Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 303/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr.5649/2007 - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 303
Ședința publică din data de 20 martie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 3: Bârsescu Neculai
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și de Tribunalul Suceava, împotriva sentinței nr. 1504 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2008, concluziile acestora fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată la 4 martie 2008, 13 martie 2008 și pentru astăzi, 20 martie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani, înregistrată sub nr. 5549/86 din 12.06.2007, reclamanții:, -, -, -, a, G, -, --, G-, și, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Botoșani, solicitând obligarea acestora la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută de încadrare, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru perioada 1.09.2004 - 1.02.2007.
Motivând acțiunea, reclamanții au arătat că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 s-a stabilit acordarea unui spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate și ulterior, prin art. 50 din OUG nr. 177/2002, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Reclamanții au mai susținut că acțiunea le este pe deplin întemeiată și pe considerentul că un act normativ cu putere juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică, conform art. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea legii, începând cu data de 1.10.2000, aceasta fiind o problemă de legiferare, considerând ca fiind neîntemeiate susținerile reclamanților privind abrogarea textului enunțat din Legea nr. 50/1996, începând cu data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007.
Prin sentința civilă nr. 1504 din 11.12.2007, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea reclamanților, -, -, -, a, G, -, --, G-, și formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava, pe care i-a obligat să plătească acestora sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 republicată în nr. 563/1999, spor calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 februarie 2007, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicii de inflație începând cu data scadenței fiecăreia în parte și până la plata efectivă.
Prin considerentele sentinței, Tribunalul Suceavaa reținut că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 - republicată, s-a stabilit că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a mai reținut că deși în cauză s-a invocat abrogarea textului art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea legii menționate, această apărare nu a fost primită față de încălcarea normelor constituționale referitoare la delegarea legislativă dar și a dispozițiilor Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de emite ordonanțe.
În acest sens instanța de fond a reținut că potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta" și cum prin art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, în mod nelegal prin nr.OG 83/2000 s-a procedat la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, cu încălcarea dispozițiilor art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prin care s-a stabilit că modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
S-a argumentat că deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă s-a dispus și abrogarea nelegală a unor dispoziții ale legii, cu depășirea competenței stabilite în mod expres prin Legea nr. 125/2000.
S-a mai reținut că atunci când legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte legale a prevăzut în mod expres această situație în cuprinsul legii de abilitare, fiind enunțat în acest sens textul art. 1 lit. Q pct. 3 din Legea nr. 125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanța pentru abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din decretul nr. 247/1997.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava criticând- pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 4, 9 și 10. pr. civilă.
Tribunalul Suceava, potrivit cererii depuse la dosar (fila 39), precizează că renunță la recursul declarat, sens în care curtea va lua act de acest lucru.
În motivare, recurentul - Ministerul Justiției - a susținut că deși prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, acest text a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, fiind enunțate în acest sens dispozițiile art. 1 pct. 42 privind abrogarea art. 47.
S- mai susținut că prin nr.OG 83/2000 s-a realizat practic un nou sistem de salarizare prin stabilirea unei indemnizații lunare pe funcții în raport de nivelul instanțelor precum și vechimea în magistratură prevăzută de Legea nr. 92/1992, ca unică formă de remunerare a activității, același recurent invocând și faptul că prin expunerea de motive la acest act normativ se prevedea abrogarea tuturor îndemnizațiilor și sporurilor de care beneficiază în prezent magistrații.
În consecință, urmarea adoptării acestui act normativ drepturile salariale ale magistraților nu au fost diminuate ci au fost majorate substanțial prin stabilirea indemnizațiilor raportat la valoarea de referință sectorială și aplicarea coeficientului de multiplicare.
Totodată s-a motivat că abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor constituționale care permiteau intervenția în domeniul legii ordinare prin ordonanțe și cum nr.OG 83/2000 a fost aprobată prin lege, act de același nivel cu Legea nr. 50/1996, a considerat recurentul că au fost respectate atât prevederile constituționale cât și cele de tehnică legislativă.
În ce privește cererea reclamanților - asistenți judiciari, și, recurentul a susținut că aceștia nu au beneficiat niciodată de sporul pentru risc și solicitare neuropsihică, întrucât art. 47 și 48 alin. 4 din Legea nr. 50/1996 nu fost vreodată incident în privința acestora ci doar în privința altor categorii de personal din autoritatea judecătorească, respectiv magistrați, personal auxiliar și experți criminaliști.
În concluzie, recurentul susține că atâta vreme cât drepturile solicitate de intimații-reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, instanța de fond, prin soluția dată și-a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
Recursul, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod proc. civilă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că reclamanții se încadrează în categoria magistraților și că prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 cu modificarea și completările ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
În mod similar, prin Legea nr. 56/1996 privind salarizarea judecătorilor Curții Supreme de Justiție ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal cu modificările și completările ulterioare s-a stabilit prin art. 231că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, judecătorii și magistrații asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, aplicarea acestui spor fiind stabilită și pentru personalul de execuție de specialitate, conform Legii nr. 126/2000 de aprobare a OG nr. 55/1997.
În temeiul art. 107 alin. 3 din Constituția publicată în nr. 233/22.11.1991 (actualul art. 108 din Constituția revizuită, publicată în nr. 767/31.10.2003) "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Ori, prin Legea nr.125/14 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 331/17 iulie 2000 Guvernul a fost abilitat să emită anumite ordonanțe în unele domenii de activitate expres prevăzute în art. 1.
Astfel, în domeniul salarizării, conform celor expres specificate la art. 1 lit. Q pct. 1, s-a acordat abilitarea de modificare și completare a Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești - republicată, fără a se face referire la vreo abrogare. Abilitatea de abrogare a unor acte normative a fost acordată în mod expres doar atunci când legiuitorul și-a exprimat această opțiune (ex: art. 1 lit. Q pct. 3, care privește abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă).
În temeiul legii de abilitare enunțată a fost emisă nr.OG 83 din 29 august 2000, publicată în nr. 425/1.09.2000 care, așa cum o definește și titlul, doar a modificat și completat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Pe de altă parte, la emiterea OG nr. 83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prin care s-a dispus și abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996 au fost încălcate nu numai dispozițiile legale din legea fundamentală și legea de abilitare nr. 125/2000 dar și dispozițiile legale stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative obligatorii conform art. 3 la elaborarea proiectelor de lege la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor Guvernului precum și la elaborarea și adoptarea actelor normative ale celorlalte autorități cu astfel de atribuții, dar și a dispozițiilor art. 4 referitoare la ierarhia actelor normative fără a se putea depăși limitele de competență instituite printr-un act normativ și nici nu se poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia.
Este de menționat și faptul că potrivit Legii nr. 24/2000 modificarea, completarea sau abrogarea sunt evenimente legislative care pot interveni după intrarea în vigoare a unui act normativ și sunt reglementate în mod distinct.
Este adevărat că prin nr.OG 83/2000 s-a modificat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești respectiv, art. 2,în sensul stabilirii dreptului magistraților de a beneficia pentru activitatea desfășurată de o indemnizație de încadrare lunară, stabilită pe funcții în raport de nivelul instanțelor și parchetelor cu vechime în magistratură, atât această indemnizație, cât și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, raportându-se la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție statuând că:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicate.
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din pr.civ. soluțiile se pronunță numai în interesul legii iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
În ce privește drepturile bănești solicitate de asistenții judiciari, conform aceleiași decizii pronunțată în dosarul nr. 5/2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiției B, ținându-se seama și de faptul că la art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, nu se regăsesc nominalizați și nici nu au beneficiat de dreptul pretins până la intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, curtea constată că cererea reclamanților și este neîntemeiată.
Așa fiind, față de cele ce preced, curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1, va admite recursul Ministerului Justiției, va modifica în parte sentința civilă nr. 1504 din 11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava, în sensul că va respinge, ca nefondată acțiunea privind pe reclamanți și, asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Suceava, va lua act de renunțarea la recurs de către Tribunalul Suceava și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției B împotriva sentinței nr. 1504 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea privind pe reclamanții și, asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Suceava.
Ia act de renunțarea la recurs a Tribunalului Suceava.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:
-
Dact.
10.04.2008, 2 ex.
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Andrianu Virgil, Bârsescu Neculai
