Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 210/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5996/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.210R
Ședința publică din data de 15.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, împotriva sentinței civile nr.1162 din data de 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN T, INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează instanței că intimatul indicatul Învățământului Preuniversitar Tad epus la dosar întâmpinare la data de 07.01.2010, prin serviciul registratură al acestei secții, precum și faptul că intimatul indicatul Învățământului Preuniversitar a solicitat soluționarea cauzei conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin întâmpinare s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1162 din data de 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasivă invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar al județului T și, în consecință, a fost respinsă acțiunea promovată de reclamanți, prin sindicat împotriva acestui pârât, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile privind nulitatea acțiunii și a lipsei de reprezentant a sindicatului pentru membrii de sindicat, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanți prin Sindicatul învățământului Preuniversitar T, împotriva pârâtului Școala cu Clasele I - VIII, Consiliul Local al comunei și Instituția Primarului comunei, și, în consecință, au fost obligații pârâți să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru timpul efectiv lucrat și neacordate conform Legii 220/2007, pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 20 iulie 2007, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și cele încasate pe aceeași perioadă de timp și au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepțiile invocate de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T prin întâmpinare că legiuitorul procedural civil reglementează în detaliu cerințele de formă ale cererii de chemare în judecată, prevăzând în art.112 pr.civ. că aceasta trebuie să cuprindă 7 elemente necesare pentru buna desfășurare a procesului civil.
Cererea de chemare în judecată va fi declarată nulă numai dacă nu cuprinde 3 elemente esențiale, și anume numele reclamantului sau pârâtului, obiectul cererii și semnătura reclamantului (art.133 al.1 pr.civ.).
S-a constatat că, în speță, cererea de chemare în judecată este formulată de Sindicatul învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii săi de sindicat enumerați și nominalizați în tabelul anexă la acțiune, care face corp comun cu aceasta.
Prin urmare, constatând că prevederile art.133 al.1 pr.civ. nu sunt incidente în cauză, excepția nulității cererii, motivată de faptul că nu cuprinde numele și prenumele reclamanților membrii de sindicat a fost respinsă, iar cât privește nulitatea cererii pentru lipsa semnăturii reprezentantului legal al sindicatului, s-a apreciat că această sancțiune nu se impune, întrucât potrivit împuternicirii avocațiale, avocatul reclamantului a fost mandatat de acesta să semneze acțiunea redactată.
S-a apreciat ca nefondată și excepția lipsei calității de reprezentant al Sindicatul învățământului Preuniversitar T, având în vedere că potrivit art.28 al.1 din Legea 54/2003, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiuni prevăzute de lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
în fine, cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului T instanța o apreciat că este întemeiată, deoarece potrivit art.167 din Legea 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, cheltuielile de personal urmând a se asigura din bugetele locale (art.XIII din OUG 32/2001).
De asemenea, la art.142 din Legea 84/1995 s-au prevăzut atribuțiile inspectoratelor școlare, ca unități descentralizate în subordinea Ministerului Educației Cercetării și iar, prin acestea nu se regăsesc și cele privind angajarea și finanțarea sau plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Faptul că inspectoratul școlar semnează decizia de repartizare a cadrelor din învățământul preuniversitar nu-i conferă calitatea de angajator, de plătitor al salariului, aceste atribuții avându-le directorul unității de învățământ, astfel cum se prevede la art.11 alin.5 din Legea 128/1997.
Așadar, s-a constatat că pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T nu are calitatea de parte în cauza de față în temeiul art.282 Codul muncii nefiind angajatorul, plătitorul ori finanțatorul drepturilor salariale ale cadrelor didactice și s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia și, drept consecință, s-a respins acțiunea îndreptată împotriva acestuia.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a arătat că reclamanții, membrii de sindicat în cadrul Sindicatului învățământului Preuniversitar T, sunt cadre didactice, cu gradul didactic I, în cadrul Școlii cu Clasele l-VIII, astfel cum rezultă din adeverințele eliberate de unitatea școlară.
S-a apreciat că, salarizarea personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat se realizează în conformitate cu prevederile Legii 128/1997 iar prin OG 11/2007 s-au stabilit creșterile salariale pentru anul 2007, în cazul acestui personal.
Actul normativ (/2007) prevede valoarea coeficientului de multiplicare pentru trei etape de creșteri salariale din cursul anului 2007 precum și coeficienții de multiplicare detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcții didactice.
S-a considerat că, potrivit art.9 din ordonanță, prevederile acesteia se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
S-a menționat că, /2007 a fost aprobată prin Legea 220/2007, lege care a adus modificări (majorări) coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa 2 din ordonanță.
Chestiunea litigioasă este dacă coeficienții de multiplicare, astfel cum au fost modificați prin Legea 220/2007 se aplică de la 1 ianuarie 2007 (data aplicării ordonanței) sau de la 20 iulie 2007 (data intrării în vigoare a Legii 220/2007) fără a se aduce atingere principiului retroactivității legii, înscris la art.2 al.2 și art.15 din Constituția României.
S-au avut în vedere și dispozițiile modificatoare se încorporează în actul de bază (OG 11/2007), identificându-se cu acesta, de la data intrării în vigoare, care, în lipsa unei dispoziții exprese în legea de aprobare, este de 1 ianuarie 2007, conform art.9 din OG 11/2007.
Așadar, cum art.9 din OG 11/2007 nu a fost modificat ori completat prin Legea 220/2007 iar în cuprinsul acesteia nu s-a prevăzut expres un termen de aplicare tribunalul, văzând prevederile art.11 al.2 din Legea 24/2000, apreciază că OG 11/2007 astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea 220/2007, trebuie aplicată de la data stabilită în cuprinsul său, prin art.9.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta, Școala cu Clasele I-VIII, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8, 9 și art.3041pr.civ. recurenta Școala cu Clasele I-VIII, a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile nulității acțiunii și a lipsei calității de reprezentant legal a Sindicatului Învățământului Preuniversitar Județean T, susținând că acțiunea nu este semnata si nici stampilata de conducerea persoanei juridice a sindicatului in calitate de pretins reprezentant legal, nu se face dovada calității de membru de sindicat prin acte oficiale emanate de persoana juridică - Sindicatul Învățământ Preuniversitar T, iar tabelul completat de reclamanți nu este actualizat la data acțiunii purtând o data cu aproximativ 1 an anterior.
A mai arătat recurenta că nu se face nici dovada calității de angajați (salariați) ai unității școlare la data acțiunii, acțiunea nu este pornita de sindicatul persoana juridica din scoală, de la nivelul angajatorului ci de un sindicat județean cu structura de federație care, nu poate formula in accepțiunea art.28 din Legea 53/2003, acțiuni revendicative derivate din contracte individuale de munca, încheiate cu angajatorul unitatea școlară.
În opinia recurentei, prin excepție, organizațiile sindicale județene, federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, pentru toți membrii de sindicat, derivate din contracte colective încheiate la nivel național sau de ramura.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat că, în mod greșit instanța fondului a reținut că noile dispoziții ale Legii 220/2007 se incorporează in actul de baza Ordonanța Guvernului României nr.11/2007 și, prin urmare se aplica de la data intrării in vigoare a ordonanței premenționate 01.01.2007, deoarece legea nu stipulează expres aplicarea retroactiva, a actului normativ, in considerarea unui efort financiar semnificativ datorat numărului personalului didactic cu gradul I la nivel național, județean si pe localități.
Într-adevăr, de regula Ordonanțele Guvernului României, aprobate ulterior de Parlament produc efecte juridice de la data intrării in vigoare a ordonanței. De la aceasta regula sunt exceptate acele prevederi legale prin care legea de aprobare a ordonanței modifica sau completează ordonanța, cum este cazul, in speța. Prin urmare raportat la prevederile art.1 din Codul civil, care stipulează ca legea civila produce efecte juridice numai pentru viitor, atunci când legiuitorul nu precizează expres ca se aplica si retroactiv, noile prevederi ale legii intra in vigoare după publicarea in Monitorul Oficial, daca nu este stipulata o alta data.
În acest sens, sunt si prevederile Legii 24/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea 189/2004 din care rezulta intrarea in vigoare a noilor prevederi din legea care modifică si completează o Ordonanța Guvernului României, care prevede la art.101 alin.1 că "legile si ordonanțele emise de Guvern in baza unei legi speciale de abilitare intra in vigoare la 3 zile de Ia data publicării in Monitorul oficial al României", în același sens fiind și prevederile art.58 din Legea nr.24/2000, ce prevăd că "Dispozițiile de modificare si de completare se incorporează, de la data intrării lor in vigoare, in actul de baza, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de baza.
A mai arătat recurenta că interpretate gramatical, dispozițiile menționate prevăd că norma juridica se refera ca moment al intrării in vigoare la data adoptării si publicării noilor dispoziții care modifica sau completează ordonanța. de la data intrării in vigoare se refera la noile prevederi si nu, cum greșit, a înțeles reclamanta la data intrării in vigoare a ordonanței. Faptul ca noile prevederi modificatoare sau completatoare se incorporează in actul de baza nu conduce la concluzia ca intrarea lor in vigoare este retroactiva, este retroactivă.
Recurenta a susținut că Legea 220/2007, anexa nr.2, referitoare la învățământul preuniversitar a modificat coeficienții de multiplicare la personalul didactic cu gradul I pentru fiecare transa de vechime in învățământ, înscriși in anexa nr.2 a Ordonanței 11/2007 asigurând o majorare suplimentara de 10%, iar faptul ca Legea 220/2007 nu modifică valoarea coeficientului de multiplicare 1 pentru toate cele trei perioade (ianuarie -martie-221,307 lei; aprilie - septembrie -225,733 lei, octombrie - decembrie - 259,593 ) inclusiv pentru perioadele de pana la intrarea in vigoare a Legii 220/2007, nu conduce la concluzia prevederii exprese de aplicare retroactiva a majorării suplimentare. Aceasta, deoarece valoarea coeficientului de multiplicare (1) in aplicarea art.48 din Legea 128/1997, rămâne constanta indiferent la ce coeficient de multiplicare pentru personalul didactic pe transe de vechime si grade didactice se aplica. Pe de alta parte, preluarea valorii coeficientului de multiplicare (1) prevăzut de însăși Ordonanța 11/2007 anexa 2 s-a impus pentru rațiuni de aprobare a ordonanței de către lege, lege care astfel cum s-a arătat, in același timp, modifica si completează anexa 2 ordonanței in privința coeficieților de multiplicare pe transa de vechime in învățământ si grade didactice, modificare si completare care nu retro activează.
În susținerea recursului s-au invocat și deciziile nr.1289/2008 și 653/2009 ale Curții Constituționale a României.
A mai arătat recurenta că s-au acordat cheltuieli de judecată reclamanților membrii de sindicat in condițiile in care aceștia nu au făcut dovada prin actele de la dosarul cauzei ca au efectuat cheltuieli personale ocazionate de proces, Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, in calitate de reprezentant legal, neavând calitatea de parte procesuala in cauza, nu-si poate recupera cheltuielile nici in mod direct nici indirect prin intermediul reclamanților.
Intimații reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, a formulat întâmpinare, prin care au solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat, reiterând considerentele ce au stat ca temei al cererii de chemare în judecată și depunând la dosarul cauzei, în copie, adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr.6/17488/1154/2008, privind unificarea practicii judiciare.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate de recurentă, cât și din oficiu, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Sunt nefondate criticile recurentei-pârâte Școala cu clasele I- VII, privind nulitatea acțiunii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T întrucât, potrivit dispozițiilor art.222 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 sindicatele pot să-și reprezinte membrii în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora. Or, în cauză reclamanții au făcut dovada că la data formulării cererii de chemare în judecată erau angajați ai Școlii având calitatea de cadre didactice cu gradul didactic I, în funcția de educatori, învățători, respectiv profesori și au semnat tabelul care le atestă calitatea lor de membri de sindicat și împuternicirea dată sindicatului de a le reprezenta în conflictul de muncă, la dosarul cauzei fiind depuse adeverințe ce atestă calitatea acestora de membri ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, iar calitatea acestuia de reprezentant rezultă din dispozițiile art.28 alin.1 din Legea nr.54/2003.
Se reține și faptul că acțiunea a fost semnată de către apărătorul ales al Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, care potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei avea dreptul de a redacta și semna acțiunea, precum și aos usține în fața instanței.
Pe fondul, cauzei, însă, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii și a principiului neretroactivității acesteia, constatând că majorarea coeficienților de ierarhizare care se aplică personalului didactic din învățământ, prevăzută prin punctul 2 al Legii nr.220/2007, se aplică retroactiv iar nu de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv de la 20.07.2007 în lipsa unei dispoziții legale exprese a actului normativ.
Sub acest aspect sunt fondate criticile formulate de către recurent, referitoare la faptul că doar actul normativ de bază, respectiv OG nr.11/2007, prevede în mod expres o dată de aplicare a prevederilor acestuia (01.01.2007), și că Legea nr.220/2007 chiar dacă nu a făcut decât să completeze OG nr.11/2007 nu a prevăzut expres faptul că dispozițiile sale retroactivează, câtă vreme potrivit art.11 alin.1 și 3 ale Legii nr.24/2000 legile intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor iar atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text, fiind fondate sub acest aspect criticile recurenților; pe de altă parte potrivit dispozițiilor art.15 alin.2 din Constituția României și art.1 Cod civil, legea dispune doar pentru viitor.
Mai mult, se reține că Legea nr.220/2007 pentru aprobarea OG nr.11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cuprinde o serie de completări și modificări, acestea din urmă referitoare la majorarea coeficienților de multiplicare, care prin urmare nu se pot aplica retroactiv,retroactivitatea ca excepție a unui principiu constituțional trebuind a fi prevăzută expres, neputând fi dedusă indirect din raționamente și împrejurări extrinseci actului normativ precum acelea că prevederile exprese de retroactivitate ale art.9 din OG nr.11/2007 nu au fost modificate prin legea de aprobare, că aprobând actul normativ emis de puterea executivă, acesta a fost aprobat în totalitate inclusiv sub aspectul retroactivității acordării drepturilor mai favorabile.
De vreme ce prin Legea nr.220/2007 nu s-a stabilit o dată a intrării ei în vigoare, în mod greșit instanța de fond a apreciat că Legea nr.220/2007 retroactivează câtă vreme conform art.78 din Constituția României,legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, drepturile salariale ale recurenților-reclamanți fiind cuvenite potrivit coeficienților de ierarhizare stabiliți prin Legea nr.220/2007, începând cu data de 20.07.2007.
Curtea apreciază ca fondată critica referitoare la caracterul necuvenit al cheltuielilor de judecată stabilite de către prima instanță în sarcina recurentei-pârâte, câtă vreme, în cauză, nu se poate reține conform celor de mai sus, culpa procesuală a acestora.
Cu privire la înscrisul depus de către intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, reprezentând minuta încheiată cu prilejul întâlnirii dintre conducerea Consiliului Superior al Magistraturii și membrii Comisiei pentru unificarea practicii judiciare, din data de 11 iunie 2008, se reține faptul că aceasta nu este obligatoriu pentru instanțe, dezlegarea dată unor probleme de drept fiind obligatorie pentru acestea, doar în ipoteza reglementată de dispozițiile art.329 pr.civ. ce nu este cazul speței de față.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Școala cu Clasele I-VIII, Consiliul Local al comunei și Instituția Primarului comunei, va înlătura obligarea pârâților de plată a cheltuielilor de judecată și vor fi menținute celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, împotriva sentinței civile nr.1162 din data de 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN T, INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanți prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în contradictoriu cu pârâții Școala cu Clasele I - VIII, Consiliul Local al comunei și Instituția Primarului comunei.
Înlătură obligarea pârâților de plată a cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
20.01.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Opriș Daniela Elena
