Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2714/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2714
Ședința publică de la 06 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier -- -
***************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.239 din 29.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți din dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, intimat chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenții reclamanți, a solicitat în temeiul art. 242 pr.civ, judecarea în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin sentința civilă nr.239 din 29.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți din dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantele, cu domiciliul ales în Tr.S, str. -.- nr.6, jud.M împotriva pârâților STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, cu sediul în C, str. - -, jud. D PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, cu sediul în Tr.S, str. -.- nr.6, jud.M, chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, str. - nr.17, sector 5.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanții în calitatea de magistrați în cadrul Parchetului de pe lîngă Judecătoria Strehaia - au arătat că, în conformitate cu art. 15 alin 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/24.08.2005 sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, și că, sunt îndreptățiți să primească sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității, iar prin neacordarea acestuia sunt discriminați în raport cu categoriile de persoane cărora li se acordă acest spor.
Statutul personalului din sistemul autorității judecătorești (judecători, procurori, personal auxiliar), precum și drepturile de care aceștia beneficiază, formează obiectul unor reglementări speciale.
Atât în art. 73 și 74 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor care constituie actul normativ aplicabil în perioada de referință și nici în OG 27/2006, aprobată prin modificări și completări prin Legea nr. 45/2007 care creează cadrul legislativ pentru salarizarea acestor categorii profesionale (actualmente în vigoare), Legea nr.50/1996 și OG nr.8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar, nu există dispoziții în sensul acordării drepturilor solicitate de reclamanți.
Față de prevederile Ordonanței nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, se reține că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare. Pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat injust, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu al magistraților și personalului auxiliar, față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariați. Diferența de tratament are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri.
In consecință, în mod greșit consideră reclamanții că s-ar afla într-o situație comparabilă cu alte categorii socio-profesionale. Această situație nu este comparabilă cu cea a altor categorii socio-profesionale, atâta vreme cât pe lângă obligațiile specifice funcției, salariații din sistemul judiciar se bucură de o serie de drepturi și beneficii suplimentare care li se adresează numai lor, nefiind aplicabile altor categorii de salariați, indicate de reclamanți.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională a statuat în esență că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție.
Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar, reprezintă opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Astfel, principiul egalității în drepturi și a nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, tratamentul juridic diferențiat, stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenții au reluat practic aceleași argumente pe care le-au învederat în cererea de chemare în judecată, constând în principal în faptul că sunt discriminați față de alți salariați din anumite instituții publice.
Analizând recursul formulat se constată că este nefundat pentru următoarele considerente;
Așa cum a reținut și instanța de fond, in raport de prevederile dispozițiilor ordonanței 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, nu orice diferență de tratament semnifică discriminare. Pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat injust, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu al magistraților și personalului auxiliar, față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariați. Diferența de tratament are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri.
Faptul că alții salariați din alte instituții publice beneficiază de sporul respectiv nu conduce automat la existența unei discriminări între reclamanții și acești salariați.
Pe de altă parte reclamanții fac confuzie între informațiile clasificate pentru care se acordă sporul respectiv și informațiile confidențiale care privesc cu totul altceva.
Reținînd deci în baza acestor considerente că sentința atacată este una legală și temeinică în baza art. 312 cod. Proc. Civ. recursul va fi respins ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat de recurentele, împotriva sentinței civile nr.239 din 29.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți din dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, intimat chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. - -
Jud fond
2 ex./15 05 2008
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
