nu s-a alăturat cererii procura în original sau copie legalizată.
Arată că motivele recurentului nu pot duce la desființarea sentinței, nefăcând parte dintre cazurile prevăzute de art.304 proc.civ. și pe fondul cauzei cererea trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Recursul se admite, pentru considerentele care se expun în continuare.
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu potrivit art.304 indice 1.proc.civ. Curtea constată că sentința este afectată de motivul de casare prevăzut de art.312 alin.3 proc.civ.întrucât nefiind cercetat fondul cauzei, este necesară administrarea de probe noi.
Astfel, sunt întemeiate criticile recurentului reclamant în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței,cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Sub acest aspect se reține că instanța a făcut o aplicare greșită a legii atunci când a dat eficiență art.173 pct.2 proc.civ. în condițiile în care nu erau îndeplinite cerințele celor trei ipoteze legale, respectiv când cuprinsul înscrisului privește chestiuni cu totul personale, când înfățișarea înscrisului ar încălca îndatorirea de a păstra secretul sau când înfățișarea ar atrage urmărirea penală împotriva părții sau a unei alte persoane, ori ar expune-o disprețului public.
In speță nu se regăsesc aceste ipoteze, iar pentru lămurirea situației de fapt și de drept, a adevăratelor raporturi juridice încheiate între părți se impunea să fie depus integral contractul extern încheiat între pârâtă și utilizatorul extern.
Instanța s-a limitat să verifice numai contractul nr.21/11.01.2001-fila 64 dosar fond-precum și contractul de muncă în străinătate, cu actul adițional la acesta (filele 4-11), fără a se observa contractul extern integral, cât și faptul că anual pârâta intimată încheia cu recurentul reclamant contracte de muncă (filele 108,121) urmate de contracte de lucru în străinătate și aceste aspecte impuneau suplimentarea probelor.
Cu atât mai mult, se impunea să fie verificate îndeplinirea în cauză a condițiilor a prevederilor art.14 și urm. din nr.HG938/20045,care reglementează contractul de muncă temporară și contractul de punere la dispoziția utilizatorului prin raportare la prevederile corespunzătoare din Codul muncii.
Codul muncii reafirmă în art.12 alin.1 regula, potrivit căreia contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
Prin excepție, conform art.12 alin.2, contractul individual de muncă se poate încheia și pe durată determinată în condițiile prevăzute de lege.
La rândul său, art.80 alin.1 stabilește că prin derogare de la regula prevăzută de art.12 alin.1, angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prevăzute de cod personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.
Sediul materiei îl constituie, ca drept comun, art.80-86 din Codul muncii.
Cu titlu de contract de muncă pe durată determinată având anumite particularități, art.87-100 reglementează " munca prin agent de muncă temporară".
din Codul muncii, în această materie, sunt corelate de legiuitor cu Directiva 1999/70/ referitoare la Acordul cadru dintre Uniunea angajatorilor și industriașilor din Europa, Centrul european al întreprinderilor cu participație publică și Confederația europeană a sindicatelor asupra muncii cu durată determinată.
O specie a contractului individual de muncă pe durată determinată, reglementată legal pentru prima dată, o constituie contractul de muncă încheiat în scris pe o anumită durată- a unei misiuni-între un salariat calificat sau necalificat și un agent de muncă temporară-societate comercială-, acest contract fiind reglementat în extenso în art.87-100 Codul muncii.
Agentul de muncă temporară-în fond, prestator de servicii-îl pune la dispoziție pe salariatul său unui utilizator-persoană fizică sau persoană juridică-pentru îndeplinirea unor sarcini precise, a unei misiuni, cu caracter temporar.
Orice utilizator, poate apela la un agent de muncă temporară doar pentru executarea unei misiuni precise și temporară și numai în cazurile stabilite limitativ de art.88.
In aceste condiții, se reține că eronat instanța a apreciat că recurentul pârât nu și-a desfășurat în baza unui contract de muncă temporară,fără să fi fost depus integral contractul extern și ca atare se privește ca nejustificată concluzia ca intimata pârâtă nu are calitate de agent de muncă temporară,în lipsa actelor doveditoare a acestei situații.
In lipsa acestor elemente,instanța nu a soluționat cauza just și echitabil, în condițiile în care nivelul salariului nu poate fi inferior celui pe care îl primește un salariat al utilizatorului cu atribuții similare de serviciu,iar potrivit art.91 salariații temporari au acces la toate serviciile și facilitățile acordate de utilizator salariaților săi, inclusiv la echipamente individuale de protecție și de muncă.
Instanța a făcut o aplicare greșită a legii și atunci când a respins obiecțiunile părților, fără a le pune în discuția acestora, astfel că a fost încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.
Excepțiile invocate de intimata pârâtă se resping în condițiile în care recursul a fost declarat în termenul legal, comunicarea hotărârii făcându-se la 02.11.2007 (fila 418 dosar fond ) și cererea de recurs s-a depus la 12.11.2007, iar dovada calității de reprezentant a fost făcută (filele 43,44 dosar recurs).
Ca atare, în temeiul art.312 alin.3 proc.civ. raportat la art.304 pct.9 proc.civ. Curtea admite recursul, casează sentința și reține cauza spre rejudecare pentru completarea probatoriului și fixează termen la 20 mai 2008.
In acest sens se va depune integral contractul de punere la dispoziția utilizatorului (extern) și orice alte acte relevante, pentru o justă soluționare a cauzei și se va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, avându-se in vedere obiecțiunile părților și obiectivele fixate in rejudecare, in raport de cererile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 987 din 26.09.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC INTERNAȚIONAL SA.
Casează sentința și reține cauza spre rejudecare, pentru completarea probatoriului.
Fixează termen pentru soluționarea cauzei la 20 mai 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
24.04.2008
Jud.fond
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Marian Lungu, Marin Panduru
