Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 3/2009
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - -- JUDECĂTOR 3: Manuela
- - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr.1092/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Deoarece din completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu prezenta cauză d-na judecător lipsește, conform aspectelor menționate în procesul-verbal de absență, în compunerea completului de judecată s-a impus includerea d-nei judecător -, la rând în planificarea de permanență a secției.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că reclamanta intimată a înregistrat la dosar întâmpinare și împuternicire avocațială pentru redactarea întâmpinării din partea d-nei av..
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului și împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa acestei de la dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr- reclamanta a chemat în judecată pârâta SC SA ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor salariale suplimentare cuvenite și neacordate constând în prima aferentă sărbătorilor de Paști și C pe perioada 2005-2008, actualizate conform indicelui de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta are calitatea de salariat al pârâtei.
Pe lângă salariul de bază, reclamanta mai trebuia să beneficieze de toate drepturile acordate în baza CCM încheiat la nivel de unitate, de care însă nu a beneficiat.
Art. 243 Codul muncii și art. 30 din Legea nr. 130/1996 prevăd obligativitatea executării contractului colectiv de muncă între părți. Nerespectarea de către angajator a CCM cu prejudicierea salariatului atrage răspunderea patrimonială a angajatorului în condițiile art. 269 din Codul muncii și art. 223 din CCM pe anii 2005-2008.
Astfel, art. 168 alin. 1 din CCM prevede că "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe ". Formularea acestui articol a fost menținută în fiecare contract colectiv de muncă încheiat pentru perioada 2004-2007.
Față de împrejurarea că drepturile salariale nu au fost achitate la timp, se impune obligarea pârâtei și la actualizarea sumelor în funcție de inflație.
S-a depus copii după cartea de muncă a reclamantei.
Reclamanta a depus o precizare de acțiune (fila 66) prin care arată instanței că sumele la care solicită să fie obligată pârâta sunt: 980 lei pentru anul 2004, 1400 lei pentru anul 2005, 1850 lei pentru anul 2006 și 2000 lei pentru anul 2007.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Mai întâi este invocată excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la prevederile art. 283 alin. 1 din Codul muncii, care dispun că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, or acțiunea este formulată cu mult peste acest termen.
Pe fondul cauzei s-a susținut că în anul 2003 drepturile salariale suplimentare de C și de Paști au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat potrivit art. 168 alin. 2 din CCM. În anul 2004 textul art. 168 alin. 2 fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003. Din anul 2005 părțile au modificat acest text care în prezent are următoarea formă: "În anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Ca atare, în fiecare an părțile au procedat la republicarea CCM. Potrivit art. 10 din CCM pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă părțile convin constituirea unei comisii paritare, iar potrivit Anexei 2 la CCM interpretarea dată de Comisia paritară are caracter obligatoriu pentru părți.
În acest caz Comisia paritară a adoptat decizia nr. 5140/2007 prin care s-a stabilit că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Prin urmare, primele au fost introduse în salariul de bază al reclamantei atât în anul 2004, cât și în anii următori (2005-2008), pârâta executându-și obligația impusă de art. 168 din CCM.
Au fost depuse note scrise, actele adiționale la CCM, adrese emise de pârâtă, practică judiciară.
Prin sentința civilă nr. 1092/2008 Tribunalul Albaa admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, pârâta SC SA fiind obligată să plătească reclamantei drepturile salariale suplimentare cuvenite și neachitate, reprezentând prima aferentă sărbătorilor de Paști și C în perioada 2005-2008, în cuantum de un salariu de bază mediu supus impozitării, sume actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului până la plata efectivă. Pârâta a fost obligată și la plata sumei de 59,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut, mai întâi, că excepția prescripției este neîntemeiată, apreciindu-se că în cauză reclamanta pretinde drepturi de natură salarială așa cum sunt calificate de art. 168 alin. 1 din CCM, că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 166 și 283 litera c Codul muncii, astfel că pretențiile formulate de reclamantă sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani de la data de la care erau datorate.
Pe fondul cauzei se reține că prin CCM încheiat în anul 2004 fost prevăzut în art. 168 alin. 1 clauza conform căreia salariații SNP SA vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Clauza a fost menținută expres în art. 168 alin. 1 și în cuprinsul CCM încheiate în anul 2005 și 2006.
Instanța a înlăturat apărarea pârâtei referitoare la executarea obligației asumate prin CCM deoarece chiar dacă cele două salarii medii de bază pe unitate au fost incluse în anul 2003 în salariul fiecărui angajat, acest fapt nu poate afecta drepturile bănești negociate ulterior și stipulate expres în CCM încheiate pe anii 2004-2006. Interpretarea Comisiei Paritare nu a fost reținută întrucât ar duce la concluzia că prin majorarea de salariu din 2003 angajații urmează să fie lipsiți de plata drepturilor suplimentare ce au fost legal negociate în favoarea lor în fiecare an cu ocazia încheieri CCM.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța a reținut că pârâta a nesocotit obligațiile prevăzute în CCM pentru perioada 2004-2006, această obligație fiind respectată doar la nivelul anului 2003.
S-a mai avut în vedere că drepturile bănești solicitate de către reclamantă sunt drepturi de natură salarială care urmează a fi supuse impozitării, aspect pe care reclamanta l-a omis atunci când a făcut precizarea de acțiune.
În temeiul art. 1084-1085 cod civil instanța a dispus ca drepturile salariale suplimentare să fie actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului la acțiune și până la plata efectivă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă au fost acordate reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 59,5 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC SA - GRUP prin care a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se menționează că (1) hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedură civilă. Se critică susținerea instanței prin care s-a stabilit "că atâta vreme cât în cuprinsul CCM pe anii 2004-2006 se prevede acordarea celor 2 salarii suplimentare, ulterior anului 2003, ar rezulta că părțile au înțeles să mențină aceste drepturi", deoarece pârâta nu a susținut niciodată că aceste drepturi ar fi înlăturate prin CCM din 2004-2006. Pârâta a arătat doar că începând cu anul 2003 aceste prime sunt plătite în fiecare an salariaților ca parte integrantă a salariului de bază. În susținerea acestui punct de vedere recurenta aduce argumentul că textul aliniatului 2 al articolului 168 în forma menționată - "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat" - a fost introdus în CCM în anul 2005, contract destinat să producă efecte în anul 2005, astfel că nu se explică de ce părțile ar fi consemnat un fapt istoric petrecut în anul 2003 și care și-a epuizat toate efectele în acel an.
Pornind de la principiul potrivit căruia orice clauză dintr-un contract trebuie interpretată în sensul în care produce efecte și nu în sensul în care nu produce nici un efect, se ajunge la concluzia că singura interpretare posibilă a aliniatului 2 al articolului 168 este următoarea: acest text consemnează, este adevărat, un fapt petrecut în anul 2003, dar care continuă să producă efecte și în anul 2005, respectiv 2006 și 2007, când acest text a fost reiterat.
Pentru ca includerea primelor în salariu în anul 2003 să producă efecte doar în anul 2003, ar fi trebuit ca acestea să fie înlăturate din salariu de bază în anul 2004. Or, nu există nici un indiciu că acest lucru s-ar fi întâmplat în practică.
(2) Se apreciază ca greșită și susținere instanței că "dacă drepturile salariale suplimentare ar fi fost incluse în salariul de bază pentru anii 2004-2006 ar fi trebuit ca fiecare angajat să beneficieze de o majorare constantă a salariului de bază, ceea ce nu s-a întâmplat", deoarece odată introduse în salariul de bază și menținute în salariul de bază, introducerea primelor în salariul de bază din nou, în anii 2004, 2005 și 2006 ar fi însemnat ca societate pârâtă să plătească aceste prime de mai multe ori în fiecare an.
(3) Instanța a mai reținut și că salariul de bază mediu pe a suferit modificări în cursul anilor 2004-2007, situație în care drepturile salariale suplimentare acordate salariaților și incluse în salariul de bază nu puteau fi aceleași în fiecare an. În realitate, toate majorările ulterioare de salariu au vizat salariu de bază în întregul lui.
Se reiterează și excepția prescripției dreptului la acțiune, precum și faptul că solicitarea de obligare a pârâtei la plata primei de C pe anul 2008 este prematură, având în vedere că dreptul salariatului de a obține această sumă nu s-a născut încă.
A fost depus actul adițional la CCM încheiat la nivelul, înregistrat la sub nr. 1040/22.02.2008.
Intimata a depus întâmpinare în această fază procesuală prin care a solicitat respingerea recursului, apreciindu-se că sentința civilă atacată este temeinică și legală.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune Curtea reține că potrivit art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
la salariul de bază reprezintă un accesoriu al salariului. El se regăsește în legislație și în contractele colective de muncă sub diverse forme, cum ar fi premiile acordate din fondul de premiere, alte sporuri convenite colectiv și/sau individual cu angajatorii, premiul anual. nu au, de regulă, un regim prestabilit, fiind obligatorii numai dacă au fost stabilite ca atare prin contractele individuale sau colective de muncă.
Totodată la art. 166 Codul muncii se prevede că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Aceste dispoziții nu fac distincție după cum drepturile salariale sunt prevăzute în contracte colective sau individuale de muncă. Prin urmare, indiferent de modul lor de consacrare, în considerarea naturii lor salariale, orice pretenție care îmbracă acest caracter, este supusă termenului de prescripție de trei ani reglementat atât de norma menționată cât și de prevederile art. 283 alin. 1 litera c Codul muncii.
În consecință, se constată că în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, în considerarea naturii salariale a pretențiilor formulate de către reclamantă.
Este adevărat că prin precizarea de acțiune reclamanta a solicitat și primele aferente anului 2004 și care ar fi prescrise pentru considerentele menționate, însă instanța nu a luat în considerare această precizare și a acordat pretențiile solicitate de reclamantă astfel cum au fost formulate inițial.
Cum nesoluționarea acestui petit nu face obiectul prezentului recurs, instanța se va pronunța numai în limitele în care sentința a fost criticată prin recursul de față.
Pe fondul pretențiilor, se reține că potrivit art. 168 alin. 1 din CCM cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Aplicarea acestor dispoziții la nivelul anului 2003 nu este contestată de nici una dintre părțile semnatare ale CCM.
În discuție este numai plata acestor drepturi pentru anii 2005-2008.
Pârâta recurentă se apără susținând că s-a procedat la includerea drepturilor suplimentare în salariu după metoda cumulării primelor de Paști și de C și împărțirea sumei la 12, suma rezultată urmând a se regăsi în fiecare lună în salariul angajaților.
Cu privire la această susținere, Curtea reține că prevederile CCM sunt obligatorii pentru toate părțile potrivit art. 30 din Legea nr. 130/1996.
În forma preluată începând cu anul 2004 în CCM se prevede că aceste două prime se acordă salariaților - art. 168, alin. 1, pentru ca la alin. 2 să se menționeze căîn anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Rezultă în mod clar că includerea premiilor în salariul de bază a fost prevăzută numai pentru anul 2003, dispoziția neputând fi extinsă și la ceilalți ani în lipsa unei prevederi exprese.
Chiar dacă s-ar reține că premiile acordate în anul 2003 și incluse în salariu nu au mai fost retrase și an de an au fost majorate, recurenta nu a făcut această dovadă, cu atât mai mult cu cât ei îi revenea sarcina probei potrivit art. 287 Codul muncii.
Pe de altă parte, întrucât drepturile suplimentare au fost incluse în salariu în anul 2003, ele și-au pierdut această natură (de premii) în anul 2004, astfel că începând cu luna ianuarie 2004, datorită modului de formulare a clauzei din CCM, salariul reclamantei cuprindea în bază și majorarea datorată includerii primelor în salariu.
În consecință, pentru acordarea primelor în anul 2004, valoarea primelor trebuia să se raporteze la acest nivel al salariului, majorat după modul mai sus menționat.
Sunt astfel înlăturate susținerile făcute de recurentă prin motivele de recurs.
Recursul este însă fondat în ceea ce privește acordarea primelor de Paști și C pentru anul 2008.
Prin Actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la sub nr. 1040/22.02.2008 s-a stipulat că "pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariatului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu. Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților SA. Această regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel".
Acest adițional este datat 2008, el neputând fi aplicat raporturilor de muncă avute de recurentă cu reclamanta pe perioada anterioară anului 2008, având în vedere prevederile art. 1 alin. 1, art. 9 și 11 din Legea nr. 130/1998.
Pentru anul 2008 însă, reclamantei intimată care are calitatea de angajată a pârâtei recurente îi sunt aplicabile prevederile actului adițional, care stabilește că primele sunt incluse în salariu, astfel că pentru anul 2008 aceste prime nu se cuvin reclamantei.
de chestiunea care vizează fondul pretenției, trebuie remarcat că reclamanta și-a modificat acțiunea inițială, prin precizarea de acțiune (fila 66 dosar de fond) aceasta solicitând drepturile salariale cu titlu de prime numai până în anul 2007, ne mai menținându-și pretențiile pentru anul 2008. Acest lucru este din nou reiterat prin concluziile scrise depuse de reclamantă, astfel că prima instanță nu mai era sesizată cu pretențiile reprezentând primele de Paști și de C pentru anul 2008, astfel că aceasta a pronunțat un plus petit.
În consecință, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale raportat la probatoriul administrat în cauză, în ceea ce privește pretențiile solicitate pe perioada 2005-2007, soluția pronunțată fiind temeinică și legală, dând expresie necesității respectării obligațiilor asumate prin semnarea CCM de către pârâta recurentă, soluția fiind greșită numai în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata către reclamantă a drepturilor salariale suplimentare reprezentând prima aferentă sărbătorilor de Paști și C pe anul 2008, obligație ce urmează a fi înlăturată.
Pentru considerentele și în limitele menționate, recursul declarat de către pârâta SC SA B fiind întemeiat, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct.6 Cod procedură civilă, Curtea urmează a-l admite, cu consecința modificării în parte a sentinței atacată în sensul că se va înlătura obligația pârâtei de a plăti reclamantei drepturile salariale suplimentare reprezentând prima aferentă sărbătorilor de Paști și C pe anul 2008. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E
Admite, ca fondat, recursul declarat de pârâta SC SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr.1092/5.09.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că înlătură obligația pârâtei de a plăti reclamantei drepturile salariale suplimentare reprezentând prima aferentă sărbătorilor de Paști și C pe anul 2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.01.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. /30.01.2009
Dact./2 ex.
Judecători fond:
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Manuela
