Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 251/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 251
Ședința publică de la 11 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău
JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
Grefier: - -
*************************
La ordine a venit spre pronunțare recursul promovat de reclamanții și alții împotriva sentinței civile nr.1116 din 03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 9 martie 2009, fiind consemnate în încheierea din acea zi. -
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1116 din 03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției formulată de reclamanții și alții în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate
S-a respins ca prescrisă acțiunea în ce privește perioada 2003 -2004.
S-a respins ca nefondată acțiunea pentru perioada 2006 -2007.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Bacău, reclamanții, -, și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B, obligarea pârâtei la plata pensiei de concediu aferentă anilor 2003 - 2007, în valoare actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Au solicitat reclamanții și cheltuieli de judecată.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de personal contractual la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B fiind angajați în temeiul unui contract individual de muncă,contract supus dispozitiilor Codului muncii. Au arătat reclamanții că, în aplicarea principiului egalității de tratament se impune a se recunoaște și reclamanților dreptul la prima de vacanță, drept recunoscut celorlalți salariați ai pârâtei care sunt funcționari publici și cărora le este recunoscut acest drept.
De altfel, au arătat reclamanții ca acest drept este reglementat de art. 59 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național aplicabil pentru anii 2003 - 2006. Cum acest drept e recunoscut funcționarilor publici, fiind reglementat și de legislația aplicabilă reclamanților - personal contractual, având în vedere situațiile comparabile în care se află cele două categorii, se impune acordarea acestui drept și reclamanților.
În susținerea acțiunii s-au depus înscrisuri.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut:
Reclamanții sunt angajați ai pârâtei, raporturile de muncă fiind reglementate de contractul individual de muncă încheiat de fiecare salariat cu unitatea pârâtă, contract supus și el dispozițiilor Codului muncii.
Calitatea de personal contractual a reclamanțiilor și perioadele pe care aceștia au avut această calitate rezultă din adeverința nr. 22967/2008 (fila 69 dosar).
Acordarea unei prime de vacanță salariaților este reglementată de art. 59 Contract Colectiv de Muncă la nivel național, dispoziții legale aplicabile reclamanților în calitatea acestora de personal contractual.
Dispozițiile legale sus menționate consacră posibilitatea acordării primei de vacanță pe lângă obligativitatea acordării indemnizației de concediu, acordarea primei de vacanță fiind condiționată de posibilitățile economico - financiare ale unității.
Ca urmare, pentru personalul contractual căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la nivel național, acordarea primei de vacanță este lăsată la latitudinea angajatului care, în funcție de posibilitățile economico - financiare poate dispune în acest sens.
În consecință, atâta vreme cât unitatea pârâtă - instituție publică, nu a avut alocate sume cu această destinație, reclamanții nu pot pretinde plata acestor drepturi salariale.
Apărările reclamanților, în sensul acordării acestor drepturi, în aplicarea principiului egalității de tratament și a tratării nediscriminatorii raportat la categoria funcționarilor publici, nu pot fi primite, având în vedere considerentele reținute de Curtea Constituțională prin decizia nr. 818/2008 în sensul că instanțele judecătorești nu pot înlocui normele de drept cu unele create pe cale judiciară sau cu prevederile existente în alte acte normative, considerând că acestea sunt discriminatorii.
Ca urmare, atâta vreme cât prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel național consacră posibilitatea acordării acestor drepturi și nu obligativitatea lor, atâta vreme cât această facultate este la latitudinea angajatorului care, în speță, nu a avut alocate sume cu această destinație, tribunalul va respinge acțiunea în ceea ce privește drepturile solicitate pentru perioada 2005 - 2007 ca nefondată.
Drepturile salariale solicitate pentru perioada 2003 - 2004 sunt prescrise având în vedere că reclamanților ca personal contractual le sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii și ale Contractului Colectiv de Muncă la nivel național și nu dispozițiile aplicabile funcționarilor publici pentru a putea reține suspendarea cursului prescripției ca urmare a suspendării acordării acestor drepturi prin legile de aprobare a bugetului pe anii 2003,2004.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs reclamanții, recurs declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
A fost criticată soluția pronunțată pentru următoarele considerente:
- nu există identitate între minută și dispozitiv;
- în dispozitiv nu există mențiune cu privire la drepturile salariale solicitate pe anul 2005;
- nu a fost comunicată încheierea din 26.11.2008,ceea ce echivalează cu necomunicarea hotărârii;
- greșit a interpretat instanța că acordarea primei de vacanță este doar o posibilitate a angajatorului, și nu o obligație;
- nu a fost motivată afirmația conform căreia unitatea pârâtă nu a avut alocate sume cu această destinație;
- există practică judiciară în sensul admiterii acțiunii;
- a fost redactat greșit numele unei reclamante in loc de corect.
În susținerea recursului a fost administrată proba cu înscrisuri.
Intimata - legal citată - nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul în raport de motivele invocate,de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art.304, 3041, 312 Cod Procedură Civilă Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform dispozițiilor art.258 Cod procedură civilă, după deliberare se redactează în scris dispozitivul hotărârii, care este denumit"minută" și care cuprinde, pe scurt, soluția pronunțată în cauză.
În speță - așa cum rezultă din minuta aflată la fila 2 verso dosar fond - instanța s-a pronunțat în aliniatul 3 în sensul " Respinge ca nefondată acțiunea pentru perioada 2005- 2007" astfel încât faptul că în hotărârea tehnoredactată s-a menționat că " a fost respinsă acțiunea pentru perioada 2006 -2007 ca nefondată" apare ca fiind doar o eroare de dactilografiere.
De asemenea, faptul că în hotărârea tehnoredactată s-a menționat că excepția prescripției a fost formulată de reclamanți nu este de natură să atragă nulitatea hotărârii, atâta timp cât instanța nu a revenit asupra părerii sale exprimate cu ocazia întocmirii minutei. Astfel, nu se poate considera că ne aflăm în prezența unei neconcordanțe între minuta întocmită cu ocazia pronunțării și dispozitivul hotărârii atâta timp cât în ambele s-a consemnat că excepția prescripției a fost admisă.
Se mai reține că în speță a fost amânată pronunțarea, dezbaterile asupra fondului fiind consemnate în încheierea din 26.11.2008. Întocmindu-se încheierea de dezbateri Curtea a putut exercita controlul judiciar referitor la modul în care au decurs dezbaterile și deci reclamanților nu li s-a adus nici vătămare.
În plus, dispozițiile art.301 cod procedură civilă stabilesc că "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii". Cum reclamanților li s-a comunicat hotărârea primei instanțe - așa cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de fond - nu se poate îmbrățișa punctul de vedere al recurenților - reclamanți conform cu care ne aflăm în prezența unei "necomunicări hotărârii" și deci și acest motiv de recurs urmează a fi înlăturat.
În ceea ce privește hotărârile instanțelor atașate de recurenți ca și practică judiciară, acestea urmează a fi înlăturate ca fără relevanță juridică în cauză, deoarece în sistemul nostru de drept precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, întrucât așa cum s-a reliefat în literatura de specialitate, organele judecătorești aplică legea, nu creează legea.
Referitor la arătarea că în conținutul sentinței recurate numele de familie al unei reclamante a fost redactat greșit, partea are la îndemână instituția îndreptării erorii materiale reglementată de dispozițiile art.281 Cod procedură civilă, conform cu care "erorile sau omisiunile cu privire la numele părților pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".
Nici motivele de recurs ce vizează fondul cauzei nu sunt întemeiate.
Astfel, reclamanții au calitatea de salariați personal contractual aflat în raporturi de muncă cu Casa județeană de Asigurări de Sănătate B,și deci le sunt aplicabile normele dreptului muncii.
Textul ce reglementează dreptul la primă pentru concediul de odihnă( din contractul colectiv de muncă la nivel național) statuează " pe durata concediului de odihnă, salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din luna / lunile în care este efectuat concediul de odihnă multiplicată cu numărul de zile de concediu. Se poate stabili că, în raport de posibilitățile economico - financiare ale unității pe lângă îndemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță".
De asemenea, în contractul colectiv de muncă de munca la nivel de ramură pentru perioada analizată 2005 - 2007 (pentru care acțiunea a fost respinsă ca nefondată ) în domeniul sanitar - înregistrat la Ministerul Economie, Solidarității Sociale și Familie sub nr.2678/2005 în capitolul IV - salarizarea și alte drepturi salariale - la art.94 alin.2 lit.f printre drepturile salariale se află și prima de vacanță, dar acest drept salarial, spre deosebire de la cele de la literele a - e - (așa cum se mentioneaza mai jos) se vor acorda odată cu modificarea legislației. -
Așadar, corect a concluzionat prima instanță că dispozițiile în materie nu au caracter imperativ, că doar consacră o posibilitate a acordării primei de vacanță " condiționată fiind de posibilitățile economico-finanaciare ale unității" - în speță - Casa județeană de Asigurări de Sănătate -
Referitor la aceste posibilități financiare, chiar reclamanții în cererea de chemare în judecată au afirmat că în perioada 2003 - 2007 ele au fost reduse.
De asemenea, faptul că unor categorii socio - profesionale -respectiv funcționarii publici din cadrul aceleiași instituții li s-a acordat prima de vacanță nu poate duce la admiterea acțiunii.
Aceasta întrucât, așa cum Curtea Constituțională a statuat prin decizia nr.818/2008 instanțele judecătorești nu pot înlocui normele de drept cu unele create pe cale judiciară sau cu prevederi existente în alte acte normative, considerând că sunt discriminatorii.
Pentru considerentele sus- arătate, în baza dispozițiilor legale menționate va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat promovat de reclamanții, -, și în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B, împotriva sentinței civile nr.1116 din 03.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
- -
Red.sent.,
Red.dec.SC/13.03.2009
.red.EG /8.04.2009
Ex.2
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
