Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2737/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Conflicte de muncă și
Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2737
Ședința publică din data de 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor pârâților Universitatea de Medicină și farmacie " ", T și Ministerul Educației, Cercetării și T, împotriva sentinței civile nr. 1895/PI din 17 aprilie 2008 Tribunalului Timiș, dată în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă avocat, pentru reclamantul intimat și reprezentanta pârâtei recurente, consilier juridic.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, neformulându-se alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea procentului stabilit de prima instanță de 100% la un procent cuprins între 50-100% care să poată fi stabilit de universitate în funcție de fondurile bugetare și veniturile proprii ale universității. Precizează că din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul a primit un spor de 30%, iar instanța trebuia să-i acorde eventual diferența de 70%.
Față de recursul pârâtului Ministerului Educației, Cercetării și T, lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea ambelor recursuri ca neîntemeiate, fiind legală și temeinică sentința recurată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată că prin sentința civilă nr. 1895/PI din 17 aprilie 2008 Tribunalului Timiș, s-a hotărât:
"Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta de 2, respectiv Ministerul Educației, Cercetării și
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul -, domiciliat în T, str. -. -, nr. 35,. 11, județ T, cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinet avocat din T,- B, județ T, împotriva pârâtelor Universitatea de Medicină și Farmacie " " T, cu sediul în T, nr. 2, județ T și Ministerul Educației și Cercetării B, cu sediul în B--30, sector 1.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a contravalorii sporului de 100% din salariul de bază indexat și reactualizat la data plății, reprezentând drepturi bănești neachitate, cuvenite pentru munca depusă efectiv, corespunzător numărului de ore de activitate lunară la cadavre în condiții deosebite, aferente perioadei 11.02.2005 - la zi precum și în continuare lunar în condițiile legii.
Ia act de renunțarea reclamantului la judecarea petitului 2 al acțiunii vizând sporul de vechime.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
Definitivă și executorie de drept".
Considerentele avute în vedere de prima instanță pentru a pronunța această sentință sunt următoarele:
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și își legitimează ope legis calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză, în considerarea raportului juridic dedus judecății, cu observarea art. 17 al. 2 din Legea nr. 104/2003, care prevede că finanțarea serviciilor pentru exploatarea cadavrelor umane din cadrul catedrelor de anatomie se face din bugetul de stat alocat instituției de învățământ superior medical uman, cum este situația angajatorului reclamantei, anume pârâtul de 1 Universitatea de Medicină și Farmacie, precum și din venituri proprii ale instituției.
Prin urmare, cum plata sporurilor se face și din bugetul de stat, revendicarea acestor drepturi salariale cu titlul de sporuri făcute de reclamantă, privește și pârâtul de rangul 2 Ministerul Educației, Cercetării și; mai mult, prin Ordonanța nr. 1530/2007, ministerul a menționat stabilirea grilei de salarizare a personalului didactic și auxiliar didactic, adăugându-se și argumentul că Ministerul Educației, Cercetării și are calitate de ordonator principal de credite, calitate în care dispune finanțarea de la bugetul de stat a drepturilor salariale cuvenite cadrelor didactice și personalului didactic auxiliar, aceasta în condițiile art. 155 Codul Muncii, care cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri, astfel că sporurile solicitate de reclamantă prin acțiune cuprinde și noțiunea de salariu, ce reprezintă contravaloarea activității prestată în beneficiul angajatorului.
Reclamantul are calitatea de angajat al pârâtei Universitatea de Medicină și Farmacie, prestând o activitate într-un domeniu de activitate unde sunt incidente dispozițiile legale unde practic își desfășoară activitatea personalul catedrei de anatomie, de histologie, de anatomie patologică, al catedrei de biologie celulară, mai precis lucrează într-un domeniu unde sunt incidente dispozițiile Legii nr. 115/2004, art. 13 al. 1 lit. e din acest act normativ.
Inițial, prin art. 18 din Legea 104/2003, privind manipularea cadavrelor umane prelevarea organelor și țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, cu modificările și completările ulterioare, au prevăzut la alin. 2 că salariile de bază ale personalului prevăzut la al. 1 sunt cu 100% mai mari față de salariile de bază prevăzute de lege pentru aceleași categorii de personal, la care se adaugă sporurile legale.
La alin. 1 al art. 18 din același act normativ, era prevăzut personalul beneficiar a acestor drepturi salariale prevăzute de legiuitor, astfel beneficia personalul care își desfășura activitatea în serviciile de anatomie patologică și prosecturi ale spitalelor, precum și personalul catedrelor de anatomie, de histologie, de anatomie patologică și al catedrei de biologie celulară; aceste activități se încadrau în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă.
Ulterior art. 18 din Legea 104/2003, a fost abrogat la intrarea în vigoare a Ordonanța de Urgență a Guvernului 115/2004, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 115/2004 care la art. 13 al. 1 lit. eap revăzut acest procent de salarizare ca fiind de 50 - 100% pentru activitățile ce prezintă condiții deosebite de muncă, beneficiară fiind și reclamanta din prezenta acțiune.
Activitățile beneficiare a acestui spor de 50-100% din salariul de bază a fost prevăzut de legiuitor la art. 13 lit. e pentru condiții deosebit de periculoase, leprozii, anatomie patologică, TBC, psihiatrie, medicină legală, epidemii deosebit de grave și altele asemenea stabilire de Ministerul sănătății sunt de altfel activitățile pentru care instanța a apreciat ca fiind într-un grad ridicat de periculozitate și stabilind un procent de 100% în beneficiul reclamantei, reprezentând sporul din salariul de bază.
Ordonanța de Urgență a Guvernului 115 /2004 la art. 13 lit. a prevede că sporul se alocă în funcție de timpul lucrat corespunzător la activitățile prevăzute la art. 13 lit. e prin analogie.
Ordonanța de Urgență a Guvernului 115/2004, este incident în speță și nu actele normative la care face referire din eroare pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie, respectiv ca fiind HG-ul 451/2004 și alte ordine ale Ministerului Sănătății; ele fiind irelevante în cauză.
De altfel, art. 155 din Codul Muncii prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Așadar, capătul de cerere al reclamantei prin care solicită contravaloarea sporului de 100% din salariul de bază indexat și reactualizat la data plății reprezentând de altfel drepturi bănești neachitate și cuvenite pentru munca depusă efectiv, corespunzătoare numărului de ore de activitate lunară la cadavre în condiții deosebite, aferente perioadei 11.02.2005 - la zi, precum și în continuare lunar în condițiile legii este justificat, întemeiat, urmând a fi admis potrivit celor menționate anterior în conformitate cu art. 13 al. 1 lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului 115/24.11.2004, coroborat cu art. 155 Codul Muncii și art. 283 (1) lit.c Codul Muncii și art. 166 Codul Muncii (astfel că pârâții vor fi obligați la plata către reclamantă a sporului de 100% din salariul de bază indexat și reactualizat).
Potrivit art. 246 pr.civ. instanța urmează a lua act de renunțarea la judecată a reclamantului cu privire la petitul 2 al acțiunii prin care a solicitat plata contravalorii sporului de vechime cuvenit pentru munca prestată pe perioada 12.02.2005 - 11.02.2008.
Potrivit art. 274 pr.civ. urmează a obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 200 lei reprezentând onorariu de avocat ".
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs amândoi pârâții.
În motivarea recursului său, pârâtul Ministerul Educației și Cercetării B susține că nu are calitate procesuală pasivă în calitatea sa de ordonator principal de credite, deși "alocă fonduri instituțiilor de învățământ superior în baza cererilor formulate de acestea, fără a menționa expres care este destinația lor, universitatea fiind aceea care, în baza autonomiei universitare, gestionează veniturile financiare și are atribuții în stabilirea și calcularea drepturilor salariale".
Un alt motiv de recurs, privește fondul cauzei, susținându-se că sporul de 50% până la 100% la salariu, pe care îl pretinde reclamantul, este datorat și se cuvine numai personalului medical care manipulează și prelevează organe și țesuturi de la cadavrele umane în vederea transplantului, ori " Universitățile de medicină și farmacie din România nu au ajuns încă la performanța de a pune în aplicare în laboratoarele de care dispun, metode și condiții de depozitare a materialului biologic în vederea transplantului".
Pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie " ", T, în recursul său susține că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece reclamantul beneficiază de un spor la salariul de bază cuprins între 50% și 100% "corespunzător numărului de ore de activitate lunară la cadavre"; apoi susține că reclamantul "a primit spor de 30% și deci instanța trebuia să acorde cel mult diferența de 70% și nicidecum 100%, având în vedere că procentul stabilit de actele normative în vigoare este între 50 - 100%".
Recursurile nu sunt fondate.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T rezidă în însăși obligația sa legală de a aloca fonduri instituțiilor de învățământ superior, în calitate de ordonator principal de credite, de la bugetul de stat, obligație pe care și-o recunoaște în chiar motivele de recurs, din care s-a citat mai sus. Or, alocarea unor astfel de fonduri nu o poate dispune fără a-și asuma propria responsabilitate legală, de aici derivând și necesitatea de a-i fi opozabilă o astfel de hotărâre judecătorească, în cazul executării ei silite; astfel, și sumele cum sunt acestea pretinse de reclamant sunt incluse mai întâi în bugetul pârâtului ca ordonator principal de credite și mai apoi în acela al instituțiilor de învățământ supe-rior, cum este și pârâta, la cererea acestor instituții, care sunt ordonatori secundari de credite bugetare.
În ceea ce privește motivele de recurs ale ambilor recurenți, care țin de fondul cauzei, ele nu pot fi luate în considerare, întrucât:
pârâta nu dreptul reclamantului de a primi sporul de 50% până la 100% la salariul de bază, conform dispozițiilor art. 13 (1) litera e din G nr. 115/2004, aprobată prin Legea nr. 125/2005, susținând că i s-a acordat 30% din sporul maxim de 100% pe perioada reclamată a ultimilor trei ani și instanța de fond nu putea să-i mai acorde decât, eventual, 70%;
aceasta este însă o afirmație nedovedită de pârâtă, câtă vreme din copiile actelor de plată a drepturilor bănești depuse la dosar, privindu-l pe reclamant, nu reiese că rubrica "toxic 30%"- ca spor încasat de reclamant, reprezintă acest procent din sporul maxim de 100% prevăzut de textul actului normativ mai sus indicat, ba dimpotrivă, el reprezintă un alt adaos la salariul său de bază;
or, sarcina probei îi incumbă angajatorului în conflictele de muncă (art. 287 din Codul muncii ), iar dovada că i s-a plătit reclamantului sporul reclamat de acesta nu a fost făcută;
pârâtul, prin a susține în motivele de recurs că nu i se cuvine reclamantului sporul în discuție, pentru că nu prevalează organe și țesuturi de la cadavrele umane în vederea transplanturilor, confundă titlul Legii nr. 104 din 27 martie 2003 privind manipularea cadavrelor umane și prelevarea organelor și țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, al cărei art. 18 alineat (2), care prevedea un salariu cu 100% mai mare pentru personalul medical căruia îi aparține și reclamantul, a fost abrogat prin G nr. 155/24.11.2004, îl confundă, deci, cu însuși conținutul și rațiunile juridice și economico-sociale ale acestor acte normative, pe care le ignoră.
Pe de altă parte este nejustificată abrogarea dreptului câștigat de personalul din care face parte și reclamantul intimat, acela al unui salariu cu 100% mai mare față de celălalt personal medical și înlocuirea lui cu un spor salarial între 50% și 100%, calculat din salariul de bază, din perspectiva protecției juridice acordate drepturilor salariale câștigate, prin actele normative interne, - art. 53 din Constituție și art. 38 din Codul muncii -, dar și prin acelea de drept internațional la care România este parte și care se aplică prioritar (art. 20 din Constituție) față de actele normative ale legiuitorului român, -art. 6 punct 1 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile economice, sociale și culturale, art. 4 al Părții a II-a din Carta socială europeană revizuită și art. 1 al Protocolului nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale;
din această perspectivă, drepturile salariale, cum este și dreptul pretins și câștigat de reclamant, ca drepturi de creanță sociale, se bucură de aceeași protecție juridică pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO, 8 februarie 1979, nr. 7456/1976, Wiggins c/-) o acordă constant oricărui bun care intră în conținutul dreptului de proprietate,
iar această protecție rezidă în însăși voința comună a statelor semnatare a Convenției Europene a Drepturilor Omului, între care se află și România, potrivit căreia statele semnatare ale Convenției s-au obligat să respecte nu numai însuși conținutul ei, ci și interpretarea dată textelor acesteia de CEDO, în practica sa judiciară, ceea ce, cu timpul, a consacrat în doctrina juridică expresia: autoritate de lucru interpretat.
Așadar, acordându-i reclamantului sporul de 100% la salariul de bază, față de cele mai sus arătate, prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Luând în considerare și dispozițiile art. 274 (1), respectiv art. 312 (1) din Codul d e procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile pârâților Universitatea de Medicină și Farmacie " " T și Ministerul Educației, Cercetării și T, împotriva sentinței civile nr. 1895/Pi din 17 aprilie 2008 Tribunalului Timiș, dată în dosar nr- și-i obligă, în solidar, să plătească reclamantului intimat 3.000 (treimii) lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /02.10. 2008
Tehnored.: M/ 2 ex./03.10.2008
Prim inst.: și
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Mihail Decean, Aurelia Schnepf
