Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 292/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr.292
Ședința publică din data de 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1945 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul P, strada G -, nr.148,.4. parter,.2, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat - din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale aflate la dosar fila 9, lipsă fiind intimații reclamanți și.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat - depune la dosar pentru recurenta pârâtă concluzii scrise și în dublu exemplar, un raport de expertiză extrajudiciară, după care, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că parte prezentă nu mai are cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având din nou cuvântul pentru recurenta pârâtă, avocat - solicită admiterea recursului astfel cum fost formulat și avându-se în vedere considerentele din concluziile scrise formulate. Cheltuielile de judecată urmează fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele::
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr- reclamanții și - au chemat în judecată pe pârâta SC. SA B - Membru, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata valorii actualizate a drepturilor salariale suplimentare reprezentate de primele de C 2007 și Paște 2008, precum și a cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca sunt salariații pârâtei și au fost prejudiciați în sensul că nu le-au fost acordate în anul 2007 cu ocazia sărbătorilor de C și în anul 2008 cu ocazia sărbătorii de Paște, drepturile salariale prev.de art.168 din cu caracter obligatoriu, precum si de art.243 al.1 si 236 al.4 din Codul muncii, care statuează dreptul la negocieri colective si caracterul obligatoriu al convențiilor încheiate.
Prin întâmpinarea formulată la data de 13.11.2009 parata a depus a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar in subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Prin sentința civilă nr. 1945 din 13 noiembrie 2009, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta SC SA B - MEMBRU, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând prima de 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plații efective.
Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând prima de Paște pe anul 2008, ca neîntemeiat.
Pentru pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâta tribunalul reținut că în cauza nu își găsesc aplicarea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune in ceea ce privește plata unor drepturi salariale
Așa fiind, s- constatat că în raport de data înregistrării acțiunii la această instanță, 12.06.2009, termenul de prescripție de 3 ani nu este împlinit, astfel încât instanța de fond respins ca excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei, potrivit actelor existente la dosar, instanța de fond reținut că reclamanții sunt salariații paratei, calitate în care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru C pentru anul 2007 și Paste 2008.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Astfel, din analiza probelor administrate în cauză s- constatat că reclamanții sunt salariații paratei insa, in anul 2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de C, astfel încât parata este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales ca nu exista nicio dovada la dosar ca parata ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus in salariul de baza.
Prin urmare instanța, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 si urm. muncii, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând prima de 2007, conform adresei 830/05.02.2008, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plătii efective, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadenta, reclamanții au suferit un prejudiciu constând in imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadentă.
Referitor la acordarea primei de Paște pentru anul 2008, instanța constatat că această pretenție este neîntemeiata, în condițiile în care în pe 2008, nu s-a mai prevăzut dreptul salariaților de a mai beneficia de acordarea unei asemenea prime, sens în care a respins acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
Totodată, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de parata prin întâmpinare pentru perioada Paste 2005, constatând ca in speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii in baza cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, respectiv noiembrie 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2007 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Prin urmare, din moment ce primele au fost introduse în salariul de bază în anul 2003 astfel cum rezultă expres din anul 168 alin.2 al CCM pe anul 2003 rezultă că și-a îndeplinit obligația contractuală de plata a sumelor datorate cu titlu de prime de Paști și
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Referitor la criticile pe fondul cauzei, este neîntemeiată susținerea recurentei-pârâte SC SA în sensul că acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază pe anul 2007.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractul colectiv de muncă pe anul 2007 ar fi menționat expres că pentru anul respectiv suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2003 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2007, s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractul respectiv privind includerea și în anul 2007 a primelor de Paște și de C în salariul de bază, iar practica judiciară invocată de recurentă nu constituie izvor de drept.
În raport de cele mai sus-arătate, decizia din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2005-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele solicitate, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe acei ani.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față de nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1945 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul P, strada G -, nr.148,.4. parter,.2, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
VD
VD/MD
5 ex/01.03.2010
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
- R -
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Cristina Mihaela
