Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 25/2008. Curtea de Apel Brasov
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 25/
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, de intervenienții A C, TA, A, împotriva sentinței civile nr. 1596/15.12.2006 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților reclamanți, -, -, a recurenților intervenienți C, ta, a intimaților intervenienți,scu() -,G, a, precum și a intimaților pârâți Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Economiei și Finanțelor prin..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, cererea de amânare formulată de Tribunalul Prahova, în vederea pregătirii apărării, întrucât nu i-au fost comunicate motivele de recurs.
Instanța, deliberând, respinge cererea de amânare întrucât în urma verificărilor se constată că la dosar - se află dovada comunicării motivelor de recurs către Tribunalul Prahova.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de recurs instanța rămâne în pronunțare
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1596/2006 a Tribunalului Prahova, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de Tribunalul Prahova și a fost respinsă cererea privind plata drepturilor salariale pe perioada 2000- noiembrie 2003 ca prescrisă.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
A fost respinsă în rest acțiunea formulată de reclamanții, -, -, și cererile de intervenție formulate de C, ta,scu() -,G, a, în contradisctoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova și Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, formulată de magistrații din cadrul Judecătoriei Ploiești, precum și prin cererile de intervenție s-a solicitat, în principal, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime cuvenit pentru vechimea totală în muncă ( magistratură și în alte funcții ) pe care o îndeplinește fiecare reclamant, în cuantumurile prevăzute de reglementările în vigoare.
În ceea ce privește admisibilitatea cererilor de intervenție tribunalul nu poate primi susținerile pârâtului Ministerul Justiției în sensul că acestea sunt inadmisibile bazat pe argumentul că în materia litigiilor de muncă, cererea de intervenție voluntară este inadmisibilă, o terță persoană neputând solicita stabilirea unor drepturi decurgând dintr-un raport de muncă în care subiect este persoana care figurează ca parte în cererea principală, caracterul personal al raportului de muncă impunând o astfel de soluție. Aceasta deoarece pretențiile intervenienților nu decurg din raporturile de muncă ale reclamanților, ci din propriile raporturi de muncă, cererile de intervenție vizând drepturile proprii ale intervenienților, dar identice ca natură juridică cu cele ale reclamanților, în contradictoriu cu aceeași pârâți și având aceleași temeiuri de drept.
În ceea ce privește calitatea Ministerului d e Finanțe de a sta în proces ca parte obligată în raportul juridic litigios dedus judecății, instanța găsește justificarea acestei situații în atribuțiile care îi revin acestuia în elaborarea proiectului bugetului de stat și în special în cuprinderea în acesta și a sumelor necesare îndestulării eventualelor curente ale reclamanților, în favoarea Ministerului Justiției, ca ordonator principal de credite.
Dreptul material la acțiune al reclamanților precum și intervenienților principali, în baza dispozițiilor art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, având un obiect patrimonial s-a stins în ceea ce privește perioada 2000 - noiembrie 2003 deoarece nu a fost exercitat în termenul de 3 ani ( calculat de la data înregistrării cererii de chemare în judecată 3.11.2006 și de la datele înregistrării cererilor de intervenție în interes propriu) prevăzut de lege. În consecință, în baza dispozițiilor mai sus menționate,acțiunea principală și cererile de intervenție în interes propriu privind plata drepturilor salariale pe perioada 2000 - noiembrie 2003 urmează a fi respinse ca prescrise extinctiv.
Pe fondul cauzei tribunalul a constatat că începând cu 1 ianuarie 2003 salarizarea magistraților a fost reglementată prin OUG 177/2001.Acesta a fost abrogat pin OUG 27/29.03.2006 ale cărei dispoziții au primit aplicare începând cu luna aprilie 2006.
În cele două acte normative absența unei dispoziții legale care să acordă magistraților dreptul de a beneficia de sporul de vechime în muncă, aceștia beneficiind în schimb de sporul privind vechimea efectivă în magistratură, cu caracter de adaos la indemnizația de încadrare lunară.
În speță nu își găsesc aplicarea nici dispozițiile cuprinse în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii - ce fac trimitere la contractul colectiv de muncă la nivel național, deoarece raportul juridic de muncă al reclamanților și intervenienților are un specific aparte, nefiind grevat pe un contract individual de muncă și cunoscând o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun.
Pe de altă parte, așa cum se desprinde și din cuprinsul Hotărârii din data de 06.07.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării actualul sistem de salarizare al magistraților, nu realizează o salarizare justă și echitabilă, în opinia instanței nu numai raportat la personalul auxiliar de specialitate sau alte categorii socio- profesionale ci, în interiorul grupului de magistrați, între cei care au intrat în profesie direct după finalizarea studiilor de specialitate și cei ce au venit din alte profesii ( avocat, jurist etc), aceștia din urmă primind aceeași indemnizație ca și proaspeții absolvenți, deși au acumulat anterior o vechime în muncă ce ar trebui să se reflecte în sistemul de salarizare.
Cum însă soluția care se impune este promovarea unei modificări legislative care să pună capăt acestor inechități, în prezent neexistând un text de lege în baza căruia tribunalul să admită acțiunea principală și cererile de intervenție principală, în baza dispozițiilor art. 70 și următoarele din Legea nr. 168/1999, acestea au fost respinse ca neîntemeiate, în măsura în care nu au fost afectate de prescripția extinctivă.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către recurenții reclamanți criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit prima instanță a reținut că admiterea pretențiilor reclamaților reprezintă de fapt a adăuga la lege, pentru că sporul de vechime a fost prevăzut de disp. art. 33 din legea 50/1996, iar asupra dreptului în discuție, nu au eficacitate actele normative ulterioare prin care se aduce atingere existenței și exercițiului acestuia. Nu poate fi reținut aspectul legat de faptul că dreptul la spor de vechime a fost abrogat implicit prin prevederile art. 50 din OUG 177/2002.
În continuarea motivelor de recurs au fost invocate, Pactul Internațional cu privire la drepturile civile, inclusiv de natură salarială,și Declarația Universală a Drepturilor Omului, care reglementează înlăturarea oricărei forme de discriminare, și promovarea principiului egalității de tratament, al egalității de șanse și al excluderii privilegiilor și discriminării.
Cauza a fost strămutată de ÎCCJ prin încheierea de ședință din 12.11.2007 și înregistrată pe rolul Curții de APEL BRAȘOV, spre soluționare.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul reclamanților este întemeiat și în consecință va fi admis numai în parte în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în ședința din 7 mai 2007, într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că disp. art. 33 din legea 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din OG 83/2000, și art. 50 din OUG 177/2002 și art. 6 alin 1 din OUG 160/2000 se interpretează, în sensul că, judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Având în vedere că disp. art. 329 alin. 3 teza finală, din Cod procedură civilă stabilesc în sensul că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, instanța urmează să țină cont de această soluție, și să aprecieze că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, urmând a fi admise atât cererea principală cât și cererile de intervenție în interes propriu.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 3.11.2003 instanța de fond în mod corect a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 1 și 3, din decretul 167/1958 raportat la art. 7 din același act normativ.
Prin urmare instanța de fond în mod corect a respins ca fiind prescrise drepturile reclamanților din acțiunea introductivă și din cererile de intervenție, formulate pentru perioada anterioară datei de 3.11.2003.
Astfel, pârâtele vor fi obligate la efectuarea cuvenitelor mențiuni, privind sporul de vechime al reclamanților și intervenienților, în carnetul de muncă așa cum urmează să fie calculat pentru fiecare din aceștia.
Sumele de bani în discuție, vor fi acordate cu aplicarea coeficientului de inflație având în vedere că neplata acestora s-a datorat culpei pârâților, iar prejudiciul suferit de reclamanți, ca urmare a devalorizării monedei naționale, nu trebuie suportat de aceștia.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că recursul declarat este fondat numai în parte și în consecință sentința primei instanțe urmează să fie modificată conform celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții, -, -, C, ta și, împotriva sentinței civile nr. 1596/2006 a Tribunalului Prahova pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, -, și cererile de intervenție formulate de intervenienții, C, ta, scu ( ) -, G, a, ia, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova și Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință:
Obligă pârâții la plata către reclamanți și intervenienți a drepturilor salariale restante, reprezentând sporul de vechime cuvenit fiecăruia, aferent perioadei 3.11.2003 - 12.03.2007, sume ce vor fi reactualizate cu rata inflației până la plata efectivă.
Respinge restul pretențiilor din acțiunea introductivă și din cererile de intervenție.
Dispune înscrierea în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților a sporurilor de vechime acordate.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată în ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de Tribunalul Prahova pentru perioada 2000 - 3.11.2003.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 Ianuarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier
-
Cu opinia separată în sensul respingerii excepției prescrierii dreptului material la acțiune și admiterii în tot a cererii de chemare în judecată.
Judecător
-
Opinia separată
Contrar considerentelor ce alcătuiesc opinia majoritară, consider că excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 2000 - noiembrie 2003 trebuie respinsă și pe cale de consecință, recursurile pârâților sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. XXXVI din 7.05.2007, ICCJ în soluționarea recursului in interesul legii a dezlegat problemele de drept privitoare la acordarea sporului de vechime pentru magistrați, stabilind că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea 50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin.1 din OUG160/2000 se interpretează, în sensul că:
" judecătorii, procurorii, ceilalți magistrați,[] beneficiau si de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege."
La data formulării cererii inițiale, pronunțase decizia de recurs în interesul legii, însă considerentele acesteia nu erau cunoscute, fiind motivată mai târziu.
. fundamentez argumentele respingerii prescripției pe considerentele de fapt și de drept expuse de în decizia de recurs în interesul legii mai sus expuse, obligatorii pentru instanță, prin care se recunoaște aplicarea sporului de vechime pentru magistrați,cu caracter permanent, pe toată perioada de după intrarea în vigoare a OG83/2000 și până la data intrării în vigoare a legii 45/2007.
Tocmai de aceea consider că dreptul material la acțiune pentru pretențiile din prezenta cerere nu este prescris pentru perioada menționată.
În considerentele acestei decizii de recurs în interesul legii se lămurește existenta continuă a dreptului la sporul de vechime, până în momentul în care legiuitorul l-a prevăzut expres prin legea 45/2007, pornindu-se de la concluzia ca OG83/2000, care înlătura aplicarea pentru magistrați a dispozițiilor din legea 50/1996 cu privire la sporul de vechime, și nici actele normative ulterioare, respectiv legea 334/6.07.2001, OUG177/2002, OUG160/2000, nu abrogau expres prevederea acordării acestui spor, el continuând să existe.(pag. 5,fraza finală).
Așadar, se recunoaște implicit o suspendare a aplicării acestui drept de la data intrării în vigoare a OUG83/2000 si până la data intrării în vigoare a legii 45/2007, acest raționament fiind întărit și de mențiunea din considerentele deciziei-pag.6-" "interpretarea sistematică a art. 31 (33) din legea 50/1996, după ieșirea lui din vigoare, în raport cu alte dispoziții legale, impune menținerea aplicabilității prevederii ce a acordat dreptul la sporul de vechime în muncă și pentru magistrați ".
În consecință, dreptul material la acțiune pentru pretențiile constând în spor de vechime pentru toata perioada mai sus expusă, s-a născut odată cu intrarea în vigoare a legii 45/2007, prin această lege intervenind încetarea suspendării aplicării acestui drept, iar cursul prescripției este oprit pe toată durata suspendării aplicării dreptului, astfel că și dreptul la acțiune al reclamantei a fost suspendat, valorificarea dreptului putându-se realiza numai după încetarea suspendării.
Sunt incidente în aceste condiții dispozițiile art.15 alin.1 din decretul 167/1958, potrivit cărora, " după încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare".
Judecător,
-
Red NG 24.01.08
Dact AG 28.01.08/ 3 ex
Jud fond / ta
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Anca Pîrvulescu, Nicoleta Grigorescu