Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2434/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 2434
Ședința publică din data de 22 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
Judecător - - -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, reprezentat prin Direcția Juridică, cu sediul în B, nr. 1, împotriva sentinței civile nr.1409 din data de 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, G, G, -, toți cu domiciliul ales în P,-, -. B,. 2,. 2, jud. și intimații-pârâți Unitatea Teritorială 440, cu sediul în com. G,jud. P și Administrația Națională a de Stat B, cu sediul în B,-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.12.2009, când curtea, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului și pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2008, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului și pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 22.12.2008 data la care a pronunțat următoarea decizie,
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de fata, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr- reclamantii, G, G, G, au chemat în judecată pe pârâții Unitatea Teritoriala 440, Administrația Naționala a de Stat () și Ministerul Administrației și Internelor (MAI), solicitand instanței ca prin sentinta ce va pronunta, sa fie obligati paratii la plata drepturilor banesti reprezentand indemnizatia de hrana datorata incepand cu data de 01 ianuarie 2008, pana la data pronuntarii hotararii; plata actualizata cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului, pana la data efectuării platii efective; acordarea pentru viitor a acestor drepturi, prin respectarea si aplicarea legislatiei in vigoare; precum si plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii reclamantii au aratat că au calitatea de personal contractual în cadrul unității Teritoriale 440, iar ca urmare a preluării de către beneficiază de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul național de apărare, începând cu data de 1 ianuarie 2008.
Au arătat reclamanții că la cererea lor pârâta a comunicat că indemnizația de hrană nu poate fi acordată deoarece sumele respective nu au fost prevăzute în buget, apărare nefondată pentru că lipsa de diligență a factorilor responsabili nu poate justifica încălcarea unui drept.
Administrația Națională a rezervelor de Stat - Unitatea Teritorială 440 depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că fiind ordonator terțiar de credite nu face altceva decât să utilizeze creditele bugetare repartizate și nu poate achita reclamanților sumele de bani solicitate.
Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, iar 440 și AN. sunt structuri cu personalitate juridică, având calitatea de ordonatori de credite în virtutea căreia pot dispune cu privire la aplicarea prevederile legale referitoare la drepturile de hrană.
Prin sentința nr.1409 din data de 16 iulie 2009, Tribunalul Prahovaa respins exceptia lipsei calitații procesuale pasive a Ministerului Administratiei și Internelor invocată de acest pârât, ca neîntemeiată.
De asemenea, a admis actiunea formulata de reclamanții, G, G, G, in contradictoriu cu pârâtii UNITATEA TERITORIALA 440 cu sediul în com.G, jud.P, ADMINISTRATIA NATIONALA A DE STAT și MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR și, în consecința a obligat pârâții în solidar la plata drepturilor banești către reclamanți, reprezentând indemnizația de hrană datorată, începând cu data de 01.01.2008 până la data pronunțării, sume actualizate cu indicele de inflatie, de la data scadenței și până la data plații efective. De asemenea, prima instanță a obligat pârâții la acordarea acestor sume și pe viitor, în condițiile nemodificarii situației de fapt și de drept ce a determinat pronunțarea prezentei hotărâri.
Instanța de fond a mai obligat parații în solidar către reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8400 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu disp.UG.nr.30/2007, Ministerul Administrației și Internelor este ordonator principal de credite, calitate pe care nu a contestat-o, susținând însă că ceilalți pârâți ca și ordonatori secundari și terțiari au posibilitatea de a aplica dispozițiile legale referitoare la drepturile de hrană, însă ordonatorii secundari și terțiari de credite nu pot depăși limitele creditelor bugetare aprobate de ordonatorul principal de credite.
Instanța de fond a constatat că sentința trebuie să fie opozabilă și pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, care în calitate de ordonator principal de credite are atribuții în ceea ce privește elaborarea proiectului de buget al ministerului și în repartizarea creditelor bugetare aprobate pentru bugetele publice ierarhic inferioare.
Așadar a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Administratiei și Internelor invocată de acest parat, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit art.18 alin.3 din Legea nr.15/2008 personalul Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației în vigoare, iar personalul preluat potrivit nr.OUG25/2007 beneficiază de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, începând cu data de 1 ianuarie 2008.
Cât privește dreptul la norma de hrană pentru personalul din cadrul Ministerului Administrației și Internelor instanța de fond a apreciat că acesta este stabilit prin nr.OG26/1994 republicată și completată.
Din apărările formulate de pârâți, tribunalul a reținut că nu se contestă dreptul în sine al reclamanților, ci s-a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că nu s-au alocat fondurile necesare plății acestor drepturi.
Aceste apărări au fost înlăturate, față de dispozițiile legale exprese care recunosc acest drept și care nu a fost respectat de către pârâți, apreciindu-se că problema fondurilor necesare plății va reprezenta o chestiune de executare a prezentei hotărâri.
Tribunalul a avut în vedere că reclamanții au un drept de creanță, care reprezintă un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel că va admite acțiunea și va obliga paratii in solidar la plata drepturilor banesti catre reclamanti, reprezentand indemnizatia de hrana datorata, începand cu data de 01.01.2008 pana la data pronuntarii, sume actualizate cu indicele de inflatie, de la data scadentei si pana la data platii efective.
De asemenea, a obligat pârâții la acordarea acestor sume și pe viitor, în condițiile nemodificării situației de fapt și de drept ce a determinat pronunțarea prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pretinzând în principal că nu are calitate procesuală pasivă în cauză și în subsidiar că potrivit nr.OG 26/1994 republicată hrănirea personalului fiecărui instituții publice prevăzute la art. 1 deci și în cazul ) se face, de regulă, prin unitățile subordonate.
Astfel, s-a susținut că raporturile de serviciu ale intimaților se desfășoară cu - Unitatea Teritorială nr.440, județ P, iar nu cu, pentru a se reține obligația pârâtei de a plăti drepturile solicitate de intimații-reclamanți, obligație ce nu se justifică și pentru considerentul că finanțarea unității-angajatoare a intimaților-reclamanți se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul MAI, iar stabilirea și plata drepturilor bănești ce revin fiecărui angajat în parte, din cadrul unităților teritoriale sunt în competența exclusivă a conducătorului acestora, care sunt ordonatori terțiari de credite.
S-a mai susținut, totodată, că finanțarea unității angajatoare a intimaților-reclamanți prin bugetul nu justifică chemarea în judecată recurentei-pârâte în cauza dedusă și nici obligarea acesteia la plata drepturilor solicitate în condițiile în c are nici legea și niciun raport juridic direct nu stabilește vreo obligație în acest sens, de a cărei executare să fie răspunzătoare.
Pe fond, s- arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea întrucât, potrivit OG nr.26/1994, personalul din cadrul MAI beneficiază de dreptul la hrană pe timp de în limita unor plafoane calorice diferențiate pe categorii, astfel cum sunt stabilite în anexele la ordonanța sus-menționată, iar categoriile de personal pentru care se acordă norma de hrană și instituțiile publice în care se aplică se aprobă prin hotărâre de guvern.
De asemenea, s-a mai arătat că, având în vedere că a trecut în subordinea MAI, drepturile de hrană pe timp de ale personalului aparținând structurilor MAI sunt acordate în conformitate cu prev.HG nr.65/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul căruia i se aplică prevederile Statutului polițistului și ale HG nr.S/762/2004 pentru completarea unor prevederi din acte normative privind stabilirea drepturilor de hrană în timp de ale personalului aparținând MAI, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul civil.
În fine, se învederează și că, în conformitate cu prev.OG nr.26/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, hrănirea personalului fiecărei instituții publice prevăzute la art.1 (deci și din cadrul MAI) se face de regulă prin unitățile subordonate.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin completarea la motivele de recurs s-a arătat că hotărârea recurată este nelegală și netemeienică și sub aspectul obligării recurentei la plata drepturilor bănești reprezentând norma de hrană și pentru viitor.
Se arată că această măsură este lipsită de temei, deoarece instanța de judecată nu se poate pronunța cu privire la situații viitoare, ci numai cu privire la situația cu care fost sesizată, în raport de care poate verifica existența unor norme juridice de reglementare aplicabile cu caracter nefondat al pretențiilor deduse judecată.
Într-o altă critică se contestă cuantumul cheltuielilor de judecată, solicitându-se reducerea cuantumului acestora până la un cuantum rezonabil, proporțional cu valoarea acțiunii și munca îndeplinită de avocat, susținându-se că deși numărul intimaților-reclamanți este mai mare, drepturile solicitate de aceștia sunt similare, iar în susținerea pretențiilor acestora natura pricinii nu a impus administrarea unor probe nici individuale și nici complete.
În fine, s-a solicitat ca în situația în care intimații-reclamanți vor solicita cheltuieli de judecată în recurs, instanța să aibă în vedere aspectele menționate mai sus, dar și faptul că în această față procesuală a litigiului nu pot fi administrate probe noi, efortul necesar și munca reprezentantului acestora este minimă, precum și complexitatea minimă a pricinii, iar în baza disp.art.274 alin.3 Cod pr.civilă s-a solicitat micșorarea onorariului reprezentantului salariaților.
Intimata-pârâtă - Unitatea Teritorială nr.440 P a formulat întâmpinare, prin care a arătat că în calitatea sa de ordonator terțiar de credite nu poate angaja și utiliza credite bugetare decât dacă acestea au fost prevăzute și aprobate de către MAI, în calitate de ordonator principal de credite și repartizate în bugetul propriu de ordonatorul secundat de credite și anume
S-a susținut că în această situație este necesar ca prin bugetul ordonatorului principal de credite să fie prevăzute și virate fondurile necesare în bugetul ordonatorului secundat care, la rândul său că prevadă, să aloce și să vireze sumele necesare către ordonatorul terțiar pentru plata drepturilor cu titlu de normă de hrană către toți salariații acestuia din urmă deci și către personalul contractual din această unitate.
Și intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții, G, G, G, au chemat în judecată pe pârâții Unitatea Teritoriala 440, Administrația Naționala a de Stat () și Ministerul Administrației și Internelor (MAI), solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța, să fie obligați parații la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de hrană datorată începând cu data de 01 ianuarie 2008, pâna la data pronunțarii hotararii, plata actualizată cu indicele de inflatie de la data nașterii dreptului, până la data efectuării plații efective, acordarea pentru viitor a acestor drepturi, prin respectarea și aplicarea legislatiei în vigoare precum și plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține că prin OUG nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, Administrația Națională a de Stat a devenit organ al adminsitrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, personalul fiind transferat în interesul serviciului. Potrivit Legii nr. 15 din 14 februarie 2008 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, articolul 18, alineatul 3 personalul preluat potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, începând cu data de 1 ianuarie 2008.
Indemnizația de hrană solicitată de reclamanți este reglementată de dispozițiile Ordonanței nr. 26 din 22 iulie 1994 privind drepturile de hrană, în timp de, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, potrivit căreia personalul din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor și Serviciul Independent de Protecție și Anticorupție, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază și Serviciul de Telecomunicații Speciale are dreptul, în timp de, la hrană gratuită, în condițiile prezentei ordonanțe.
Personalul din MAI beneficiază de dreptul la hrană pe timp de, în limita unor plafoane calorice diferențiate pe categorii, astfel cum sunt stabilite în anexele la Ordonanța nr. 26/1994, iar categoriile de personal pentru care se acordă și instituțiile publice în care se aplică se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Curtea mai reține că drepturile de hrană pe timp de ale personalului aparținând structurilor se acordate în conformitate cu prevederile HG nr. 65/2003 cu modificările și completările ulterioare pentru personalul căruia i se aplică Statutul polițistului.
Recurenta -intimată nu a criticat sentința pronunțată de instanța de fond sub aspectul inexistenței acestui drept, astfel că instanța de recurs nu are a examina această situație, ci doar sub aspectul reținerii greșite a calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Este adevarat că potrivit disp. art. 4 din Ordonanței nr. 26 din 22 iulie 1994 hrănirea personalului fiecărei instituții publice prevăzute la art. 1 se face, de regulă, prin unitățile subordonate, dar acest articol vizează doar prestarea serviciului în sine, finanțarea unității angajatoare a intimaților prin bugetul fiind de natură, în acest caz, să justifice participarea acestei instituții în cauza dedusă judecății în condițiile în care sentința trebuie să fie opozabilă și pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, care în calitate de ordonator principal de credite are atribuții în ceea ce privește elaborarea proiectului de buget al ministerului și în repartizarea creditelor bugetare aprobate pentru bugetele publice ierarhic inferioare.
Intimata - 440 G, în calitate de ordonator terțiar de credite nu poate angaja și utiliza credite bugetare decât după ce acestea au fost prevăzute și aprobate, de către ordonatorul principal de credite, și repartizate în bugetul propriu de către ordonatorul secundar de credite,
În ceea ce privește pretinsa acordare în mod greșit a drepturilor solicitate și pentru viitor, Curtea constată că, de vreme ce prestația solicitatată are caracter succesiv, zilnic, norma de hrană neputând fi acordată doar cu caracter temporar, față și de situația că dreptul în sine este necontestat de pârâții din prezenta cauză, în mod legal și întemeiat instanța de fond dispus acordarea acestor sume si pe viitor, in condițiile nemodificării situației de fapt și de drept ce a determinat pronunțarea prezentei hotărâri.
Curtea nu poate primi motivul de recurs prin care se contestă cuantumul cheltuielilor de judecată la care recurenta a fost obligată de către instanța de fond, întrucât cuantumul onorariului de avocat stabilit prin negociere între părți și avocat, nu apare disproporționat în raport de complexitatea cauzei, valoarea obiectului litigiului, precum și de numărul mare de părți. Această argumentare este motivul pentru care nici în calea de atac a recursului nu se poate face aplicarea disp. art.274 alin. 3 pr.civ. privind reducerea onorariului de avocat, acesta nefiind nepotrivit de mare în raport cu valoarea ridicată a pricinii și cu munca îndeplinită de avocat, care a formulat apărări pentru intimați, depunând întâmpinare în prezenta cauză.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 pr.civ., Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat, apreciind ca legală și întemeiată sentința pronunțată de instanța de fond.În baza disp. art. 274 pr.civ. urmează a fi obligată recurenta la cheltuieli de judecată către intimații -reclamanți, repezentând onoariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, reprezentat prin Direcția Juridică, cu sediul în B, nr. 1, împotriva sentinței civile nr.1409 din data de 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, G, G, -, ,toți cu domiciliul ales în P,-, -. B,. 2,. 2, jud. și intimații-pârâți Unitatea Teritorială 440, cu sediul în com. G,jud. P și Administrația Națională a de Stat B, cu sediul în B,-.
Obligă recurenta la 6300 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.12.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Fiind in CM semnează
Președintele instanței
Grefier,
Operator de date cu character personal
Notificare nr. 3120
Red./Tehnored./
6 ex. - 18.01.2010
f- Trib.
,
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
