Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 269/R-CM
Ședința publică din 18 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamanții, G, G, G, G, G, B, G, G, toți cu domiciliul ales la av., P,.2..A,.12, județul A și de pârâta SC SA B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.791/CM din 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat, pentru recurenții-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr.166/2008, emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual, lipsind recurenta-pârâtă SC SA B și intimații-reclamanți, și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, susține oral recursul solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței în sensul înlăturării mențiunilor referitoare la adresele nr.830 și 831/2008, fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta SC SA B, avocat pune concluzii de respingere ca nefondat, întrucât nu s-a făcut dovada că primele de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26.11.2007 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, -, G, -, -, -, G, -, G, -, G, G, -, -, ica, B, G, G au chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paște și C stabilite potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pentru perioada anilor 2004-2007, actualizarea sumelor ce li se cuvin în raport cu coeficientul ce reprezintă rata inflației, precum și la plata dobânzii legale prevăzută de nr.OG9/2000 pentru drepturile salariale neacordate, de la nașterea dreptului până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a susținut, în esență, de către reclamanți că, deși în conformitate cu art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, s-a prevăzut cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, plata unei suplimentări a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe, aceste drepturi bănești nu le-au fost acordate în decursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, justificându-se de către pârâtă că în anul 2003 aceste drepturi au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat, în esență, respingerea acțiunii, cu motivarea că primele solicitate au fost acordate și ulterior anului 2003, prin includerea lor în salariul de bază, o dovadă în acest sens fiind nediminuarea salariului în 2004 la nivelul de dinainte de includerea primelor în 2003.
Pe parcursul derulării procesului reprezentantul pârâtei a adus la cunoștința instanței că aceasta și-a schimbat denumirea în
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.791/CM din 22 septembrie 2008, a dmis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, conform adreselor nr.830 și nr.831/2008 emise de către pârâtă, din care vor fi deduse contribuțiile corespunzătoare impozitului și bugetelor de asigurări sociale (, și șomaj), pentru perioada 26.11.2004 - decembrie 2007, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.
A respins cererea reclamanților privind dobânda legală și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către aceștia.
Pentru a pronunța această soluție, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanții sunt sau au fost salariați ai societății pârâte, după cum reiese din mențiunile efectuate în carnetele de muncă ale acestora.
Societatea pârâtă a luat naștere în anul 2002, ca urmare a desprinderii sale de, având personalitate juridică distinctă.
În contractul colectiv de muncă, înregistrat la. - Municipiul B în data de 31.10.2003, la art.168 alin.1 se prevede că, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
La dosar nu s-au mai depus ulterior următoarele contracte colective de muncă, cu excepția celor înregistrate la 04.05.2006 și 03.05.2007.
Din aceste două contracte s-a reținut că se prelungește aplicarea în continuare a contractului colectiv de muncă la nivelul, iar la pct.36 s-a prevăzut că se modifică alin.2 al art.168, în sensul că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004 - 2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă, considerând că acest drept s-a stins definitiv în anul 2003 prin introducerea suplimentării în salariul de bază. Cu toată această modificare, alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă a rămas neschimbat.
Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare a contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din acest contract și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Analizând gramatical textul alin.2, așa cum a fost modificat începând cu anul 2004, s-a constatat că s-a specificat faptul că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
S-a susținut de către pârâtă prin întâmpinare că pentru clarificarea intenției reale a părților în acest sens a fost creată Comisia Paritară, formată din reprezentanții sindicatului salariaților și din reprezentanții patronatului și că operațiunea interpretării voinței reale a părților s-a concretizat în documentul intitulat "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzută la art.168 din contractul colectiv de muncă al, stabilindu-se că,începând cu anul 2003, având în vedere faptul că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.".
Tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei, în sensul că voința reală a părților contractante a fost aceea de includere a primelor în salariul de bază începând din anul 2003, întrucât, potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau de la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
După cum rt.168 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, s-a constatat că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Mai mult, în cauza de față devin incidente și dispozițiile art.9 din contractul colectiv de muncă, în cazul existenței unor clauze neclare. Astfel, " interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului".
S-a mai reținut că prima instanță nu a nesocotit voința părților, ci a dat eficacitate principiului instituit tocmai de către acestea, cuprins în art.9 al contractului colectiv de muncă, interpretând clauza în interesul salariatului. Mai mult, în tot acest timp pârâta a beneficiat de asistență juridică calificată și nu se poate susține că în contractul colectiv de muncă au fost folosite în mod eronat anumite cuvinte.
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul a constatat că reclamanților li se cuvin suplimentările de drepturi salariale începând cu Cul anului 2004 și terminând cu Cul anului 2007. Aceste drepturi salariale suplimentare se cuvin salariaților în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, dat fiind faptul că la acest moment nu toți reclamanții mai sunt angajații acesteia.
În privința cuantificării acestor drepturi, tribunalul a apreciat că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.3712Cod procedură civilă, drepturile bănești putând fi determinate în faza de executare.
Actualizarea cu indicele de inflație a fost dispusă în baza art.161 alin.4 din Codul muncii.
În privința solicitării reclamanților a dobânzii prevăzută de nr.OG9/2000, tribunalul a constatat că nu este întemeiată, întrucât acestora urmează a li repara prejudiciul produs prin neplata la termen a suplimentărilor salariale prin actualizarea drepturilor cuvenite cu indicele de inflație. A se acorda reclamanților și dobânda solicitată ar echivala cu o dublă reparare a acestui prejudiciu, ajungându-se în final la o îmbogățire fără justă cauză.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, atât reclamanții, cât și pârâta " "
În recursul lor, reclamanții susțin, în esență, că instanța de fond, în mod greșit, în admiterea acțiunii, s-a raportat la adresele nr.830 și nr.831/2008 emise de către Direcția Resurse Umane către Direcția Corporative Juridice din cadrul B, societate care nu este parte în litigiu și în consecință aceste acte nu le sunt opozabile reclamanților.
Se susține că sub acest aspect sentința este nelegală și se solicită respectarea prevederilor din contractul colectiv de muncă.
La rândul său, pârâta " " critică, în esență, hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât a fost înlăturată în mod greșit apărarea angajatorului în sensul că suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază numai în anul 2003, operația având valoarea unei novații.
Ca urmare, din element situat în afara salariului, prima a devenit componentă a acestuia și se impunea respingerea acțiunii.
motivare dată căii de atac justifică punctul de vedere al pârâtei în neacordarea primelor solicitate.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Recursul declarat de reclamanți este privit ca fondat.
Este adevărat că în adoptarea soluției recurate, prima instanță s-a raportat la două înscrisuri, reținând că sunt emise de pârâtă sub nr.830 și nr.831/2008.
Verificând critica formulată de reclamanți, se constată că la dosarul cauzei nu se regăsesc cele două acte, acestea sunt depuse în alte litigii de muncă și sunt emise de Direcția Resurse Umane a altei societăți, respectiv
Prin urmare, critica este privită ca întemeiată. Se impunea ca în admiterea acțiunii instanța să se raporteze la contractul colectiv de muncă a cărui xerocopie se găsește la dosar la filele 29-39.
Art.168 alin.1 a acestui contract statuează, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații serv vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate".
Sub acest aspect, hotărârea atacată este nelegală și în consecință, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamanților, cu consecința modificării în parte a sentinței, în sensul că drepturile salariale acordate reclamanților se vor raporta la un salariu de bază mediu pe societate, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
Urmează a fi înlăturată din dispozitivul sentinței atacate mențiunea referitoare la adresele nr.830 și nr.831/2008.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Contractul colectiv de muncă pe anul 2003 - 2004 încheiat la nivel de unitate prevede la art.168 alin.(1) acordarea unei suplimentări a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe "", salariaților acestei societăți, cu ocazia sărbătorilor de Paște și
Pentru anul 2003, s-a stabilit la alin.2 că aceste suplimentări salariale vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă încheiate pe următorii trei ani au preluat în aceeași formă alineatul 1 al art.168, consfințind dreptul distinct al salariaților la suplimentările salariale ocazionate de sărbătorile de Paște și de
De aceea, efectele includerii acestor suplimentări în salariul de bază au vizat numai anul 2003, aspect subliniat și în alin.2 al art.168 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007.
Așa cum a arătat pârâta în apărare, odată inclusă în salariul de bază, suplimentarea salarială sau prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă.
Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a suplimentărilor de Paște și C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând respectiva clauză.
Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație de acordare a suplimentărilor salariale să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind mărit deja, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.
Este relevantă sub acest aspect și stabilirea acestor suplimentări salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.
O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art.168 alin.1 și 2 - de altfel suficient de clare - este inutilă.
Mai mult, o astfel de interpretare nu poate determina o modificare a contractului colectiv de muncă ulterior încetării perioadei de aplicabilitate, căci ar fi încălcate prevederile art.30 și 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată.
Ca urmare, devin incidente regulile de interpretare de drept comun, având prioritate intenția comună a părților contractante.
Or, tocmai reiterarea clauzei privind acordarea suplimentărilor salariale de Paște și de C, în condițiile în care salariul de bază era mărit din anul anterior prin operația analizată mai sus, denotă intenția părților de a adăuga la un salariu de bază mărit suplimentări sau prime cu ocazia sărbătorilor respective.
Rezultă că soluția instanței de fond constituie o corectă aplicare a regulilor negocierii colective și o interpretare a clauzelor contractuale ca atare, ceea ce înseamnă că nu se regăsește în cauză motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă în care se încadrează critica formulată prin cererea de recurs.
A mai rezultat din probele administrate faptul că suplimentările negociate nu au fost acordate reclamanților și nici incluse în salariul de bază în perioada menționată în acțiune.
De aceea, obligarea pârâtei la plata respectivelor suplimentări salariale este rezultatul judicioasei aprecieri a probelor administrate, contrar celor susținute în cererea de recurs prin raportare la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Critica invocată la momentul concluziilor pe recurs cu privire la stabilirea greșită a creanței prin raportarea la un salariu de bază mediu brut pe unitate nu poate face obiectul examinării întrucât este formulată cu depășirea termenului de motivare a recursului prevăzut de art.303 alin.(1) Cod procedură civilă, astfel încât operează sancțiunea prevăzută de art.306 alin.(1) Cod procedură civilă.
Pentru cele ce preced, recursul pârâtei este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, G, G, G, G, G, B, G, G, toți cu domiciliul ales la av., P,.2..A,.12, județul A, împotriva sentinței civile nr.791/CM din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința, în sensul că drepturile salariale acordate reclamanților se raportează la un salariu de bază mediu pe societate, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, urmând a fi înlăturată mențiunea referitoare la adresele nr.830 și 831/2008.
Menține în rest sentința.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta B,-,.3,.7, sector 1, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./24.02.2009
Jud.fond: /
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Laura
