Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2735/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaConflicte de muncă și
Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2735
Ședința publică din data de 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta "V " SA B împotriva sentinței civile nr. 1435/PI din 13 martie 2008 Tribunalului Timiș, dată în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente avocat, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 25.07.2008, reclamanta intimată a depus întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar împuternicirea avocațială.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, se trece la dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că prin cerere de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta " " B (fosta B), pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 10.460 RON cu titlu de drepturi salariale restante, conform CCM la nivel de unitate, reprezentând prime de Paști și de C pe perioada 2004 - 2007.
Motivându-și acțiunea, reclamanta a arătat că a avut calitatea de salariat al societății pârâte în baza unui contract individual de muncă și a unui Contract colectiv de muncă (CCM) negociat pe fiecare an, respectiv 2004, 2005, 2006, 2007.
În conformitate cu prevederile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2004-2007 încheiat la nivelul între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentativ, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe".
În concret, a arătat reclamanta, că este îndreptățită la plata unei suplimentări salariale pentru Paști 2004-2007 și C 2004-2007.
În drept, a invocat dispozițiile art. 166 din Codul muncii și art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății, renegociat și reeditat pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, cu argumentul că dreptul subiectiv la acordarea primelor solicitate nu există, pentru simplul motiv că în anul 2003, ca urmare a negocierilor dintre reprezentanții societății și cei ai sindicatelor, s-a hotărât ca în conformitate cu art. 168 alineat 1 din Contractul colectiv de muncă, drepturile suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază.
Prin sentința civilă nr. 1435/13.03.2008 a Tribunalului Timișs -a admis acțiunea formulată de reclamantă și în consecință: pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 7.200 lei drepturi salariale restante și neachitate, cu titlu de prime de Paști și de C pe perioada 2005-2007, ce va fi actualizată la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 prevede: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu".
Această clauză contractuală reprezintă voința părților și s-a menținut în continuare pe anii următori.
Tribunalul a reținut că salariul de bază mediu, la care se referă art. 168 alin. 1 nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003, reprezintă e executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementate de art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă.
Prima instanță a apreciat că afirmația pârâtei că aceste drepturi salariale ar fi fost incluse în salariu și că s-ar fi dat un alt înțeles consensului părților de către comisia paritară, nu a putut fi dovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta " " B, solicitând modificarea ei, cenzurând întinderea obligației la care s-a ajuns folosind date eronate.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299, art. 3021, art. 303 alin.1 și art. 3041Cod procedură civilă, raportate la art. 80 și art. 81 alin. 1 din Legea nr. 168/1999.
În motivarea cererii de recurs, s-a invocat reținerea greșită a situației de fapt, susținând în continuare, contrar statuării tribunalului, apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și de C, după ce în 2003 părțile Contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază a fiecărui angajat, neimpunând susținerea unor drepturi inexistente, pe baza interpretării "per a contrario".
În speță, întrucât redactarea clauzei art. 168 din CCM este una defectuoasă, atât timp cât cvasitotalitatea acțiunilor cu obiect similar (atât la cât și la ) reliefează o interpretare bazată pe argumentul de logică "per a contrario", pentru a nu mai exista îndoieli, părțile contractului au înțeles să facă ele însele interpretarea clauzei art.168 CCM, operațiunea interpretării concretizându-se în documentul intitulat "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și de C, prevăzute la art.168 din CCM al.", în sensul că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, fiind parte a salariului de bază ca întreg.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menționând, în esență, că recurenta nu a dovedit inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și de C după anul 2003, în fața instanței de fond, în sensul că a ceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2003.
Recursul declarat este nefondat, pentru considerentele care vor urma.
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, argumentată în fapt și în drept, sprijinită pe înscrisurile existente la dosarul cauzei și cu respectarea garanțiilor procesuale, inclusiv a dreptului la apărare.
În ce privește motivele de recurs invocate, privind interpretarea clauzei art. 168 din Contractul colectiv de muncă (CCM), se va constata că dispozițiile aliniatului 1 acestui articol, au rămas neschimbate, modificarea alin. 2 al aceluiași articol, intervenind în anul 2006.
Astfel, art. 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anii 2004-2005 încheiat la nivelul între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentantiv prevede: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe".
Susținerile recurentei în sensul inexistenței dreptului subiectiv la acorda-rea primelor de Paști și de C ulterior anului 2003, întrucât părțile CCM au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat, nu pot fi reținute, însăși recurenta menționând că modificarea alin. 2 al art. 158 intervenit în 2006 și nu în 2005.
Prin urmare, clauzele contractuale au rămas neschimbate, iar faptul că salariile au rămas aceleași în anul 2004, de dinaintea includerii în 2003, nu este o dovadă certă a includerii primelor în salariu.
Art. 168 alin. 2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2003 - 2004 dispune că " pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", același articol din CCM pe anii 2005 - 2006, prevăzând că,în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin. 2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin.1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
De altfel, salariul de bază mediu pe, la care se referă art. 168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului, iar angajatorul nu a probat susținerea sa referitoare la faptul că suplimentările prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Pe de altă parte, atâta vreme cât art. 155 din Codul muncii stabilește expres componentele salariului, menționându-le separat și distinct, între acestea fiind și primele, - ca adaosuri, includerea acestora în salariul de bază, care este o altă parte componentă a salariului, nu este legală; pentru că o astfel de includere este in defavoarea angajatului, știut fiind că oac reșterii are numai salariul de bază, din care se calculează într-un anumit procent celelalte componente ale salariului - "indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, - primele fiind fără îndoială adaosuri. Prin includerea celorlalte componente ale salariului în salariul de bază, se diminuează venitul net al angajatului, în condițiile în care indemnizațiile, sporurile și celelalte adaosuri, cum sunt și primele, nu mai pot fi calculate într-un anumit procent din salariul de bază, care crește periodic și în care sunt incluse.
Sub un alt aspect aceste includeri în salariul de bază a celorlalte componente ale salariului, încalcă și prevederile cu caracter imperativ ale art. 38 din Codul muncii, potrivit cărora: "Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. Or, fiind recunoscute legal și distinct drepturile salariale ale angajaților, prin art. 154 și art. 155 din Codul muncii, cu definirea legală și a componentelor salariului, evidențierea separată a acestor componente în statele de plată a salariilor este obligatorie pentru angajatori, care nu pot încheia cu angajații tranzacții prin care să încalce dispozițiile acestor texte de lege, fără a fi lovite de nulitate.
Potrivit și cu dispozițiile art. 312 alineat 1 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta "V " SA B împotriva sentinței civile nr. 1435/PI din 13 martie 2008 Tribunalului Timiș, dată în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /26.09. 2008
Tehnored.: M/ 2 ex./29.09. 2008
Prim inst.: și
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Mihail Decean, Aurelia Schnepf
