Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 233/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 233/
Ședința publică de la 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V, cu sediul în F,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 58/23.01.2008 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții, -, G, reprezentați prin SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI DIN INSPECȚIA -GRUPA SINDICALĂ DIN, cu sediul în B,--38, Corp, cam. 156, etaj 4, sector 1 și cu domiciliul ales în F,-, jud. V, prin reprezentant, având ca obiect " drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurentul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V consilier juridic și pentru intimații reclamanți, -, G, lipsă la acest termen, reprezentantul SINDICATULUI
NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI DIN INSPECȚIA -GRUPA SINDICALĂ DIN -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; prin încheierea din camera de consiliu de la 07.04.2008 fost admisă cererea de abținere a d-rei judecător, completul de judecată fiind compus planificării de permanență din 07.04.2008, după care:
Curtea a dat citire dispozitivului încheierii din camera de consiliu din 07.04.2008 care stabilește compunerea completului de judecată pentru acest dosar conform planificării de permanență din 07.04.2008.
Curtea a legitimat pe reprezentantul intimatului reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI DIN INSPECȚIA -GRUPA SINDICALĂ DIN în persoana lui -, posesor al CI seria - nr. - eliberat de Poliția Municipiului F la 17.03.2003, CNP -.
Reprezentantul recurentului confirmă că este liderul sindical al instituției reclamante.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și, nemaifiind cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu consecința desființării hotărârii recurate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii promovată de reclamanți ca nefondată pentru motivele descrise în cererea de recurs.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea legalității și temeiniciei hotărârii recurate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 58/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă pentru drepturi bănești formulată de SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI DIN INSPECȚIA -GRUPA SINDICALĂ DIN în numele reclamanților, -, G, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților contravaloarea actualizată a tichetelor de masă aferentă perioadei 27.12.2004 - 31.12.2006.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 4048/91/31.12.2007 pe rolul Tribunalului Vrancea, Sindicatul Național al Funcționarilor Publici din Inspecția - Grupa Sindicală din Inspectoratul TERITORIAL D Muncă a chemat în judecată Inspectoratul TERITORIAL D Muncă V solicitând ca acesta să fie obligat la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze în temeiul Legii nr. 142/1998 pentru perioada 27.12.2004 - 27.12.2007.
În motivarea cererii a arătat ca membrii săi sunt angajați în cadrul Inspectoratului TERITORIAL D Muncă V, calitate în care, potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998, erau îndreptățiți să primească tichete de masă. Cum paratul nu le-a acordat în mod nejustificat aceste tichete solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de actele depuse, susținerile părților și textele de lege incidente, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 142 din 09.07.1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral, pe costuri de angajator care se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, după caz ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
În baza art. 41 al. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Reclamanții, în calitate de salariați la o instituție bugetară, aveau și au dreptul să primească o alocație individuală de hrană lunară sub forma tichetelor de masă, asigurându-li-se o protecție privind securitatea muncii, constând în posibilitatea de a-și asigura zilnic hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitatea de a-i oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă.
Împrejurarea că Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora nu înseamnă că reclamantul nu are dreptul la asemenea tichete, întrucât, prin caracterul și natura lor ele constituie o măsură de protecție a salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă.
Relevant este și faptul că, atâta timp cât reclamantul are calitatea de salariat în sectorul bugetar și în același timp există salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă, ne aflăm în fața unei discriminări din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială, între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 al. 2, art. 53 din Constituție, art. 5 al. 3 din Codul Muncii și art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariați, din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în cazul de față sectorul bugetar.
Pe de altă parte, acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului și de includerea sau nu a sumelor în buget, constituie o restrângere a dreptului la protecție socială, care nu se justifică în condițiile în care nu există nici o dovadă că o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar unitar într-o societate democratică, astfel cum cer dispozițiile constituționale.
Acordarea tichetelor de masă în funcție de voința angajatorului și includerea sau nu în buget a sumelor de bani cu acest scop este neîntemeiată și nejustificată. Astfel este lăsată la aprecierea angajatorului aplicarea unor norme de protecție a muncii a salariatului, care, fie că nu va aloca aceste sume în favoarea salariaților, fie le va aloca după preferințe, creându-se astfel o situație discriminatorie între salariații sectorului bugetar.
Față de aceste împrejurări, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată și a obligat pârâtele în solidar la plata către reclamanți a contravalorii actualizate a tichetelor de masă cuvenite acestora pentru perioada 27.12.2004 - 31.12.2006.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă V criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Cererea de acordare a sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă nu poate fi primită, potrivit legilor bugetului de stat aferente perioadei invocată de reclamanți, în bugetele instituțiilor publice nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Neacordarea tichetelor de masă a intervenit ca urmare neincluderii în buget a sumelor aferente și nu datorită voinței pârâtei care nu are calitatea de ordonator principal de credite pentru a nu se putea prevala de dispozițiile legilor bugetului de stat și a prevedea sume destinate acordării tichetelor de masă.
A solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței civile și respingerea pe fondul cauzei a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți ca fiind netemeinică și nelegală.
În drept a invocat dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimații - reclamanți reprezentați de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici din Inspecția - Grupa Sindicală din Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă V, au apreciat recursul ca nefondat solicitând respingerea acestuia ca atare.
Au invocat dreptul la alocația individuală de hrană lunară, acordată sub forma tichetelor de masă ca o măsură de protecție pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime, fără nici o discriminare față de alte categorii de salariați și fără voința arbitrară a angajatorului.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile legale invocate de reclamanți, respectiv Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă "salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
Aceste tichete de masă se pot acorda la limita prevederilor bugetului de stat, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 2 din același act normativ, în conformitate cu care "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 4 din Legea nr. 631/2002, legea bugetului de stat pe anul 2003. "în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație". Aceleași considerente sunt reiterate de legiuitor și în dispozițiile art. 46 alin. 4 din Legea nr. 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, art. 40 din Legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, art. 24 din Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006.
În această situație, instanța nu poate reține afirmația reclamanților în conformitate cu care, prin neacordarea tichetelor de masă s-ar crea o situație de discriminare între diferitele categorii de bugetari, încălcându-se astfel un drept fundamental ocrotit de Constituție, deoarece, în speță, legiuitorul nu a prevăzut o obligație în sarcina angajatorului ci o facultate.
În aceste condiții, considerăm că această facultate a angajatorului de a acorda tichete de masă se transforma în obligație doar în momentul în care în buget erau prevăzute fonduri pentru acordarea acestor drepturi iar angajatorul refuza să le achite.
De altfel, principiile egalității în fața legii și egalității de tratament, nu exclud, ci dimpotrivă, presupun un tratament juridic identic în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional tratament juridic diferit.
Deși condiționând existența acestui drept de posibilitățile financiare ale angajatorului se creează premisa unor situații juridice diferite care implică un tratament diferențiat între salariați, nu se încalcă principiul egalității de tratament invocat, deoarece acesta se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică.
Pe de altă parte, prevederile din tratatele internaționale interzic discriminările care au la bază considerente arbitrare, însă nu impun uniformitatea de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului național de a reglementa în mod diferențiat situațiile juridice diferite"( Curtea Constituțională - Decizia nr. 102/11.03.2003).
În speță, este vorba de o situație juridică diferită și nu de o aplicare discriminatorie a textului de lege, acesta izvorând din faptul că Legea nr. 142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar de alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de stat, contrar celor reținute de către prima instanță.
În ceea ce privește interpretarea art. 1 din Legea nr. 142/1998, instanța de fond nu a analizat corect textul, acesta necesitând a fi interpretat în sensul că reiese cu claritate faptul că nu se stabilește în sarcina autorității publice o obligație, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat.
Intenția legiuitorului ce rezultă din interpretarea gramaticală a textului legal, prin folosirea verbului "pot", induce concluzia că este vorba de o normă dispozitivă.
Deoarece nu au fost prevăzute fonduri în legile bugetelor de stat pentru anii anteriori în vederea acordării tichetelor de masă, angajatorii nu pot fi obligați la acordarea lor.
Față de toate considerentele expuse mai sus, devine aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul cu consecința modificării sentinței civile recurate și, în rejudecare.
Va fi respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți prin Sindicatul Național al Funcționarilor Publici din Inspecția - Grupa Sindicală din Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V, cu sediul în F,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 58 din 23.01.2008 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr-.
Modifică sentință civilă nr. 58 din 23.01.2008 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare:
RESPINGE ca nefondată acțiunea civilă a reclamanților, -, G, prin SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI DIN INSPECȚIA -GRUPA SINDICALĂ DIN, cu sediul în B,--38, Corp, cam. 156, etaj 4, sector 1 și cu domiciliul ales în F,-, jud.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci |
Grefier, |
: /27.05.2008
: 2 ex.// 3.06.2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
