Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 246/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6065/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 246R
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursurilor formulate de recurenții: INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și ȘCOALA CU CLASELE I-VIII împotriva sentinței civile nr.1127 din 10.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: I, SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 08.01.2010, de către, intimatul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, prin avocat, întâmpinare, în dublu exemplar, la care a atașat împuternicire avocațială și dovada achitării cheltuielilor de judecată. În cuprinsul întâmpinării s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că în cuprinsul întâmpinării, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1127/10.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii de sindicat lulia, în contradictoriu cu pârâții Școala cu cIs.l-VIII, Instituția Primarului comunei și Consiliul Local al comune, și, pe cale de consecință, a obligat pârâtele la calcularea și plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate în baza Legii nr.220/2007, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite conform Legii nr.220/2007 pentru perioada 1.01.2007-20.07.2007 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, pentru reclamanții sus numiți; a obligat pârâtele la plata către reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Tas umei de 400 lei, cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
In motivare, s-a arătat că pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T nu se află în raporturi juridice de muncă și fiscal cu reclamanții, nu are calitate de angajator, nu este parte în contractul de muncă cu aceștia și nu este ordonator de credite, finanțator sau plătitor a drepturilor salariale ale personalului didactic de predare și conducere - s-a avut în vedere și practica Curții de APEL BUCUREȘTI - constantă în acest sens.
Prin nr.OG11/2007 s-a reglementat o creștere a salariilor personalului didactic pentru anul 2007 în 3 tranșe, începând cu 1.01.2007 - OG 11/2007 a fost publicată în Monitorul Oficial în luna februarie 2007, iar prima tranșă de majorare era pentru perioada 1.01.2007/31.03.2007.
La 4.07.2007, OG 11/2007 a fost supusă aprobării, iar prin Legea nr.220/2007, ordonanța de urgență a fost aprobată cu un ele modificări. Aceste modificări vizau conținutul coeficienților de majorare cuprinse în anexele ordonanței respectiv anexa 1,1.2,2,3,4 și 5.
În ce-i privește pe reclamanți, s-a modificat anexa nr.2 pentru cadrele didactice cu grad didactic I și o vechime în învățământ de cel puțin 6 ani, pe tranșe de vechime.
Legea nr. 220/2007 nu numai că nu a modificat etapele de creștere salariale, dar mai mult decât atât a stipulat, încă o dată în conținutul său cele trei etape prevăzute în ordonanța 1.01.2007/31.03.2007; 1.04.2007/30.09.2007; 1.10.2007/31.12.2007.
De asemenea, legea dispune fără echivoc că aceste creșteri salariale sunt pe anul 2007.
Guvernul este abilitat de a emite ordonanțe, acestea având valoare de lege din momentul intrării lor în vigoare.
Prin Legea nr.220/2007 a fost aprobată ordonanța emisă, astfel că modificările aduse prin lege ordonanței, au intrat în vigoare din momentul emiterii ordonanței.
In cazul de față, nu ne găsim în situația unei legi civile care retroactivează, ci în cazul unui act normativ cu o putere temporară, aprobat printr-o lege.
Legea nr.220/2007 prevede creșteri salariale în 3 tranșe cu coeficienți de multiplicare conform anexelor pentru personal didactic salarizat în baza Legii nr. 128/1997.
Prin urmare, potrivit art.1 din Legea nr.220/2007, creșterile salariale sunt aplicabile personalului didactic din învățământ salarizat potrivit legii 128/1997 pentru anul 2007. de aplicare ale legii rămân neschimbate conform OG nr. 11/2007 începând cu 1.01.2007 până la 31.03.2007 și apoi cu 1.04.2007/30.09.2007. La apariția legii 220/2007, pârâtul angajator avea obligația de a aplica coeficientul prevăzut în anexa 2, în ce-i privește pe reclamanți începând cu 1.01.2007 și apoi pe viitor. Potrivit anexei 2 legii 220/2007, coeficienții de multiplicare s-au modificat doar în ceea ce privește personalul didactic cu grad I și o vechime de cel puțin 6 ani pe tranșe de vechime.
Spre exemplu, OG nr.11/2007 prevedea pentru o vechime de 6-10 ani un coeficient de 4,293 pentru profesor, în timp ce legea nr.220/2007, prevede pentru aceeași categorie de personal un coeficient de 4,722 la profesor.
Deci, se poate observa că, prin neaplicarea Legii nr.220/2007, reclamanții au fost prejudiciați de o creștere salarială rezultată prin aplicarea acestor coeficienți de multiplicare, motiv pentru care sub acest aspect acțiunea formulată este întemeiată și urmează a fi admisă iar pârâtul angajator obligat să procedeze la încadrarea fiecărui reclamant în conformitate cu dispozițiile Legii nr.220/2007 la calculul și plata diferenței de salariu datorată pentru perioada 1.01-20.07.2007, sarcina plății revenind pârâților - care vor propune și corecțiile bugetare conform art.8 din HG 2192/2004.
Reclamanții au fost prejudiciați pentru neplata la data scadenței salariului a sumelor rezultate prin majorarea salariilor, conform Legii nr.220/2007.
Acest prejudiciu constă în devalorizarea monedei naționale cu indicele de inflație iar pentru repararea acestui prejudiciu conform art.998 cod civil pârâții urmează a fi obligați la plata sumei datorate la care se aplică indicele de inflație începând cu data de 1.01.2007 și până la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs recurenții-pârâți Primarul comunei, Consiliul Local al comunei, județul T, si Scoala cu cls. I - VIII, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții-pârâți Primarul comunei, Consiliul Local al comunei au aratat ca, in fapt, Tribunalul Teleorman, prin sentința atacata a obligat la plata drepturilor salariate reprezentând diferența intre drepturile încasate efectiv si cele cuvenite conform Legii nr.220/2007, pentru perioada 01.01.2007-20.07.2007, actualizate cu indicele de inflație. Sentința este nelegală deoarece Curtea Constituționala a statuat prin mai multe decizii aplicarea pentru viitor a majorării de 10%, respectiv de la data de 20 iulie 2007, si nu retroactiv, de la data intrării in vigoare a Ordonanței nr.11/2007.
Scoala cu cls. I - VIII, comuna, județul T, a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot, a sentinței atacate, respingerea acțiunii, ca neintemeiata, sub aspectul tuturor capetelor de cerere, plata drepturilor bănești necuvenite, diferente salariale 10% majorare salariu de baza in perioada 01.01. - 20.07.2007 actualizate cu coeficientul ratei inflației la data executării si cheltuieli de judecata.
Acțiunea nu este semnata si nici stampilata de conducerea persoanei juridice a sindicatului in calitate de pretins reprezentant legal. Nu se face dovada calității de membru de sindicat prin acte oficiale emanate de persoana juridica - Sindicatul Învățământ Preuniversitar
Tabelul completat de reclamanți nu este actualizat la data acțiunii purtând o data cu aproximativ 1 an anterior.
Acțiunea nu este pornita de sindicatul persoana juridica din scoală, de la nivelul angajatorului ci de un sindicat județean cu structura de federație care nu poate formula in accepțiunea art. 28 din Legea nr.53/2003, acțiuni revendicative derivate din contracte individuale de munca, încheiate cu angajatorul unitate de școlara.
Prin excepție, organizațiile sindicale județene, federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, pentru toti membrii de sindicat, derivate din contracte colective incheiate la nivel național sau de ramura.
Motivarea instanței in intelesul ca noile dispoziții ale Legii nr.220/2007 se incorporează in actul de baza Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 si, prin urmare se aplica de la data intrării in vigoare a ordonanței 01.01.2007, nu este fundamentata legal din următoarele considerente:
Conducerea unității școlare, ca si Instituția Primarului si Consiliul Local al comunei, au aplicat majorarea de 10% acordata personalului didactic gradul I in mod corect de la data intrării in vigoare a Legii nr.220/2007 la trei zile de la publicarea in Monitorul Oficial si anume 20 iulie si nu de la data intrării in vigoare a ordonanței deoarece legea nu stipulează expres aplicarea retroactiva, in considerarea unui efort financiar semnificativ datorat numărului mare de personal didactic cu gradul I la nivel național, județean si pe localități. In speța, efortul bugetar se estimează la nivelul scolii si localității de aproximativ 350 milioane lei vechi în condițiile austerității financiare si imposibilității asigurării veniturilor la nivelul cheltuielilor.
Intr-adevăr, de regula Ordonanțele Guvernului, aprobate ulterior de Parlament produc efecte juridice de la data intrării in vigoare a ordonanței. De la aceasta regula sunt exceptate acele prevederi legale prin care legea de aprobare a ordonanței modifica sau completează ordonanța, cum este cazul, in speța.
Prin urmare, raportat la prevederile art. 1 din Codul civil, care stipulează ca legea civila produce efecte juridice numai pentru viitor, atunci când legiuitorul nu precizează expres ca se aplica si retroactiv, noile prevederi ale legii intra in vigoare după publicarea in Monitorul Oficial, daca nu este stipulata o alta data.
Edificator si fara putința de tăgada, sunt si prevederile Legii nr.24/2000, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.189/2004 din care rezulta intrarea in vigoare a noilor prevederi din legea care modifica si completează Ordonanța Guvernului.
Norma juridica se refera ca moment al intrării in vigoare la data adoptării si publicării noilor dispoziții care modifica sau completează ordonanța. de la data intrării in vigoare se refera la noile prevederi ale Legii nr. 220/2007 intrata in vigoare la data de 20 iulie 2007 si nu, cum greșit, a inteles reclamanta si a reținut instanța, de la data intrării in vigoare a ordonanței pe care legea o aproba, o modifica si o completează. Faptul ca noile prevederi modificatoare sau completatoare se incorporează in actul de baza nu conduce la concluzia ca intrarea lor in vigoare este retroactiva, cu aplicabilitate de la data publicării Ordonanței Guvernuluinr.11/2007 in Monitorul Oficial.
Legea nr. 220/2007 astfel cum rezulta din anexa nr. 2 - invatamant preuniversitar a modificat coeficienții de multiplicare la personalul didactic cu gradul I pentru fiecare transa de vechime in invatamant, înscriși in anexa nr. 2 Ordonanței Guvernului nr.11/2007, asigurând o majorare suplimentara de 10%.
Cu titlu de exemplu, un profesor gradul I aflat la transa de vechime in invatamant 22-25 ani are coeficientul de multiplicare de 5,483 (anexa nr. 2 nr.OG11/2007) iar in anexa nr. 2 Legea nr.220/2007 pentru aceeași transa de vechime in invatamant i se aplica un coeficient majorat de 6,031 asigurând creșterea de 10%.
La aceeași transa de vechime in invatamant (22-25 ani), învățătorul cu grad 1 are coeficientul de multiplicare 4,262 (anexa nr. 2 Ordonanta 11/2007) iar in anexa nr. 2 Legea nr.220/2007 pentru aceeași transa de vechime in invatamant i se aplica un coeficient majorat de 4,688 asigurând creșterea de 10%.
Faptul ca Legea nr. 220/2007 lasa nemodificata valoarea coeficientului de multiplicare 1 pentru toate cele trei perioade (ianuarie -martie-221,307 lei; aprilie - septembrie -225,733 lei, octombrie - decembrie - 259,593 lei ) inclusiv pentru perioadele de pana la intrarea in vigoare a Legii nr.220/2007, nu conduce la concluzia prevederii exprese de aplicare retroactiva a majorării suplimentare. Aceasta, deoarece valoarea coeficientului de multiplicare (1) in aplicarea art.48 din Legea nr. 128/1997, ramane constanta indiferent la ce coeficient de multiplicare pentru personalul didactic pe transe de vechime si grade didactice se aplica. In exemplul dat valoarea coeficientului de multiplicare (1) de 221,307 se inmulteste in perioada ianuarie - martie cu coeficientul de multiplicare pentru personalul didactic pe transe de vechime si grade didactice din Ordonanța nr. 11/2007, respectiv cu 5,483 (profesor gradul I aflat la transa de vechime in invatamant 22-25 ani). In periaoda martie - 20 iulie 2007 coeficientul de multiplicare pentru personalul didactic pe transe de vechime si grade didactice din Ordonanța nr. 11/2007, respectiv, in exemplul dat, cu 5,483 (profesor gradul I aflat la transa de vechime in invatamant 22-25 ani), se inmulteste cu valoarea coeficientului de multiplicare (1) care este de 225,733 iar de la data intrării in vigoare a Legii 220/2007 (20.07.2007) aceeași valoare a coeficientului de multiplicare (1) care este de 225,733 se inmulteste cu un alt coeficient de multiplicare pentru personalul didactic pe transe de vechime si grade didactice care asigura majorarea de 10%, respectiv 6,031 fata de 5,483. Pe de alta parte, preluarea valorii coeficientului de multiplicare (1) prevăzut de insasi Ordonanța 11/2007 anexa 2 s-a impus pentru rațiuni de aprobare a ordonanței de către lege, lege care astfel cum am arătat, in același timp, modifica si completează anexa 2 ordonanței in privința coeficienților de multiplicare pe transe de vechime in invatamant si grade didactice, modificare si completare care nu retroactiveaza, astfel cum am argumentat in cuprinsul recursului.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9, art. 304, indice 1 din Codul d e procedura civila.
Prin intampinare, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii de sindicat indicați în tabelul anexă la cererea de chemare în judecată, solicită respingerea, ca nefondate a recursurilor declarate de recurenți.
calitate a reclamanților cadre didactice și membri de sindicat, precizată în capătul tabelului nominal anexat cererii de chemare în judecată, este atestată prin semnătură de către directorul unității de învățământ și liderul grupei sindicale.
Susținerea pârâților că tabelul nominal nu este actualizat la data depunerii cererii de chemare în judecată este lipsită de relevanță, deoarece niciunul nu a contestat și dovedit că o parte din reclamanți nu mai au calitatea de cadre didactice; obiectul cauzei îl constituie pretenții salariale pentru perioada 01.01.2007-20.07.2007, perioadă anterioară datei întocmirii tabelului nominal, Sindicatul Învățământului Preuniversitar T nu are structura unei federații, cum greșit afirmă cele două recurente pârâte, ci este un sindicat al cadrelor didactice încadrate la unitățile școlare din județ, structura de la nivelul unităților școlare fiind de grupă sindicală, ci nu de sindicat autorizat de judecătorie.
Prevederile art.28 din Legea nr.54/2003 conferă sindicatelor dreptul de reprezentare legală în instanțe a membrilor de sindicat, este deopotrivă aplicabilă și federațiilor sindicale, deoarece legea nu distinge între sindicate și federații sau confederații, privind apărarea unor drepturi decurgând din acte normative.
Pe fond, se arata ca toate cererile de recurs sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin Ordonanța nr.11/31.01.2007, Guvernul a aprobat creșterile salariale cuvenite personalului didactic pe anul 2007, prevăzând în art.1 și 9 că se aplică de la 1 ianuarie 2007, iar prin Legea nr.220/4.07.2007 a fost aprobată această ordonanță privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007, referindu-se la întreg anul și nu doar la perioada ulterioară publicării legii.
În mod greșit susține recurenta-pârâtă unitatea școlară că prevederile Legii nr.220/2007 au intrat în vigoare la data de 20.07.2007, data de la care se aplică această lege a constituit tema ședinței comune a și ÎCCJ, iar prin Minuta încheiată la data de 11.06.2008, s-a stabilit că data aplicării prevederilor Legii nr.220/4.07.2007 este începând cu 01.01.2007.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererile de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea, cu majoritate, constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
ntr-adevăr, prin Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 s-au stabilit anumite creșteri salariale ce vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ. Prin art.9 al acestui act normativ, s-a prevăzut că acestea se aplică începând cu luna ianuarie 2007.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 220/2007, care a aprobat ordonanța respectivă și care a modificat anexele cu coeficienții de multiplicare.
Aceste modificări au fost aplicate de către pârâți începând cu data de 20.06.2007, data intrării în vigoare a legii.
Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, atunci când, în raport de prevederile art.9 din Ordonanța Guvernului nr. 11/2007, precum și de art. 11 alin.2 din Legea nr.24/2000, a apreciat că prevederile Legii nr. 220/2007 s-ar aplica de la 01.01.2007.
Atât ordonanța de guvern, cât și legea, sunt acte normative distincte și potrivit atât art. 78 din Constituția României, cât și, infraconstitutional, art. 11 alin. 1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor.
Reiese așadar că orice prevedere dintr-o lege, indiferent la ce se referă sau ce altă lege sau act normativ modifică, intră în vigoare la termenul arătat mai sus, dacă în textul sau nu este prevăzut alt termen mai.
Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 a prevăzut, într-adevăr, aplicarea sa începând cu 01 ianuarie 2007, iar coeficienții de multiplicare prevăzuți de acea ordonanță au fost aplicați cu data respectivă.
Dar, um în textul Legii nr. 220/2007 nu s-a prevăzut ca dată de intrare în vigoare ori aplicare data de 01 ianuarie 2007, prevederile acesteia, inclusiv modificările aduse Ordonanței Guvernului nr. 11/2007 nu puteau intra în vigoare decât la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial, așa cum prevede Constituția României, iar nu la data de 01 ianuarie 2007.
Prevederile din ordonanța cu privire la aplicare sunt incidente numai acestei ordonanțe, iar nu și legii de modificare a acesteia.
Ca atare, Legea nr. 220/2007 modifică pentru viitor coeficienții de multiplicare, legea intrând în vigoare, potrivit art. 78 din Constituția României la 3 zile de la data publicării, ca atare data intrării în vigoare fiind 20 iulie 2007.
Instanța nu poate deduce voința neechivoca a legiuitorului, in sensul aplicării acelor dispoziții de la 01.01.2007, fiind necesar ca aceasta sa fie consacrata legislativ, in mod expres.
In temeiul art. 304 pct. 9 din Codul d e procedura civilă, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu inculcarea sau aplicarea greșita a legii.
Pentru aceste considerente, Curtea, in acest temei si în baza art. 312 din Codul d e procedura civilă, va admite recursurile formulate, si va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI ȘI CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, ȘCOALA CU CALSELE I-VIII împotriva sentinței civile nr.1127/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, în numele și pentru membrii de sindicat, și intimatul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
20.01.2010
Jud.fond:
Cu opinia separată a d-nei judecător, în sensul respingerii recursurilor, ca nefondate.
Înopinia separatăse apreciază că recursul era nefondat și trebuia respins ca atare.
Astfel, prevederile art. 9 din OG nr. 11/2007 sunt exprese și neechivoce, în sensul că se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007, dispoziție pe deplin valabilă încă de la intrarea în vigoare a ordonanței, pe perioada de existență a acesteia și menținută și prin legea de aprobare, asigurând continuitatea efectelor ulterior publicării acesteia din urmă.
Din perspectiva existenței dreptului pretins, este irelevantă forma sub care a fost enunțată norma juridică ce constituie temeiul acțiunii: ordonanță de guvern, respectiv lege de la data publicării legii de aprobare, ambele acte fiind pe deplin valabile și aplicabile pe perioada existenței lor, ordonanța de la data intrării în vigoare, subsecventă publicării în Monitorul Oficial până la aprobarea prin lege, de la a cărei intrare în vigoare, același conținut continuă să producă aceleași efecte, chiar dacă sub o altă formă juridică, de lege (ca izvor formal de drept).
Esențial este că legea nu a antamat periodizările pe care le-a introdus ordonanța cu privire la coeficienții de multiplicare acordați, respectiv data de la care aceștia se aplică, începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007, prevederi care au fost automat preluate în lege, nefiind modificate ori abrogate de aceasta, rămânând să-și producă efectele în continuare, aceasta în condițiile în care este distincție între intrarea în vigoare a unui act normativ și periodizările pe care acesta le operează privitor la aplicarea diferitelor sale reglementări, respectiv între dreptul substanțial și exercițiul acestuia ce nu poate fi decât ulterior intrării în vigoare a actului normativ care-l prevede, cu consecința că nu orice text care se referă la trecut este automat retroactiv, ci numai acela care stinge sau modifică un raport juridic epuizat anterior, antamând efectele acestuia și anulând un drept valabil născut sub imperiul legislației anterioare, nu și cel care determină un cuantum mai mare al unor drepturi, cu începere de la data de întâi a primei luni a anului în curs, ca expresie a opțiunii legiuitorului în materia drepturilor salariale ale personalului didactic.
Rezultă că până la o eventuală declarare a neconstituționalității legii pentru pretinsa retroactivitate, cu consecința că și drepturile pe care le reglementează nu ar putea privi decât perioadele ulterioare intrării în vigoare, legea e pe deplin aplicabilă, nefiind la latitudinea judecătorului s-o modifice ori amendeze, statuând asupra unei alte date de acordare a drepturilor reclamate, decât cea stipulată expres în cuprinsul ei.
În consecință, potrivit celor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ. recursurile formulate se impuneau respinse, ca nefondate.
Judecător:
Red.:
Dact.: PC
2 ex.
09.02.2010
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Daniela Georgeta Enache
