Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2940/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1560/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2940R
Ședința publică de la 04 mai 2009 Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ignat Silvia Georgiana JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin A Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenții C, (fosta, împotriva sentinței civile nr. 4724 din data de 09.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI Șl LIBERTĂȚILOR, având ca obiect "drepturi bănești diferențe salariale".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 04.05.2009, ora 11.55, de către recurenta C, cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, la care a atașat practică judiciară.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea depusă la dosar de către recurenta C, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 din Codul d e procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința nr. 4724/09.06.2008, pronunțată în dosarul nr. 40691/3/LM/2007, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de reclamanții, C, (fostă, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTITIEI, ca neîntemeiata, a respins cererea privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantele au calitatea de personal auxiliar de specialitate in cadrul Judecătoriei Sectorului 4 la data intrării in vigoare a Legii nr. 567/2004 si anume 01.01.2005 reclamantele au îndeplinit funcția de grefier dactilograf, începând cu aceasta data posturile lor fiind transformate in posturi de grefier.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 567/2004 "la intrarea în vigoare prezentei legi, grefierii dactilografi în funcție vor fi încadrați ca grefieri, prin transformarea corespunzătoare a posturilor, cu menținerea salariilor de încadrare avute".
Si după aceasta data, reclamantele au îndeplinit tot atribuții de grefier dactilograf, nefiind făcuta vreo dovada in sensul ca au îndeplinit atribuții similare celorlalți grefieri.
Potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000 "Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Pentru a ne afla in fata unei situații de discriminare, este necesara identificarea criteriului pe baza căruia are loc discriminarea. Tribunalul constata ca, in cazul reclamantelor, nu este incident vreunul din criteriile expres prevăzute de lege, dar un astfel de criteriu poate fi categoria profesionala. De asemenea, discriminarea presupune ca persoanele in cauza sa e in situații comparabile si sa nu existe un scop legitim, iar măsura sa fie adecvata si necesara. Din acest punct de vedere, nu poate fi vorba de discriminare in cazul reclamantelor in condițiile in care insasi legea prevede ca va fi menținut același salariu de încadrare, fiind îndeplinita cerinta scopului legitim, iar necesitatea acestei masuri este fundamentata pe textul de lege.
Tribunalul apreciază ca existenta discriminării nu poate fi constatata împotriva unei dispoziții legale exprese. Legiuitorul are dreptul a stabili regimul de salarizare al diferitelor categorii profesionale si nu orice diferența de drepturi salariale implica o discriminare si inegalitate a salariaților. Principiul egalității in fata legii nu înseamnă uniformitate, nu exclude deosebirile, iar formularea "salariu egal pentru munca egala" nu trebuie înțeleasa ad literam. Ea garantează numai vocația salariatului de a obține un salariu ce in mod rezonabil poate fi comparat, nu si identic, deoarece plata muncii prestate este condiționata de o multitudine de factori, ce fac obiectul negocierii pârtilor ori reglementarii legale.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs, motivat în termen legal, reclamantele C, C, (fostă, criticând sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea recursului său, recurenta C susține că sentința civilă nr.4724/09.06.2008 este nelegală și netemeinică, deoarece este pronunțată în contradictoriu cu dispozițiile art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, făcându-se o discriminare între grefieri.
Astfel, atât grefierii de ședință cât și ceilalți grefieri care își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor judecătorești au sarcini de serviciu ce impun o mare responsabilitate.
Deoarece, prin decizia nr.77/01.01.2005 s-a dispus schimbarea încadrării grefierului-dactilograf în grefier, și pe cale de consecință și schimbarea salarială, acest lucru nematerializându-se decât la 01.01.2007 (foști grefieri dactilografi au fost prejudiciați pe o perioadă de 2 ani de zile de drepturile salariale ce li se cuveneau).
Un al doilea motiv de recurs se referă la faptul că. instanța de judecată nu a ținut seama nici de practica judiciară depusă la dosar, din care rezultă temeinicia acțiunii introductive.
Fată de această situație și având în vedere discriminarea făcută, solicita admiterea recursului declarat în cauză, casarea sentinței și admiterea acțiunii introductive.
La rândul lor, recurentele, C, (fostă, în dezvoltarea motivelor de recurs, susțin că instanța de fond, prin rolul sau activ, putea sa pună reclamantelor in vedere sa facă dovada ca au îndeplinit atribuții similare cu ceilalți grefieri (fisa postului etc.) pentru a putea identifica criteriul pe baza căruia are loc discriminarea. Pe de alta parte, in dreptul muncii, sarcina probei revine angajatorului, ca atare, Ministerul Justiției si Curtea de APEL BUCUREȘTI trebuiau sa facă dovada faptului ca deși au fost încadrate pe funcția de grefier (conform actelor adiționale la ), au desfășurat activități de grefier dactilogaf.
Întrucât, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 567/2004 reclamantele au îndeplinit atribuții de grefier, se considerăm ca, prin remunerarea acordata pentru funcția de grefier dactilografi s-au încălcat drepturile prevăzute de Constituție cât și Codul muncii, respectiv muncă egală - salariu egal.
Intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, la cererea de recurs formulată de recurenții-reclamanți, C împotriva sentinței civile nr.4724 pronunțată de Tribunalul București la data de 9.06.2008 în dosarul nr-, susținând că instanța de fond în mod corect a respins cererea reclamanților motivat de faptul că nu poate fi vorba de discriminare în acest caz, fiind îndeplinită cerința scopului legitim, iar necesitatea acestei măsuri este fundamentată pe textul de lege.
In mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
In afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi nu este o problemă poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
In acest sens, sunt și deciziile nr. 818, 819, 820 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale, prin care s-au admis excepțiile de neconstituționalitate și s-a constatat ca" prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) si ale art. 27 alin. (1) din nr.OG137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul ca instanțele judecătorești au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Mai mult, prin Decizia nr. 1325/4.12.2008, Curtea Constituțională a constatat că înțelesul dispozițiilor OG nr. 137/2000, prin care se conferă instanțelor judecătoreștii competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este neconstituționala, întrucât încalcă principiul separației puterilor.
De asemenea, dispozițiile referitoare la salarizarea grefierilor dactilografi prin raportare la salarizarea grefierilor de ședință nu sunt discriminatorii, diferențierea de salarizare aplicată bazându-se pe criterii obiective constând în condițiile specifice prevăzute de lege privind ocuparea unei funcții de grefier, natura funcției, atribuțiile și responsabilitățile deosebite, vechimea etc.
In acest sens, se arata ca instanța de fond a reținut corect că nu există discriminare și că discriminarea nu poate fi constatată împotriva unei dispoziții legale exprese.
Dreptul da a stabili regimul de salarizare a diferitelor categorii profesionale revine legiuitorului și nu orice diferență de drepturi salariale implică o discriminare și inegalitate a salariaților.
Având în vedere argumentele arătate, se considerăm că recursul declarat de reclamantele recurente este nefondat și ca atare se solicita respingerea sa și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea retine următoarele:
Recurentele au calitatea de personal auxiliar de specialitate in cadrul Judecătoriei Sectorului 4 la data intrării in vigoare a Legii nr. 567/2004, reclamantele au îndeplinit funcția de grefier dactilograf, începând cu aceasta data posturile lor fiind transformate in posturi de grefier.
In baza art. 91 din Legea nr. 567/2004 "la intrarea în vigoare prezentei legi, grefierii dactilografi în funcție vor fi încadrați ca grefieri, prin transformarea corespunzătoare a posturilor, cu menținerea salariilor de încadrare avute".
Curtea Constituțională a stabilit că instanțele judecătorești nu pot crea norme juridice. Astfel, referitor la sporurile salariale sau la alte drepturi de aceeași natură, având ca temei juridic principiul nediscriminării, reglementat de Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, Curtea a statuat că dispozițiile sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că, în atribuțiile instanțelor judecătorești intră crearea unor norme juridice, care să prevadă alte drepturi decât cele avute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele celor stabilite prin acte normative (in acest sens, Decizia nr. 818 din 03.07.2008, Decizia nr. 819 din 03.07.2008, Decizia nr. 820 din 03.07.2008, Decizia nr. 821 din 03.07.2008, toate publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008 și Decizia nr. 1325 din 04.12.2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 decembrie 2008).
Înalta Curte de Casație și Justiție si instanțele judecătorești nu pot să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Aceasta atribuție revine exclusiv Curții Constituționale, care nu a fost insa sesizata in cauza, de către recurente.
Legiuitorul are dreptul a stabili regimul de salarizare al diferitelor categorii profesionale si nu orice diferența de drepturi salariale implica o discriminare si inegalitate a salariaților. Principiul egalității in fata legii nu înseamnă uniformitate, iar formularea "salariu egal pentru munca egala" garantează numai vocația salariatului de a obține un salariu, ce in mod rezonabil poate fi comparat.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții C, (fosta, împotriva sentinței civile nr. 4724 din data de 09.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și MINISTERUL JUSTIȚIEI Șl LIBERTĂȚILOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. tehnored.G 2.ex./29.05.2009 Jud. fond-
Președinte:Ignat Silvia GeorgianaJudecători:Ignat Silvia Georgiana, Călin Dragoș Alin
