Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 245/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5147/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 245R
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de recurenții:. A FERATE A, COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE " " - A și FEDERAȚIA NAȚIONALĂ " DRUM DE " în calitate de reprezentant al recurenților:, G, A, G, G, STĂNEL, -, G, G, R, G, A, -, G, C, G, A, G, A, G, -, G, G, IA, G, G -, G, -, AȘ, G, A, G, G, G, G, -, A, G, A, -, C, GH., AȘ, -, GH., -, -, G, IU, -, G, C, G, G, G, -, împotriva sentinței civile nr.711/F din 16.06.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: FILARET și ȘI CFR SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la data de 20.11.2009 a fost atașat dosarul nr- al Tribunalului Ialomița. Prin cererile de recurs formulate de COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE " " - A și FEDERAȚIA NAȚIONALĂ " DRUM DE " s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că cererile de recurs formulate de COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE " " - A și FEDERAȚIA NAȚIONALĂ " DRUM DE ", s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, invocă din oficiu excepția tardivității declarării recursului formulat FEDERAȚIA NAȚIONALĂ " DRUM DE " și reține auza în pronunțare pe acest aspect, cât și pe celelalte recursuri.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.711F/16.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis cererea formulată de reclamanta FEDERAȚIA NAȚIONALĂ "DRUM DE " în numele membrilor săi, G, A, G, G, STĂNEL, -, G, G, R, G, A, -, G, C, G, A, G, A, G, -, G, G, IA, G, G -, G, -, AȘ, G, A, G, G, G, G, -, A, G, A, -, C, GH., AȘ, -, GH., -, -, G, IU, -, G, C, G, G, G, -, în contradictoriu pârâtele COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "" SA B, SC ". A FERATE SA B, SC " FILARET" SA B și SC " ȘI CFR" SA
A obligat pârâtele să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând ajutorul material aferent Zilei pentru anii 2006, 2007, 2008, respectiv un salariu de bază pentru fiecare an, la nivelul clasei unu de salarizare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În considerente a reținut că reclamanții sunt salariați în cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE FERATE "" SA B, SC ". A FERATE SA B, SC " FILARET" SA B și SC " ȘI CFR" SA B, membri de sindicat.
Potrivit art. 64 alin 1 din CCM pe anii 2005 -2006, respectiv art. 65 alin.1 din CCM pentru anii 2007-2008, salariații pârâtelor COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "" SA B, SC ". A FERATE SA B, SC " FILARET" SA B ȘI SC " ȘI CFR" SA B: " cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C și de
Ziua se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare."
Conform art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Se deduce astfel că legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Potrivit art. 243 din Codul muncii: "Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți". Iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol: " Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta."
Coroborând întreg materialul probator, având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, instanța a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit dispozițiilor art. 64 alin. 1 și art. 65 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006 și 2007-2008 și nu a plătit reclamanților suplimentările salariale reprezentând ajutorul material aferent Zilei pentru anii 2006,2007,2008, respectiv un salariu de bază pentru fiecare an, la nivelul clasei unu de salarizare.
Iar cum reclamanții din prezenta cauză sunt îndreptățiți la plata acestora, tribunalul a apreciat întemeiată cererea formulată de și pentru membrii săi în contradictoriu cu pârâte COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "" SA B, SC ". A FERATE SA B, SC " FILARET" SA B și SC " ȘI CFR" SA B.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective, instanța a constatat că, în speță, ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real, suferit de către reclamanți ca urmare a neacordării unor drepturi bănești de natură salarială.
Repararea prejudiciului se face în condițiile răspunderii civile contractuale.
Beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit de către reclamanți, este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate și data plății efective, pe cale de consecință, măsura reparatorie adecvată fiind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data scadenței flecarei sume la data plații efective.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art.161 alin. 4 din Codul muncii, instanța a admis cererea formulată de reclamanta FEDERAȚIA NAȚIONALA "DRUM DE " B în numele și pentru membrii săi în contradictoriu cu pârâtele COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "" SA B, SC ". A FERATE SA B, SC " FILARET" SA B și SC " ȘI CFR" SA B și a obligat pârâtele să plătească acestora drepturile salariale reprezentând ajutorul material aferent Zilei pentru anii 2006, 2007, 2008, respectiv un salariu de bază pentru fiecare an, la nivelul clasei unu de salarizare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs SC . A FERATE SA, Compania Națională de Ferate "CFR" SA, și Federația Națională "Drum de ". înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a - VII -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului, SC . a Ferate SA a arătat că un prim motiv de nelegalitate a sentinței pronunțate îl constituie judecarea cauzei, deși pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI exista dosarul nr- care are ca obiect soluționarea recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1493/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul București.
Obiectul recursului îl constituie reținerea spre soluționare a litigiului de către Tribunalul București, instanța care a fost inițial sesizată cu judecarea cererii de acordare a ajutorului material respectiv.
Instanța face de altfel mențiune în preambulul sentinței că dosarul respectiv nu a fost restituit de la Curtea de APEL BUCUREȘTI, drept pentru care s-a constituit un supliment al acestuia. Dar pronunțarea instanței atâta timp cât recursul formulat împotriva sentinței civile prin care a fost sesizată nu a fost soluționat irevocabil, reprezintă o gravă încălcare a legii, în speță a art.244 pct.1 pr. civ. în baza căruia Tribunalul Ialomița trebuia să suspende judecarea cauzei până la pronunțarea de către Curtea de APEL BUCUREȘTIa unei decizii definitive și irevocabile. Astfel, în susținerea celor relatate, recurenta a prezentat instanței litigiile asemănătoare în care s-a dispus suspendarea cauzelor până la soluționarea recursului declarat împotriva sentințelor de disjungere: dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Iași, dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Dolj, dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Călărași.
Al doilea motiv de recurs este reprezentat de lipsa pronunțării instanței asupra excepției lipsei calității procesuale active a Federației Naționale Drum de invocate de recurentă în întâmpinare, prin care a învederat instanței că Federația Naționala Drum de nu îndeplinește condițiile de reprezentativitate Ia nivelul societății recurente așa cum sunt expres prevăzute în art. 17 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, astfel: "îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate a organizațiilor cum urmează:
- la nivel național și de ramură, de către Tribunalul Municipiului B;
- la nivel de unitate, de către judecătoria în a cărei rază teritoriala se afla sediul unității"
Mai mult, instanța a consemnat în mod greșit că recurenta nu a depus întâmpinare, afirmație eronata de altfel pentru că acest act procedural a fost depus prin poștă cu confirmare de primire existând semnătura de primire, pe care a atașat-
În susținerea recursului, Compania Națională de Ferate "CFR" SA arată că obiectul dosarului soluționat de Tribunalul Ialomița îl reprezintă drepturi bănești și a fost format ca urmare a declinării competenței teritoriale dispuse de Tribunalul București.
Prin acțiunea înregistrata la Tribunalul București, Federația Națională Drum de a chemat în judecată CNCF "CFR" - SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea societății recurente să respecte dispozițiile art. 64, 65 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, 2007-2008 sa acorde salariaților membri de sindicat ajutorul material aferent zilei feroviarului pentru anii 2006-2008, actualizat cu rata inflației la data plății efective.
În această cauză, recurenta solicită instanței să constate că nu salariații acesteia cu domiciliul pe raza de activitate a Tribunalului Ialomița au calitate procesuală activă, ci această calitate o are Federația Națională Drum de cu sediul în B, care prin cererea adresată Tribunalului Bucureștia solicitat drepturi bănești pentru membrii de sindicat.
Ori, în conformitate cu prevederile art. 284 (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cererile referitoare la conflicte de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau, după caz, sediul.
Având în vedere că în această cauză, reclamantă este Federația Națională Drum de cu sediul în B, instanța competentă să soluționeze această cauză este Tribunalul București, instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are sediul.
Pe de alta, parte recurenta consideră că Tribunalul Ialomița, la primul termen după declinare, trebuia să se pronunțe asupra competenței sale de a judeca această cauză, iar în cazul în care constată existența unui conflict negativ de competență să trimită cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Chiar Tribunalul Ialomița, în sentința civila nr. 711 F/2009 criticată de recurentă, a reținut atât în considerentele hotărârii, cât și în dispozitivul ei, că Federația Națională Drum de cu sediul în B are calitate procesuală activă.
Recurenta a învederat instanței că Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 1174/2.06.2009, anexată, pronunțată în dosarul nr- (dosar înregistrat ca urmare a sentinței civile nr. 2424/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul București, de declinare a competenței), a admis excepția necompetenței teritoriale a tribunalului, a constatat conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Un alt exemplu îl constituie soluția din dosarul nr- (disjuns din același dosar inițial), în care Tribunalul Cluj, la termenul din data de 11.06.2009, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza spre soluționarea acestuia la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurenta a apreciat că pentru o bună administrare a justiției și pentru soluționarea unitară a problemei privind necompetența teritorială absolută a instanțelor ce soluționează acest litigiu - rezultând din calitatea de reclamant a sindicatului care are sediul în B - se impunea ca și Tribunalul Ialomița să procedeze similar cu celelalte instanțe (care s-au declarat necompetente teritorial), în sensul de a-și constata propria necompetență teritorială în judecarea cauzei, conflictul negativ de competență astfel declanșat urmând a fi soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Având în vedere că obiectul dosarului soluționat de Tribunalul Ialomița îl reprezintă drepturi bănești și a fost format ca urmare a declinării competenței teritoriale dispuse de Tribunalul București, recurenta a apreciat că instanța de fond în mod greșit a înțeles că prin neformularea unei întâmpinări recurenta a înțeles să recunoască pretențiile reclamantei.
Recurenta a precizat că a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului la Tribunalul București în dosarul din care s-a declinat cauza în favoarea Tribunalului Ialomița, întâmpinare pe care a depus-o în copie la prezentul recurs.
Recurenta consideră că în dosarul în care Tribunalul Ialomițas -a pronunțat erau incidente atât prevederile art. 140 (1) Cod pr. civ. care statuează că înscrisurile depuse rămân dobândite judecății și nu se mai pot retrage fără învoirea părților potrivnice, precum și cele ale art. 160 Cod pr.civ. potrivit cărora în cazul declinării competenței, dovezile administrate în instanța rămân câștigate judecății.
Pe de alta parte, în conformitate cu prevederile art. 158 (3) Cod pr. civ. dosarul va fi trimis instanței competente de îndată ce hotărârea de declinare a competenței a devenit irevocabilă.
Având în vedere considerentele instanței de fond cum că dosarul înaintat Curții de APEL BUCUREȘTI în vederea soluționării recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1493/23.02.2009 pronunțate de Tribunalul București nu a fost restituit, la instanță fiind constituit un supliment al acestuia și că nu s-au primit relațiile solicitate de instanță la termenul de judecata anterior, recurenta consideră că Tribunalul Ialomița nu trebuia să se pronunțe decât după ce hotărârea de declinare a competenței a devenit irevocabilă, judecătorii având obligația să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest sens, recurenta consideră că Tribunalul Ialomița, pentru a preveni orice greșeală, trebuia să solicite Tribunalului București înaintarea dosarului complet, dând astfel posibilitate și pârâtului să-și susțină propriile apărări.
Procedând în sens contrar celor arătate, recurenta a apreciat că instanța a încălcat dreptul la apărare al societății, împrejurare care intră sub incidența dispozițiilor art. 6 din Convenția CEDO.
Așa cum recurenta arătat și în întâmpinarea depusă la Tribunalul București, pe fondul cauzei solicită admiterea recursului pentru următoarele motive:
În conformitate cu art. 65 prima liniuță din CCM 2007-208 "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C și de Ziua, se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare:de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat de la serviciu mai mult de o zi, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an."
Recurenta a învederat instanței faptul că nivelul salarizării la calea ferată, valorile claselor de salarizare, precum și modalitățile concrete de stimulare a salariaților se stabilesc de comun acord cu sindicatele reprezentative, ținând seama de faptul că, nivelul salariilor, se raportează la posibilitățile financiare ale Companiei și la prevederile legale.
Recurenta a făcut precizarea că o dată cu trecerea de la vechiul sistem de stabilire prin lege a salariilor pentru toate activitățile și categoriile de personal, la sistemul de stabilire a acestora prin negocieri între partenerii sociali, respectiv între angajatori și salariați s-a manifestat tendința de majorare a salariilor într-un ritm mai ridicat decât cel al creșterii productivității muncii și al eficienței economice. Această tendință a fost mai evidentă la regiile autonome și la societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat.
Plecând de la această constatare, Fondul Monetar Internațional, în negocierea acordurilor cu țara noastră, a urmărit cu insistență pe de o parte accelerarea privatizării, iar pe de altă parte monitorizarea creșterilor salariale acolo unde statul este proprietar și unde s-au înregistrat cele mai mari derapaje în politică salariala.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 59/2002, cu completările ulterioare, s-au stabilit măsuri pentru nerespectarea obiectivelor stabilite agenților economici monitorizați, privind fondul de salarii și numărul mediu de personal.
Recurenta a învederat instanței că Compania Națională de Ferate "CFR" SA a fost agent economic monitorizat în sensul prevederilor din OUG nr. 79/2001, în vigoare și în perioada anilor 2006-2008, fiind companie națională la care statul este acționar majoritar.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3) din OUG nr. 79/2001, "Lista cuprinzând agenții economici se stabilește prin hotărâre a Guvernului, cu consultarea comisiilor de dialog social constituite". Astfel, au fost emise mai multe hotărâri de guvern care cuprindeau listele agenților economici monitorizați, CNCF "CFR" SA fiind monitorizată încă de la început și este în continuare în lista cuprinzând operatorii economici care se încadrează în prevederile art. 11 alin. (3) din OUG nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, aprobata prin HG nr. 134/2007.
Chiar și OUG nr. 79/2008 care a abrogat OUG nr. 79/2001 stabilește la art.6 că "Ministerele, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, organele administrației publice centrale sau ale administrației publice locale, după caz, prezintă spre consultare, sindicatelor de ramură bugetele de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, iar la art. 7 alin. (1) prevede că "Fundamentarea fondului de salarii anual, prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al operatorilor economici, se va face pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, care nu va putea fi mai mare de 60% din indicele de creștere a productivității muncii, calculat în unități valorice comparabile sau în unități fizice, după caz".
Prin G nr. 142/2005 și G nr. 50/2006 s-a prevăzut pentru agenții economici monitorizați fondul de salarii și numărul mediu de personal, precum și reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecărui minister și autoritate publică centrală. trimestriale referitoare la fondul de salarii și la numărul mediu de personal reprezintă limite maxime, iar valorile referitoare la reducerea efectivă de personal reprezintă limite minime.
În același scop s-a prevăzut că drepturile salariale ocazionale prevăzute în contractele colective de muncă sau, după caz în contractele individuale de muncă, încheiate la nivelul agenților economici monitorizați, reprezentând prima de vacanță, prima acordată cu ocazia sărbătorilor de Paști, prima acordată cu ocazia zilei festive a unităților și altele de această natură, denumite bonusuri, se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul fiecărui an, să reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectivi cel mult 65 % și, respectiv, cel mult 35 %, în trimestrul IV, din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobate.
Totodată, pentru a exista garanția că nu va fi depășit fondul de salarii, s-a stabilit ca în fiecare trimestru agenții economici monitorizați vor reține din fondul de salarii o sumă reprezentând 4% din fondul de salarii aferent trimestrului respectiv, care se va utiliza numai cu avizul ministerului, sau, după caz, al conducătorului autorității publice centrale.
CNCF "CFR" SA a acordat salariaților ajutoare materiale, după cum urmează:
Anul 2006: conform art. 64 din CCM la nivel de CNCF "CFR" SA 2005-2006, salariații aveau dreptul la ajutoare materiale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște, C și Ziua în cuantum de trei salarii de bază la nivelul clasei unu de salarizare;
- clasa unu era, conform anexei nr. 1 la CCM, la valoarea 310 lei;
pentru anul 2006 trebuiau primite astfel ajutoare materiale în cuantum de 3 x 310 = 930 lei / salariat
- CNCF "CFR"- SA a acordat ajutoare materiale în cuantum de: 934 lei/ salariat/ aprilie
- 1.713 lei/ salariat/ decembrie Total 2006: 2647 lei / salariat.
Recurenta solicită instanței să observe că suma acordată salariaților de CNCF "CFR" SA pe anul 2006, este de 2.9 ori mai mare decât cea la care aveau dreptul.
Anul 2007: conform art. 65 din CCM la nivel de CNCF "CFR" SA 2007-2008, salariații aveau dreptul la ajutoare materiale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște, C și Ziua în cuantum de trei salarii de bază la nivelul clasei unu de salarizare;
- clasa unu era, conform anexei nr. 1 la CCM, la valoarea de 407 lei;
- pentru anul 2007, trebuiau primite, astfel, ajutoare materiale în cuantum de: 3 x 407 = 1221 lei/ salariat CNCF "CFR"- SA a acordat ajutoare materiale în cuantum de: 1.407 lei/salariat/aprilie, respectiv 100 lei/salariat/aprilie
- 450 lei/ salariat/decembrie
Recurenta solicită instanței să constate că CNCF "CFR" SA și-a îndeplinit obligațiile asumate prin CCM încheiate la nivel de unitate.
Anul 2008: conform art. 65 din CCM la nivel de CNCF "CFR" SA 2007-2008, salariații aveau dreptul la ajutoare materiale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște, C și Ziua în cuantum de trei salarii de bază la nivelul clasei unu de salarizare;
- clasa unu era, conform anexei nr. 1 la CCM, modificată prin Actul Adițional la Contractul Colectiv de munca pe anul 2007-2008 cu nr. 1631/2007 la valoarea: 500 lei;
- pentru anul 2008 ajutoarele materiale prevăzute conform CCM sunt în cuantum de: 2 x 500 =1000 lei/ salariat și la 540 = 540 lei/ salariat
- CNCF "CFR"- SA a acordat ajutoare materiale, în cuantum de: 500 lei/salariat/aprilie - 540 lei/ salariat/decembrie
Din aceste ajutoare pentru ziua feroviarului s-a acordat în anul 2007, înl una aprilie, suma de 100 lei/salariat.
Având în vedere fondul limitat de salarii, CFR SA a fost în imposibilitate de a acorda ajutoare, altele decât cele sus-menționate și care au fost efectiv plătite salariaților.
De asemenea, tot pe fondul cauzei, recurenta a apreciat acțiunea reclamantei ca neîntemeiată și nelegală din următoarele considerente:
Obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite.
Obligația angajatorului de a achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant apare ca o obligație imposibil de executat, sub acest aspect fiind incidente în cauză și dispozițiile art. 1156 alin. ultim cod civil care statuează că "obligația se stinge totdeauna când printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibilă îndeplinirea acestei obligații".
Pe aceste aspecte, recurenta a invocat teoria impreviziunii, apreciind că aceasta este incidentă în prezenta cauză, având în vedere împrejurarea că obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite.
Recurenta solicită instanței să constate că această cauză a impreviziunii nu îi este imputabilă, fiind exoneratoare de răspundere în opinia acesteia, deoarece evenimentul economico-financiar care determină neîndeplinirea obligației nu se datorează societății recurente, modificarea împrejurărilor care au generat dezechilibrul contractual neputând fi anticipat la data asumării obligațiilor (de plată a primei de ziua feroviarului) de către societatea recurentă.
Circumstanțele economice din ultimii trei ani creează recurentei un dezechilibru de o asemenea gravitate încât situează recurenta într-o postură economică foarte dificilă, chiar falimentară.
În contextul celor mai sus arătate, recurenta a apreciat că obligația angajatorului de a achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant apare ca o obligație imposibil de executat, sub acest aspect fiind incidente în cauză și dispozițiile art. 1156 alin. ultim Cod civil care statuează că "obligația se stinge totdeauna când printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului,se face imposibilă îndeplinirea acestei obligații".
Recurenta a făcut precizarea că fondul de salarii al companiei a fost și este limitat și din această cauză este în imposibilitate de a acorda pentru anii 2006-2008 alte ajutoare decât cele acordate anterior, ajutoare care au fost efectiv plătite salariaților.
Principiul forței obligatorii a contractului statuat prin dispozițiile art. 969 Cod civil se circumscrie legii, neputându-se deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri.
Pe acest aspect, recurenta solicită instanței să rețină că obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse de reclamantă era și este condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.
Prin recursul formulat, Federația Națională "Drum de " a invocat, pe de o parte, excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că în dosarul nr- s-a soluționat aceeași cerere de recurs împotriva sentinței civile nr. 1493/23.02.2009 a Tribunalului București, iar pe de altă parte, a solicitat a se constata competența teritorială instanței de la sediul organizației sindicale, a cărei calitate procesuală nu este doar de reprezentant, ci derivă din Legea nr. 54/2003, conform art. 28 alin. 2, în baza căruia are acțiune directă în justiție pentru apărarea drepturilor membrilor săi.
Cercetând recursurile declarate, Curtea constată următoarele:
La termenul de judecată din 18.01.2010, s-a invocat din oficiu, excepția tardivității declarării recursului de către Federația Națională Drum de.
Într-adevăr, potrivit dovezii aflate la fila 49 dosarului de fond, hotărârea atacată a fost comunicată acestei recurente, prin afișare, conform dispozițiilor exprese ale art. 921. pr. civ. constatându-se lipsa oricărei persoane la sediu, la data de 13.07.2009, față de care termenul de recurs de 10 zile prevăzut de art. 80 din legea nr. 168/1999, calculat, conform art. 101 alin. 1. pr. civ. pe zile libere, a expirat la data de 27.07.2009, zi lucrătoare, față de care declararea prezentului recurs la 10.11.2009, s-a făcut tardiv, calea de atac urmând a fi respinsă în consecință, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ.
Cât privește celelalte două recursuri, Curtea constată în primul rând, că motivul comun acestora, referitor la modul cum a procedat prima instanță, soluționând pe fond cauza înainte ca sentința de declinare a competenței să devină irevocabilă, este rămas fără obiect, de vreme ce prin decizia civilă nr. 5367/R/06.10.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTIs -a statuat irevocabil asupra competenței de primă instanță a Tribunalului Ialomița, cu consecința că toate actele procedurale ale acestei instanțe rămân valabile și sunt menținute.
Din perspectiva autorității de lucru judecat ce se atașează deciziei sus-menționate, nu mai pot fi repuse în discuție, în recursul Companiei, aspectele tranșate irevocabil referitoare la instanța exclusiv competentă teritorial, respectiv cele privitoare la calitatea procesuală în care a acționat Federația, anume ca reprezentant al membrilor de sindicat ai organizațiilor ce o compun, în puterea mandatului legal conferit de art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003.
În același sens, cât privește motivul lipsei calității procesuale active a Federației, față de neîndeplinirea condițiilor de reprezentativitate prevăzute de art. 17 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 130/1996, se constată că aceste cerințe de reprezentativitate nu sunt prevăzute pentru a legitima participarea în proces, astfel că nu sunt pertinente în susținerea excepției invocate, după cum nu pot fi pertinente nici pentru a justifica nevalabilitatea negocierilor contractelor colective la nivel de unitate, unde cerințele de reprezentativitate statuate de art. 17 sunt prevăzute minimal, rezultând că nu este interzis unei organizații sindicale la nivel superior să participe la negocierile purtate la nivel inferior, pentru apărarea drepturilor membrilor lor.
Se mai reține, cât privește recursul formulat de SC A FERATE, că deși eronată, mențiunea cuprinsă în considerentele sentinței atacate, în sensul că această pârâtă nu a formulat întâmpinare, nu a avut nicio înrâurire asupra soluției, apărările invocate fiind nefondate și răsturnate prin considerentele precedente.
Referitor la motivele de fond cuprinse în recursul Companiei, Curtea reține că în mod legal și temeinic a făcut prima instanță aplicare în speță dispozițiilor art. 236 alin. 4 și 243 din Codul muncii, raportat la prevederile art. 64 alin. 1 și 65 alin. 1 din contractele colective de muncă, aplicabile cu prioritate dacă conțin dispoziții mai favorabile decât legea, conform prevederii exprese a art. 8 alin. 4 din Legea nr. 130/1996.
Sub aceste aspecte, recurenta nu se poate prevala de neîncadrarea în fondul de salarii stabilit de lege, nici de inexistența fondurilor necesare plății, întrucât ar însemna, pe de o parte, să se prevaleze de propria culpă, de a fi consimțit negocierea peste limitele fixate de lege, chiar anterior perioadei pentru care s-au încheiat contractele colective, pe de altă parte, pentru că existența unei obligații de plată se apreciază prin raportare la izvorul ei, iar nu la posibilitățile debitorului.
Astfel, absența fondurilor afectate salariilor nu poate fi valabil opusă creditorilor, ca motiv de imposibilitate a executării, întrucât debitorul răspunde de îndeplinirea obligaților ce-i revin cu tot patrimoniul său, creanțele salariale fiind privilegiate. Din aceeași perspectivă, este nepertinentă și invocarea teoriei impreviziunii, care în esență presupune ruperea echilibrului contractual, rezultând o disproporție evidentă între pretențiile reciproce, ceea ce poate autoriza revizuirea clauzelor contractuale. Or, în speță, o atare revizuire nu a avut loc, nici din inițiativa părților, nici pe cale judiciară, astfel încât contractele colective de muncă rămân în vigoare pentru perioadele de referință în forma în care au fost negociate, dând naștere în mod valabil drepturilor pretinse, precum și la acțiunea directă, întemeiată pe contract, pentru valorificarea lor.
În fine, se mai reține și că, deși a afirmat efectuarea plății, în tot sau în parte, pârâta-recurentă, căreia îi revenea sarcina probei, conform art. 287 din Codul muncii, nu a făcut dovada faptului pretins, nesolicitând nici efectuarea unei expertize pentru un astfel de calcul contabil, situație în care în mod legal a procedat prima instanță, dând eficiență clauzei imperative cuprinse în articolele 64 alin.1, respectiv 65 alin. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2005-2008.
Rezultă, conform celor expuse, că sentința atacată este legală și temeinică, iar recursurile analizate pe fond, neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta FEDERAȚIA NAȚIONALĂ " DRUM DE " în calitate de reprezentant al recurenților:, G, A, G, G, STĂNEL, -, G, G, R, G, A, -, G, C, G, A, G, A, G, -, G, G, IA, G, G -, G, -, AȘ, G, A, G, G, G, G, -, A, G, A, -, C, GH., AȘ, -, GH., -, -, G, IU, -, G, C, G, G, G, -, împotriva sentinței civile nr.711/F din 16.06.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: FILARET și ȘI CFR SA.
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de recurentele. A FERATE A, COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE " " - A împotriva sentinței civile nr.711/F din 16.06.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: FEDERAȚIA NAȚIONALĂ "DRUM DE " pentru membrii de sindicat anterior menționați,. FILARET și ȘI CFR SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 EX./12.02.2010.
Jud. fond:
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Daniela Georgeta Enache
