Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2448/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 2448/R/2008
Ședința publică din data de 16 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Carmen Marta Vitos
JUDECĂTOR 3: Lucia
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta SC" "SA( fostă ) împotriva sentinței civile nr. 1966 din 06 octombrie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect -litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 08 decembrie 2008, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta recurentă, obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată în recurs și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu invocă excepția prescripției acțiunii reclamantului în ce privește acordarea suplimentului pentru prima de Paști pe anul 2005 și constatând că prezentul recurs se află în stare de judecată reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1966 din 06 octombrie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar civil nr-, s-a admis acțiunea reclamantului formulată împotriva pârâtei SA, fiind obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 9.380,5 lei, reprezentând supliment pentru sărbătorile de și Paști 2005, 2006 și 2007.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al pârâtei, cu contract individual de muncă, în perioada 14.04.2008-01.02.2008.
În această calitate, reclamantul trebuia să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C așa cum reiese din conținutul art.168 pct.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004, cu ocazia sărbătorilor de Paști și angajații SC SA B vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA B, iar al. 2 al aceluiași articol prevede că în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SC SA B, iar pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin. 1.
De altfel, din expertizele contabile efectuate în alte dosare similare aflate pe rolul aceleași instanțe, s-au identificat o serie de majorări și reașezări salariale de care a beneficiat reclamantul, dar care abia acoperă inflația pe această perioadă, și nicidecum nu reprezintă plata suplimentărilor salariale ce trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C către reclamant (exemplu: dosarul nr-).
Alineatul 2 al respectivului articol, însă, a fost modificat în forma: "În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat ".
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat reclamantului, ulterior anului 2003, suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol.
Coroborând dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, instanța apreciază că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
O soluție contrară s-ar fi impus dacă părțile CCM ar fi prevăzut in mod expres că suplimentările salariale vor fi incluse în salariul de bază lunar începând cu sau din anul 2003.
Nu poate fi primită nici apărarea pârâtei, conform căreia, părțile semnatare ale CCM au interpretat art. 168 al acestuia prin prisma art. 977 cod civil și că intenția lor comună a fost ca și după anul 2003 suplimentările salariale să fie incluse în salariul de bază lunar, întrucât din economia prevederilor art. 977-985 Cod civil rezultă că problema interpretării unui contract se pune doar atunci când una sau mai multe clauze ale acestuia sunt neclare. Ori, art. 168 al. 2 din CCM prevede în mod clar și expres că suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază lunar "Pentru anul 2003", respectiv "În anul 2003", nefăcându-se nicio referire expresă sau subînțeleasă în privința anilor următori.
Mai mult art. 982 Cod civil prevede că "toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg". Ori, includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază lunar in anul 2003 coroborat cu menținerea al. 1 al art. 168 din CCM, ce acordă salariaților dreptul la suplimentări salariale este de natură a sugera că părțile contractante nu au intenționat același lucru și pentru anii următori.
Ceea ce s-a realizat prin includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază lunar a fost creșterea salariului de bază cu menținerea, totodată, a dreptului la primele de Paști și de
Interpretarea dată de comisia paritară articolului 168 este cel mult o încercare de modificare a CCM, împrejurare ce nu poate produce efecte decât pentru viitor.
În cazul reclamantului, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu i-a plătit acestuia suplimentările salariale de Paști și de C cuvenite, după cum reiese atât din afirmațiile acestuia cât și din analiza drepturilor salariale primite de acesta și înscrise în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Potrivit art.243 alin.1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, dispoziție prevăzută și de art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de muncă.
Contractul colectiv de muncă nr. 289/15.02.2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 preia la art. 176 prevederile Contractului colectiv de muncă nr. 53346/06/25.04.2000, a cărui valabilitate a fost prelungită prin acte adiționale succesive, dreptul salariaților din aceste ramuri ale economiei de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază.
Aceste drepturi după cum am arătat, sunt prevăzute și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte.
După cum a reieșit atât din afirmațiile reclamantului cât și din analiza drepturilor salariale primite de acesta și înscrise în carnetul de muncă, drepturile salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paști și C nu au fost acordate.
Pârâta nu a depus nici o dovadă pentru a infirma situația prezentată, deși conform prevederilor art.287 din Codul muncii "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
Această dispoziție este imperativă având în vedere caracterul litigiilor de muncă, care, potrivit art.286 din Codul muncii se judecă în regim de urgență.
Având în vedere aceste considerente, instanța a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suplimentările salariale ce trebuiau acordate pentru sărbătorile de Paști și C aferente perioadei lucrate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA
În motivele aflate la 2-3 pârâta SC SA Baa rătat că, tribunalul nu a judecat pricina, interpretând greșit clauza vizând includerea în salariul de bază al angajaților a sporurilor și adaosurilor (inclusiv a primelor de sărbători). In acest sens nu s-a ținut seama de apărările formulate de SC care nu a susținut teza includerii permanente, a primelor de sărbători ci a novației, în sensul în care, acestea (primele) devin componentă a salariului de bază, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.
Prin întâmpinarea formulată (9-11) reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din 16.12.2008, instanța din oficiu, în baza art. 137 alin. 1 Cod proc. civ. a invocat excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, în ceea ce privește pretenția reclamantului vizând obligarea pârâtei la plata primei de Paști aferentă anului 2005.
Analizând recursul prin prisma acestei excepții, curtea constată că
este întemeiat în parte, urmând a fi admis în următoarele limite și pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește acordarea primei de Paști aferentă anului 2005, această cerere este într-adevăr prescrisă în conformitate cu prev. art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, acțiunea fiind înregistrată la data de 29.08.2008.
Pe acest considerent, recursul este întemeiat, urmând a fi admis în baza art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. cu consecința înlăturării obligației pârâtei la plata suplimentării salariale corespunzătoare sărbătorii de Paști pe anul 2005 în favoarea reclamantului.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs invocate, acestea sunt nefondate.
Așa cum a reținut și prima instanță, din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SC SA B să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu pe unitate.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau să fie stabilite prin negocieri între patronat și (art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă).
În alin.2 al art.168 din același contract s-a precizat că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul articolului 168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde:
1. regula obligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații - stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP - sumă ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și
2. excepția referitoare la anul 2003 când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare, susținerea pârâtelor în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2007 nu se mai cuvin, ele fiind deja introduse în salariul fiecărui angajat în anul 2003 nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin.1 din art.168 nu ar avea nici o finalitate, legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
Ceea ce se vrea a fi demonstrat de către pârâtă și anume, includerea primelor datorate în salariul angajaților și în anii consecutivi anului 2003 nu s-a dovedit. În adevăr, pârâta ar fi avut obligația de a face proba creșterii salariale anuale pentru angajați cu o sumă echivalând două salarii de bază medii pe SC SA, egală pentru fiecare angajat, indiferent de salariul pe care îl are, probă care însă nu s-a făcut în această cauză.
Cât privește novația doar invocată în recurs, se constată că această instituție nu operează în cauză, nefiind dovedită în vreun fel, or, în conformitate cu art.1130 civil novația nu se prezumă, voința de aof ace trebuie să rezulte evident din act.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta pârâta SC" "SA( fostă ) împotriva sentinței civile nr.1966 din 6.10.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca prescrisă acțiunea reclamantului având ca obiect acordarea suplimentului pentru Paști 2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact.
3 ex/23.12.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Carmen Marta Vitos, Lucia
