Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2845/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2845
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier - -
******************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanți G, C, -, G, G, împotriva sentinței nr.6183 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA - MEMBRU GRUP, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții reclamanți G, C, -, G, G, reprezentați de avocat, intimata pârâtă SC SA - MEMBRU GRUP, reprezentată de avocat cu delegație de substituire pentru avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat pentru intimata pârâtă, învedereaza instanței că nu mai susține excepțiile invocate la termenul anterior privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin.2) ultima liniuță din Legea 53/2003 Codul Muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. p și art. 79 alin 1 din Constituția României revizuită precum și excepția de necompetența teritorială a Curții de APEL CRAIOVA.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenții reclamanți, a pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Avocat pentru intimata pârâtă, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 6183 din 19 noiembrie 2008, a admis excepția prescripției și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanții G, C, -, G, G, ,în contradictoriu cu pârâtul SC SA
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că este prescrisă cererea formulată de reclamant, fiind aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit."c" din Codul Muncii potrivit căruia, - "cererile în ceea ce privește neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestora se pot formula în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune".
Astfel, s-a reținut că cererea formulată se reclamant se întemeiază pe neexecutarea unei clauze a contractului colectiv de muncă în ceea ce privește indemnizația de concediere, astfel încât este aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de zile.
Împotriva hotărârii respective, au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca fiind nelegală, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținându-se că în mod greșit s-a aplicat termenul de prescripție de 6 luni de zile, în cauză, indemnizația de concediere, având natura juridică a unei despăgubiri, astfel încât se aplică termenul de prescripție de 3 ani de zile.
Pe fondul cauzei s-a susținut că sunt îndreptățiți să li se acorde indemnizația de concediere prevăzută de art. 50 din CCM la nivel de unitate, întrucât prevederile Planului Social se completează cu cele ale CCM.
Recursul declarat este întemeiat și se va admite avându-se în vedere următoarele considerente:
Dispozițiile art. 283 alin.1 din Codul Muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. c (de 3 ani) - în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator și cel menționat la litera e (de 6 luni), în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține unul din cele două termene de prescripție (3 ani - stabilit de prima instanță sau 6 luni, invocat de recurentă), trebuie clarificată natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune.
Împrejurarea că indemnizația de concediere solicitată de reclamanți a fost prevăzută în CCM, nu conduce, în mod automat, la concluzia că neacordarea sa echivalează cu o neexecutarea contractului de muncă sau a unei clauze a acestuia. Pentru aceasta se au în vedere, pe de o parte, momentul nașterii dreptului de a solicita această indemnizație (după încetarea raporturilor de muncă) și, pe de altă parte, natura juridică a acestei indemnizații ( măsură de protecție socială la care sunt îndreptățiți salariații concediați, pentru motive care nu țin de persoana lor, în vederea atenuării consecințelor concedierii colective).
În acest sens, dispozițiile art. 67 din Codul Muncii instituie în favoarea salariaților aflați în această situație, dreptul de a beneficia de măsuri active de combatere a șomajului și de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, angajatorului revenindu-i o obligație corelativă de a lua măsuri de protecție față de acești angajați, potrivit dispoz. art. 69 lit. b din Codul Muncii și art. 78 alin. 3 din CCM la nivel național pe 2005.
Chiar dacă această măsură de protecție este prevăzută și în CCM, ea nu are caracterul unei clauze rezultat al negocierii părților contractante întrucât obligația angajatorului este o obligație legală.
Având în vedere rațiunea pentru care se acordă aceste compensații, la care fac referire dispoz. art. 67 Codul Muncii acestei categorii de salariați, rezultă că aceste indemnizații au natura juridică a unor despăgubiri.
În speță, obiectul conflictului individual dintre părți îl constituie neplata indemnizației de concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de acțiuni este de 3 ani, fiind reglementat de dispoz. art. 283 lit. c Codul Muncii.
Acestea sunt argumentele pentru care instanța de recurs constată că acțiunea formulată de reclamantă nu este prescriptibilă în termenul de 6 luni reglementat de art. 283 alin. 1 litera e din Codul Muncii.
Față de cele arătate, se va reține că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, astfel încât, în baza art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, recursul se va admite, se va casa hotărârea Tribunalului Dolj și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanți G, C, -, G, G, împotriva sentinței nr.6183 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA - MEMBRU GRUP.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
3 ex/IT
fond:
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Cristina Raicea, Marin Panduru
