Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 256/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.256/2010
Ședința publică de la 18 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vesa Nicoleta judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Fiț Carmen
- - -JUDECĂTOR 3: Crețoiu Victor
- - -grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâta SC SA J împotriva deciziei civile numărul 1562/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta recurentă,lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța pune în discuție reprezentantului pârâtei recurente cererea în probațiune formulată de reclamanta recurentă referitoare la depunerea statelor de plată în vederea demonstrării achitării salariilor și altor drepturi restante.
Reprezentanta pârâtei recurente față de această cerere susține că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată întrucât atașate întâmpinării se află copii ale dispozițiilor de plată care fac dovada achitării acestor drepturi.
Ne mai fiind alte cererii de formulat se acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului,modificarea sentinței în parte și respingerea acțiunii în totalitate pentru motivele din întâmpinare. Depune la dosar copia rezoluției în urma plângerii penale și prezintă spre consultare listele de inventar de preluare a camerei video.
În ce privește recursul reclamantei să fie respins pentru motivele invocate în întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la această instanță sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând plata orelor suplimentare, a garanțiilor reținute, a reținerilor din salariu, efectuate fără temei legal, precum și obligarea la eliberarea carnetului de muncă.
Prin precizarea de acțiune depusă de reclamanta la dosar (102 și 123) aceasta solicită obligarea pârâtei la restituirea deducerilor personale din lunile septembrie, octombrie și decembrie 2008, la restituirea garanțiilor reținute în lunile septembrie și octombrie 2009, la plata orelor suplimentare, efectuate în noiembrie 2008, respectiv 28 ore, la plata salariului pe luna noiembrie 2008, în sumă de 862 lei și a salariului pe luna decembrie 2008, în sumă de 889 lei, la plata indemnizației pentru concediul de odihnă, pe perioada septembrie-decembrie 2008, în sumă de 286 lei.
S-au mai solicitat și daune morale în sumă de 5.000 lei, pentru prejudiciul moral adus, prin încheierea contractului de muncă.
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru, conform art.285 din Codul Muncii.
În fapt, reclamanții au arătat că au fost angajați la societatea pârâtă, iar aceasta nu le-a achitat orele suplimentare efectuate, drepturile salariale cuvenite, li s-au reținut anumite sume din salariu, cu titlu de deducere personală, nu li s-a restituit garanția reținută și nici carnetele de muncă, la încetarea activității.
Cu privire la furtul unei camere video PANASONIC, arată că s-a făcut plângere la poliție, iar ancheta este în curs de desfășurare.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Cu privire la deducerile personale reținute din drepturile salariale ale reclamanților, menționează că de fapt aceștia nu înțeleg sensul noțiunii de deducere personală, întrucât. pe fluturașii de salariu nu sunt reținute din salariu aceste sume, ci potrivit Codului Fiscal, de aceste sume se ține cont la calculul impozitului pe salariu.
Referitor la plata orelor suplimentare menționează că așa cum rezultă din fluturașii de salarii, aceste ore au fost plătite cu un spor de 100%, la fel fiind achitată și indemnizația pentru concediul de odihnă.
În ceea ce privește garanțiile reținute arată că pentru camera video lipsă în gestiune, actul de garanție prevede că în cazul în care se constată o lipsă în gestiune, valoarea acestuia este compensată cu garanția reținută.
Prin sentința civilă nr.1562/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanții și împotriva pârâtei SC SA J și în consecință:
A fost obligată pârâta să-i restituie reclamanților garanțiile în numerar reținute conform înscrisului intitulat " de garanție" fără număr și nedatat, încheiat cu reclamanta, respectiv a actului de garanție încheiat în data de 05.03.2008 cu reclamantul.
A fost respinsă în rest acțiunea formulată și precizată de reclamanți.
În baza art.246 Cod Procedură Civilă s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei (), cu privire la acțiunea în conflict de drepturi formulată împotriva pârâtei SC SA.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei în calitate de referent vânzări, beneficiind de un salariu de bază brut de 900 lei lunar și spor de gestiune.
Cererea pentru plata deducerii personale formulată de reclamantă a fost respinsă față de dispozițiile art.56 al.1 cod fiscal, întrucât de aceste sume se ține cont la calculul impozitului pe salariu.
suplimentare s-a constatat că i-au fost achitate, la fel ca și sporul de gestiune, reclamanta nefăcând dovada că ar fi efectuat mai multe ore decât cele reținute de instanță. La fel s-a dovedit că i s-a achitat reclamantei indemnizația de concediu de odihnă, aferentă perioadei septembrie - decembrie 2008, cât și că i s-au achitat drepturile salariale cuvenite pe lunile septembrie, noiembrie și decembrie 2008.
În legătură cu restituirea garanțiilor reținute s-a avut în vedere că reclamantei nu i s-a putut reține nici o vinovăție în producerea pagubei constând în furtul unei camere video și ca urmare s-a dispus restituirea sumelor astfel constituite.
În privința cererii formulată de reclamantul s-a reținut de asemenea, faptul că și acestuia i s-au achitat drepturile salariale, sporul de gestiune și cel pentru ore suplimentare pentru perioada lucrată cât și indemnizația de concediu, iar carnetul de muncă i-a fost restituit prin poștă.
Restituirea garanției în numerar s-a dispus a se realiza pentru aceleași considerente avute în vedere la admiterea aceleiași cereri pentru reclamanta.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâta SC SA
Reclamanta a solicitat admiterea recursului său, casarea hotărârii și în rejudecare admiterea acțiunii.
În expunerea de motive arată că a efectuat ore suplimentare în octombrie, noiembrie și decembrie 2008, iar lunar i s-a reținut o garanție de 10% care trebuie restituită.
Mai susține că nu i-a fost acordat concediul de odihnă aferent perioadei lucrate și nici c/val lui, precum nici în totalitate salariul pe luna ianuarie.
Învederează apoi că i s-a reținut de către pârâtă c/val camerei video sustrasă din magazin, iar referitor la deducerea personală menționează că i-a fost reținută în mod ilegal din salariu.
Susține în continuare că nu i s-au plătit orele suplimentare și concediul de odihnă, pârâta nefăcând dovada cu semnăturile sale pe statul de plată.
Solicită cheltuieli de judecată.
Recursul nu este motivat în drept.
Pârâta solicită admiterea recursului său, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.
În susținerea recursului invocă dispozițiile art.16 din Legea 22/1069, arătând că reclamanta era gestionară, având pe inventar camera video lipsă și prin semnarea declarației de inventar a specificat clar lipsa acestei camere și implicit a recunoscut prejudiciul cauzat societății.
Deci, în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea garanției către reclamantă câtă vreme s-a făcut dovada prejudiciului cauzat de aceasta societății.
În drept invocă art.304 pct.9 cod pr.civ.
Prin întâmpinarea 12-16 pârâta SC SA Jas olicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art.304/1 cod pr.civ, în limitele statuate de art.306(2) cod pr.civ. Curtea apreciază recursurile de față ca nefondate, urmând a le respinge în temeiul art.312 cod pr.civ. pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Prin intermediul motivelor de recurs, reclamanta reia susținerile făcute și în fața instanței de fond și nu aduce critici concrete sentinței atacate.
Analizând însă hotărârea potrivit dispozițiilor art.304/1 cod pr.civ, se constată că instanța a procedat corect și legal în aprecierea probelor și normele de drept incidente speței.
Astfel, prin prisma dispozițiilor art.117 -120 Codul muncii, dispoziții care reglementează munca suplimentară, este a se reține că așa cum reiese din fluturașii de salarii pentru lunile septembrie, octombrie și decembrie 2008 (124 dos fond), reclamantei i-au fost achitate un număr de 24 ore,30 ore și respectiv 28 ore suplimentare în fiecare din cele 3 luni.
Din aceiași fluturași mai rezultă și achitarea unui spor de gestiune de 10% lunar.
Probele dosarului nu au relevat un număr mai mare de ore suplimentare (pontaje) iar cele 24 ore suplimentare solicitate pentru luna noiembrie 2008, rezultă că i-ai fost achitate în decembrie.
De asemenea, fluturașul pe luna decembrie 2008 face dovada achitării sumei de 347lei, reprezentând concediu de odihnă așa încât nici această susținere a neplății zilelor de concediu neefectuate nu este întemeiată (art.141 al.4 Codul muncii ).
Referitor la neplata salariilor, a reieșit în baza fluturașilor depuși la filele 58 - 62 dosar fond că acestea i-au fost achitate reclamantei, dovadă întărită de copiile dispozițiilor de plată depuse în recurs la filele 20 -23 (față -verso) semnate de recurenta-reclamantă, sens în care cererea sa de depunere a statelor de plată este lipsită de eficiență.
În ceea ce privește restituirea sumelor reprezentând deducere personală, se constată că reclamanta este într-o gravă eroare în aprecierea acestei noțiuni.
Potrivit art.56(1)din Codul fiscal.
,Persoanele fiziceau dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcția de bază".
Se observă deci că deducerea personală nu constituie o obligație, ci un drept instituit de lege în favoarea salariatului, prin care se ține cont la calculul impozitului pe salariu și care nu-i afectează cuantumul drepturilor salariale, în aplicarea acestuia angajatorul neavând nici un beneficiu material, sigurul care beneficiază de această facilitate a legii fiind salariatul, în speță chiar reclamanta.
Se mai susține că societatea pârâtă i-a reținut reclamantei nelegal c/val camerei video pretins a fi fost furată, însă, pe de o parte, cu o cerere în restituirea acestei sume nu a fost investită instanța de fond, deci pentru prima fată în recurs o atare cerere nu poate fi analizată,iar pe de altă parte, nu rezultă din nici o probă de la dosar o atare reținere.
Ceea ce s-a reținut este într-adevăr garanția în numerar, care în mod corect s-a dispus a fi restituită reclamantei, iar prin considerentele ce vor urma a fi expuse se va răspunde criticilor formulate de recurenta pârâtă.
Potrivit art.16 din Legea 22/1969 garanția în numerar poate fi ridicată la încetarea contractului de muncă în situația în care salariatul nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime.
Este adevărat că reclamanta în calitatea de referent - vânzări potrivit nr.436/1.09.2008 (50-51 dos.fond) avea potrivit fișei postului rol în gestionarea mărfurilor și realizarea vânzărilor en-detail la Magazinul D (fila 32 -56 dos fond) și că a semnat actul de garanție existent în copie la fila 57 dos fond prin care s-a stipulat că garanția lunară de 10% reținută în limita a 3 salarii va putea fi folosită în societate pentru acoperirea oricăror pagube sau lipsuri cauzate de aceasta, numai că vinovăția în lipsa camerei video nu poate fi reținută la momentul de față cu certitudine în sarcina fostei salariate.
Aceasta pentru că din actele dosarului nu rezultă că acea cameră video era în gestiunea sa, neexistând un inventar în acest sens, în această privință existând formulată de către societatea recurentă o plângere adresată Poliției Municipiului D legată de furtul acelui obiect,subunitatea de poliție confirmând prin răspunsul nr.3416/P/ 2008 (9 -10 dos fond)existența dosarului penal cu nr.3416/P/2008, privind furtul unei camere video marca Panasonic NV -G 27,în perioada 20.10.- 7.11.2008, de către autori necunoscuți, cercetările continuând în vederea identificării autorilor.
Ca urmare, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că de lipsa camerei video se face vinovată exclusiv reclamanta și că paguba creată societății este cauzată de aceasta, în mod nelegal pârâta recurentă a refuzat restituirea garanției constituită prin act sub semnătură privată, neexistând temei legal în acest sens, cu atât mai mult cu cât nici în prezent așa cum reiese din adresa 50/ AN/2009 emisă de poliția municipiului D (25 dos recurs) nu s-a reușit identificarea autorului /autorilor furtului.
Față de toate aceste aspecte de fapt și de drept se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate, urmând a fi menținută ca legală și temeinică.
Ca o consecință a respingerii recursului reclamantei, în temeiul art.274 cod pr.civ. nu i se vor acorda cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către reclamanta și pârâta SC SA J, împotriva sentinței civile nr.1562/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică 18.02. 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.VN
Tehnored.TM/6 ex
6ex/16.03 /2010
Jud.
Președinte:Vesa NicoletaJudecători:Vesa Nicoleta, Fiț Carmen, Crețoiu Victor
