Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2524/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 458/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.2524R
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererile de recurs formulate de recurentul - reclamant, și de recurentul - intimat MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR împotriva sentinței civile nr.6821 din data de 04.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27453/3/LM/2008, având ca obiect-drepturi bănești.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică, de la 03.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv, la 10.04.2009, pentru azi 15.04.2009 când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6821/04.11.2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, a admis în parte cererea formulata de reclamantul, în contradictoriu cu paratul MINISTERUL DEZVOLTĂRII PUBLICE SI LOCUINȚELOR.
A obligat pe parata la plata drepturilor salariale reprezentând spor de confidențialitate pentru perioada 01.07.2005-31.12.2006 si spor pentru condiții deosebite de munca pentru perioada 01.02.2006-01.06.2006, la plata primei de concediu pentru anii 2005,2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație pana la data plații.
A respins celelalte cereri ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul a fost preluat de către pârâtul din prezenta cauză prin protocol la data de 1.01.2007 de la Ministerul Integrării Europene, unde era angajat
cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată începând cu 22.11.2004 în funcția de consilier de integrare.
Organizarea și funcționarea Corpului consilierilor de integrare, devenit ulterior Corpul consilierilor pentru afaceri europene, din care face parte și reclamantul este stabilită prin OUG nr. 19/2003 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.272/2003.
Conform dispozițiilor art.3 din OUG nr. 19/2003, salariile de bază și celelalte drepturi salariale sunt stabilite pentru funcția de consilier diplomatic. de bază pot fi majorate cu până la 50% în funcție de experiență specializări postuniversitare, titluri științifice și alte criterii, aprobate prin hotărâre a Guvernului".
Având în vedere preluarea consilierilor pentru afaceri europene pe bază de protocol începând cu luna ianuarie 2007, "cu menținerea drepturilor salariale dobândite anterior" și având în vedere faptul că la Ministerul Integrării Europene reclamantul beneficia de spor de confidențialitate, că în cadrul pârâtului și instituțiilor subordonate acestuia acordarea sporului de confidențialitate se realizează conform nr.121/2007 tribunalul a apreciat că și reclamantul ca și ceilalți salariați civili trebuie să beneficieze de acest spor.
Este clar că acesta în exercitarea atribuțiilor de serviciu are acces la informații confidențiale, astfel încât este întemeiată cererea acestuia de a beneficia de spor de confidențialitate care poate fi conform art.25 din Legea nr.495/2004 de până la 15% din salariul de bază.
Angajatorul reclamantului este ordonator principal de credite, un ordin în sensul acordării sporului de confidențialitate în cadrul acestuia există conform art.13 din OG nr.2/2006, astfel că reclamantul este îndreptățit la a primi acest spor pentru perioada 1.07.2005 - 31.12.2006.
Art.13 din Legea nr.495/2004 la care se raportează pârâtul-angajator pentru a stabili salariul reclamantului prevede că se acordă spor de confidențialitate de 15% calculat asupra salariului de bază corespunzător funcției de încadrare, pentru "păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției membrii corpului diplomatic și consular " și deci prin similitudine și consilierii pentru afaceri europene.
Cum Codul Muncii consacră principiul egalității de tratament față de toți salariații la art.5 și pentru respectarea acestui principiu pârâtul va trebui să acorde și reclamantului acest spor.
Tribunalul a apreciat că și sporul pentru condiții deosebite de muncă se cuvine reclamantului deoarece la nivelul pârâtului, pentru toți angajații care își desfășoară activitatea în clădirea ministerului se acordă acest spor astfel că, în respectarea aceluiași principiu al egalității salariaților, prevăzut de art.5 Codul Muncii urmează ca pârâtul să fie obligat să acorde acest spor și reclamantului.
Având în vedere că buletinul de măsurători al radioelectric depus la dosarul cauzei de către pârât, chiar este din 1.02.2006, se reține că, reclamantului i se cuvine a-i fi plătit acest spor, care este de 10% din salariul de bază din 1.02.2006 și până la 1.06.2006, dată când, prin ordin al pârâtului s-a acordat.
Cu privire la plata primelor de concediu pentru anii 2005, 2006, Tribunalul apreciază cererea ca întemeiată urmând aoa dmite în consecință,conform art.21 pct.2 din Legea nr.495/2004, ce prevede că la plecarea în concediul de odihnă membrii corpului diplomatic și deci și consilierii de integrare/afaceri europene au dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază în lei din luna anterioară plecării în concediu.
Conform art.2 din OUG nr. 146/2007 al.1 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, personalul din sectorul bugetar căruia nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001-2006 urmează să primească aceste drepturi, în luna octombrie urmând a se plăti primele de concediu pentru anii 2005 și 2006.
Deși pârâtul afirmă în continuare că a plătit primele pentru 2005-2006, nu face dovada plății acestor drepturi, către reclamant, astfel că Tribunalul urmează a obliga pârâtul la plata acestor drepturi.
Cu privire la celelalte drepturi salariale solicitate de reclamant Tribunalul a apreciat cererile ca neîntemeiate.
Reclamantului nu i se cuvine a primi spor pentru "cunoașterea" a două limbi străine.
Conform art.14 din Legea nr.495/2004 se acordă acest spor doar "pentru folosirea" în exercitarea funcției diplomatice sau consulare celor din centrala Ministerului Afacerilor Externe a două sau mai multe limbi străine, iar reclamantul nu a făcut dovada folosirii lor.
Tribunalul a apreciat că acest spor se cuvine celor care folosesc două limbi străine în exercitarea funcției diplomatice sau consulare ori reclamantul nu exercită o astfel de funcție.
Cererea de obligare a pârâtului la acordarea concediului de odihnă de 30 de zile, respectiv compensarea în bani a diferenței de concediu dintre zilele recunoscute de lege și cele efectiv acordate este neîntemeiată.
Durata concediului anual de odihnă plătit este stabilit prin contractul individual de muncă și Codul Muncii, art.140.
Legea nr.495/2004 stabilește durata concediului de odihnă la 30 de zile pentru membrii corpului diplomatic și consular.
OUG nr.19/2003 stabilește la art.3 al.1 că "salariile de bază și celelalte drepturi salariale" sunt stabilite conform legii pentru funcția de consilier diplomatic, nu face nici o referire la durata concediului de odihnă.
Durata acestuia, prevăzută pentru reclamant este de 21 de zile, conform Contractului Individual de Muncă încheiat între părți iar art.20 din Legea nr. 145/2004 nu reglementează sub nici o formă durata concediului de odihnă pentru consilierii de integrare afaceri europene.
Si cererea privind compensarea în bani a diferenței de concediu dintre zilele recunoscute de lege și cele efectiv acordate și acordarea de concediu de odihnă suplimentar este neîntemeiată. Nu există nici un motiv pentru modificarea duratei zilelor de concediu de odihnă (21) din Contractul individual de muncă al reclamantului iar compensarea se acordă de angajator numai la încetarea raporturilor de muncă, conform art.141 al.4 Codul Muncii.
Cum nu au încetat raporturile de muncă dintre părți, reclamantul are dreptul la zile de concediu de odihnă, acordate conform Contractului individual de muncă, indemnizație de concediu de odihnă și primă de concediu.
Și cererea privind obligarea pârâtului la plata majorărilor salariale în condițiile prevăzute de dispozițiile HG nr.4/2004 este neîntemeiată.
Art.2 din HG nr.4/2004 stipulează că "majorarea cu până la 50% a salariului de bază pentru consilierii de integrare se poate face în condițiile stabilite de OUG nr. 19/2003, în funcție de criteriile și cotele procentuale stabilite conform anexei 2".
Sintagma "se poate face" permite angajatorului să decidă cu privire la oportunitatea acordării sau neacordării acestor sporuri. Ori la momentul angajării, salariile de bază ale consilierilor de integrare/aderare au fost stabilite în funcție de vechimea în specialitate, studiile absolvite, stagii de pregătire, specializări postuniversitare, titluri științifice, grade didactice, etc.
Conform alin.2 al art.3 din OUG nr. 19/2003 "cuantumul drepturilor salariale ale consilierilor de integrare se stabilește prin ordin al Ministerului Integrării Europene, fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru secretarul general din minister".
Nu există nici un ordin al ministrului care să prevadă acest lucru iar din 28 iunie 2008 prin OG nr.10/2008 se abrogă HG nr.4/2004 care stabilește criteriile pe baza cărora pot majora salariile de bază ale consilierilor de integrare/afaceri europene.
Drepturile salariale reprezentând sporurile la plata cărora a fost obligat pârâtul se cuvin a fi actualizate cu indicele de inflație la zi, pentru a se menține valoarea reală datorată reclamantului, în caz contrar, reclamantul ar fi prejudiciat.
Soluția se justifică față de dispozițiile art. 1082-1084 cod civil si de faptul ca paratul poarta răspunderea pentru neacordarea acestor sume.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termenul legal recursuri motivat pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor și reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul reclamant a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, dispozițiile art. 8 din Legea 495/2004, potrivit căruia salariul se compune dintr-o sumă fixă ( salariul de bază) și din una variabilă (sporuri, indemnizații, prime și alte drepturi).
Ori, dintre sporurile prevăzute de Legea 245/2004, pentru salarizarea consilierilor diplomatici și, respectiv a consilierilor de integrare, categorie din care face parte și subsemnatul, se numără și:sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază, prevăzut de art. 13;sporul sporul pentru cunoașterea a două limbi străine reprezentând 10% di salariul de bază, prevăzut de art. 14;sporul pentru condiții deosebite de muncă reprezentând 15 % din salariul de bază, prevăzut de art. 25;
Față de aceste dispoziții legale, în mod nefondat, prima instanță a respins cererea privind acordarea sporului pentru cunoașterea a două limbi străine, apreciind că acest spor se acordă exclusiv pentru folosirea a două limbi străine în exercitarea funcției diplomatice deși, așa cum rezultă din fișa postului, există ca cerință a postului de consilier de integrare cunoașterea a două limbi străine.
Legiuitorul a ales această cale tocmai pentru similitudinea cunoștințelor necesare și atribuțiilor dintre cele două funcții, cunoscut fiind că această categorie a consilierilor de integrare a fost înființată pentru a asigura închiderea capitolelor de negociere și integrarea României la Uniunea Europeană.
Ulterior, după atingerea acestui scop, legiuitorul a stabilit un alt regim special de salarizare pentru această categorie socio-profesională, respectiv prin nr.OG 10/2008, iar, conform acestui act normativ, salariul a fost micșorat, corelativ cu importanța muncii.
În ceea ce privește sporul pentru condiții deosebite de muncă, hotărârea dată este netemeinică, întrucât instanța de fond a făcut o confuzie între acest spor (ce se acordă pentru condițiile specifice în care se desfășoară activitatea consilierului de integrare, pentru stres, suprasolicitare, program prelungit, ) și sporul pentru condiții vătămătoare ce se acordă pentru emisii de unde radioactive,
Și soluția instanței de fond privind respingerea cererii de acordare a concediului cu durata de 30 de zile, este criticabilă, întrucât, în speță s-a făcut greșita interpretare a legii, întrucât durata de 30 de zile a concediului de odihnă este reglementată prin art. 20 din Legea nr. 495/2004.
De asemenea, cererea de compensare în bani a diferenței de concediu dintre zilele recunoscute de lege și cele efectiv acordate a fost respinsă nefondat de către instanța de fond care a apreciat greșit că recurentul este în raporturi de muncă cu intimata pârâtă, ori, așa cum rezultă din probele administrate, aceste raporturi au încetat la data de 31.12.2006, la preluarea sa de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Având în vedere dispozițiile legale invocate, prima instanță a pronunțat o hotărâre nefondată și în ceea ce privește cererea de majorare a salariului cu 25% pentru îndeplinirea criteriilor prevăzute de nr.HG 4/2004, în Anexa 2, pct. 1, pct. 2, pct. 4 și pct. 7, respectiv pentru experiența în specialitate de min. 2 ani, studii universitare în domeniul integrării europene, specializare postuniversitară de 1 an în domeniul integrării europene, și pentru cerințe de reprezentativitate.
Recurentul a mai susținut și că pe lângă aceste drepturi bănești prevăzute în Legea nr. 495/2004 și nr.HG 4/2004, este îndreptățit și la un concediu suplimentar de odihnă de min. 3 zile, în condițiile prevăzute de art. 142 din Codul Muncii, concediu ce nu i-a fost acordat; exercițiul unor drepturi nu poate fi restrâns decât în anumite condiții, limitativ și expres prevăzute în art. 53 din Constituție, iar prin neacordarea acestor drepturi bănești, nu a fost respectat principiul încrederii în statul de drept, care implica asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive.
Mai mult, este necesar ca recurentul în calitate de titular al drepturilor recunoscute de lege, să nu poată fi obstaculat de a se bucura efectiv de acestea, iar ordonatorul principal de credite, respectiv ministrul, nu are dreptul de a acorda discreționar aceste drepturi. Ori, dispozițiile legii fiind obligatorii, limitarea acestor drepturi nu se poate face decât justificat de îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 53 din Constituție, ceea ce, în speță, nu a fost cazul.
Recurentul-pârât la rândul său a criticat hotărîrea recuată în principal sub următoarele aspecte.
1 Obligarea la plata sporului de confidențialitate prin hotărîrea recurată este eronată deoarece consilierii de integrare repartizați pe lângă diferite instituții au beneficiat de spor de confidențialitate, în condițiile art. 13 din nr.OG3/2006, în baza propunerilor șefului ierarhic superior. Astfel, acordarea sporului de confidențialitate s-a făcut doar după înaintarea unui memorandum avizat de superiorul ierarhic, care să ateste accesul angajaților vizați la documente cu caracter confidențial.
Reclamantul nu a făcut dovada în fața instanței că ar fi îndeplinit cerințele solicitate de lege pentru acordarea acestui spor.
2.0bligarea la plata sporului pentru condiții deosebite de muncă nu este întemeiată pentru perioada 01.02.2006-01.06.2006
Sporul de condiții vătămătoare a fost acordat începând cu 01.06.2006 prin Ordinul Ministrului Integrării Europene nr.393/2006 în urma comunicării către a Buletinului de măsurători a radioelectric la data de 10.05.2006.
Acordarea sporului pentru condiții vătămătoare pentru consilierii pentru afaceri europene intră sub incidența prevederilor art. 14. alin. (1) din nr.OG 3/2006: " Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă personalului contractual care desfășoară activitate în autoritățile și instituțiile publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență, stații de bruiaj."
Conform alin. (2) al aceluiași articol: "Categoriile de personal contractual cuantumurile sporului prevăzut la alin. (1) și condițiile de acordare se stabilesc în limite prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat."
3.Obligarea la plata primei de concediu pentru anii 2005 și 2006 e întemeiată
Conform art. 2 alin. (1) din nr.OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor concediu de odihnă suspendate in perioada 2001 - 2006, personalul din sectorul bugetar căruia nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006 urmează să primească, aceste drepturi în anul 2008, în luna octombrie urmând a se plăti primele de concediu pentru 2005 și 2006.
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor s-a conformat acestor prevederi legale și a plătit primele de concediu aferente anilor mai sus menționați tuturor persoanelor care au solicitat efectuarea acestor plăți.
Reclamantul nu a adus dovezi care să indice contrariul celor susținute de instituția sa.
Având în vedere că aceste drepturi îi sunt recunoscute prin lege și, așa cum am arătat prin prezentul recurs, reclamantul (în cazul în care nu și-a încasat primele de vacanță pe anii 2005, 2006) trebuie să se prezinte la sediul în vederea încasării sumelor solicitate.
La dosarul cauzei s-a depus ca înscris nou în recurs ordinul de plată nr.1647/2710.2008.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și în raport de dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată ca nefondat recursul formulat de către recurentul reclamant și că recursul formulat de recurentul pârât este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel,funcția de consilier pentru afaceri europene este reglementată de dispozițiile OUG nr.19/2003 cu modificările și completările ulterioare iar ulterior angajării sale în cadrul Ministerului Integrării Europene,în perioada 22.11.2004-31.12.2005 recurentul și-a desfășurat activitatea în acest Minister, fiind detașat ulterior la diverse instituții.
Potrivit disp. art 3 alin 1 din OUG nr.19/2003 "consilierii de integrare sunt salariați cu contract individual de muncă. de bază și celelalte drepturi salariale sunt cele stabilite, potrivit legii, pentru funcția de consilier diplomatic. de bază pot fi majorate cu până la 50% pe baza unor criterii aprobate prin hotărâre a Guvernului iar potrivit alin. 2 al aceluiaș act normativ cuantumul drepturilor salariale ale persoanelor încadrate în Corpul consilierilor de integrare se stabilește prin ordin al ministrului integrării europene, fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru secretarul general din minister".
În ceea ce privește sporul de confidențialitate, acest drept salarial este prevăzut de disp.art 13 ale Legii nr.495/2004 astfel " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, membrii Corpului diplomatic și consular al României primesc lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat asupra salariului de bază corespunzător funcției de încadrare";aceste dispoziții legale ce prevăd susmenționatul spor,restictiv, doar în favoarea membrilor Corpului diplomatic și consular al României și doar în condițiile în care aceștia iau cunoștință de fapte, informații sau documente confidențiale în exercitarea funcției,au fost eronat interpretate din punct de vedere gramatical de către prima instanță care astfel a adăugat la lege,fiind fondate sub acest aspect criticile formulate sub acest aspect de către recurentul pârât.
Mai mult,prin dispozițiile art 13 alin.1 și 2 ale OG nr.3/2006 ce a intrat în vigoare la în ianuarie 2006 s-a prevăzut că "sporul de confidențialitate se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al Ministerului Integrării Europene în cuantum de până la 15%, precum și personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor" iar "categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, de către ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat"; și aceste dispoziții au fost greșit interpretate și aplicate de către instanța fondului cîtă vreme acestea prevăd doarposibilitatea acordării acestui spor, într-un procent variabil și,potrivit reglementărilor ordonatorului de credite,doar după înaintarea unui memorandum avizat de superiorul ierarhic,care să ateste accesul efectiv al angajatului la documente cu caracter confidențial,ceea ce nu a fost cazul recurentului reclamant.
Faptul că în cadrul recurentului-pârât și instituțiilor subordonate acestuia acordarea sporului de confidențialitate se realizează conform nr.121/2007 nu justifică acordarea acestui drept salarial în alte condiți decît cele prevăzute acest ordin,anterior emiterii sale, după cum eronat a reținut prima instanță.
Fondată este și critica recurentului pârât referitoare la greșita interpretare și aplicare de către instanța fondului a dispozițiilor ce reglementau sporul pentru condiții deosebite de muncă,deoarece dispozițiile art 25 alin.2 din Legea nr.495/2004 atît în varianta anterioară modificării acestui act prin dispozițiile OG nr.63/2006 cît și ulterior acestei modificări, cînd s-a prevăzut căocurile de muncă cu condiții deosebite - grele, vătămătoare sau periculoase -, categoriile de persoane și condițiile de acordare a sporului se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe, pe baza buletinelor de determinare emise în condițiile legii de autoritățile abilitate în acest sensfăceau referire doar la activitatea membrilor Corpului diplomatic și consular,nefiind aplicabile prin urmare în cazul recurentului reclamant.
Mai mult,după intrarea în vigoare,la data de 26 ianuarie 2006,a OG nr3/2006,dispozițiile art 14 alin 1,2 și 3 ale acestui act normativ prevedeau că" porul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă personalului contractual care desfășoară activitate în autoritățile și instituțiile publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență, stații de bruiaj" iar "categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului prevăzut și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat", "locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) urmînd a fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de autoritățile abilitate în acest sens"; prin urmare, în condițiile în care Ordinul Ministrului Integrării nr.393/17.05.2006 prevedea acordarea sporului în discuție începînd cu 1.06.2006,în mod greșit prima instanță a apreciat că acesta i se cuvine recurentului anterior emiterii sale, interpretînd greșit dispozițiile legale mai sus menționate.
În fine,avînd în vedere și înscrisul nou depus în faza recursului de către recurentul pîrît reprezentat de ordinul de plată nr.1647/27.10.2008 prin care s-a făcut dovada achitării primelor de vacanță de către acesta către recurentul reclamant anterior pronunțării hotărîrii atacate, Curtea apreciază fondată și critica formulată prin cel de-al treilea motiv de recurs, urmînd a reține ca rămas fără obiect capătul de cerere referitor la plata primelor de vacanță aferente anilor 2005 și 2006.
Trecînd la analiza recursului formulat de către recurentul reclamant, Curtea reține ca nefondate susținerile referitoare la greșita respingere de către prima instanță a cererii de acordare a sporului pentru cunoașterea a două limbi străin; instanța fondului a făcut o corectă interpretare gramaticală și logică a disp. art. 14 din Legea nr 495/2004 ce prevăd acest spor doar în favoarea celorcare folosescdouă limbi străine în exercitarea funcției diplomatice sau consulare ceea ce nu este cazul recurentului,iar nu doar în favoarea celor ce cunosc asemenea limbi.
Nefondate sunt și susținerile referitoare la greșita respingere a cererii de acordare a sporului pentru condiții deosebite de muncă, de către instanța de fond care ar fi făcut o confuzie între acest spor (ce se acordă pentru condițiile specifice în care se desfășoară activitatea consilierului de integrare, pentru stres, suprasolicitare, program prelungit, ) și sporul pentru condiții vătămătoare ce se acordă pentru emisii de unde radioactive,dispozițiile art 14 ale a OG nr.3/2006 ca de altfel și dispozițile art 25 ale Legii nr.495/2004 referindu-se la "sporul pentru condiții deosebite de muncă - grele, vătămătoare sau periculoase", existînd o sinonimie perfectă între terminologia folosită de dispozițiile enunțate;necuvenindu-i-se recurentului sporul pentru condiții vătămătoare conform celor mai sus reținute,acestuia nu îi erau prin urmare aplicabile nici disp.art 142 din,acestă din urmă cerere avînd un caracter accesoriu față de prima ce a fost respinsă.
Vor fi respinse ca nefondate și susținerile recurentului referitoare la neacordarea concediului de odihnă de 30 de zile, respectiv compensarea în bani a diferenței de concediu dintre zilele recunoscute de lege și cele efectiv acordate întrucît durata acestuia, prevăzută pentru recurent conform contractului Individual de Muncă încheiat între părți și anexat la dosarul cauzei este de 21 de zile, dispozițiile art. 20 din Legea nr.495/2004 stabilind durata concediului de odihnă la 30 de zile doar pentru membrii corpului diplomatic și consular.
De asemenea nefondate sunt și susținerile recurentului referitoare la respingerea greșită a cererii de majorare a salariului cu 25% pentru îndeplinirea criteriilor prevăzute de nr.HG 4/2004, în Anexa 2, pct. 1, pct. 2, pct. 4 și pct. 7 deoarece prima instanță a interpretat corect gramatical dispozițiile menționate ce prevăd doar o posibilitate pentru salariat, permițînd angajatorului să decidă cu privire la oportunitatea acordării sau neacordării acestor sporuri;mai mult instanța fondului a corelat aceste dispoziții cu cele ale art.3 alin 2 din OUG nr. 19/2003 ce prevedea că "cuantumul drepturilor salariale ale consilierilor de integrare se stabilește prin ordin al Ministerului Integrării Europene, fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru secretarul general din minister", reținîndu-se și faptul că la momentul angajării, salariile de bază ale consilierilor de integrare/aderare au fost stabilite în funcție de vechimea în specialitate, studiile absolvite, stagii de pregătire, specializări postuniversitare, titluri științifice, grade didactice.
Nefondate sunt în fine și criticile referitoare la faptul că ordonatorul principal de credite ce și-a exercitat obligația legală de a stabili anumite criterii și condiiții de acordare a drepturilor bănești ar fi restrâns exercițiul unor drepturi ale recurentului în sensul disp. art. 53 din Constituție, iar prin neacordarea acestor drepturi bănești, nu a fost respectat principiul încrederii în statul de drept, care implica asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor deoarece în privința sporurilor pretinse o parte nu se cuvin recurentului iar celelalte au fost reglementate doar ca posibilități iar nu ca drepturi,după cum se susține.
Pentru aceste considerente, Curtea potrivit dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, constată recursul formulat de recurentul pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor fondat, motiv pentru care îl va admite ca atare, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind prima de concediu aferentă anilor 2005-2006. Va respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind sporurile de confidențialitate și de condiții deosebite de muncă, precum și cel privitor la cheltuielile de judecată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul- reclamant .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR împotriva sentinței civile nr.6821 din data de 04.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27453/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Modifică, în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind prima de concediu aferentă anilor 2005-2006.
Respinge, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind sporurile de confidențialitate și de condiții deosebite de muncă, precum și cel privitor la cheltuielile de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.6821 din data de 04.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27453/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,15.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
.Tehnored.
2ex/12.05.2009.2009
Jud.fond-
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
