Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 312/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 312
Ședința publică din data de 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Pungă Titus
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Bârsescu Neculai
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, cu sediul în B,--30, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1342 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat avocat, pentru Liga Sindicatelor din Învățământ B, lipsă fiind reprezentantul recurentului, a pârâților intimaților: Consiliul local D, Inspectoratul Școlar al județului B, Școala generală cu clasele I-VIII " D, Școala generală nr. 2 - D, Școala nr. 3 D, Școala generală - D precum și reclamanții intimați:, -, G, și.
Procedura este completă.
S-au verificat lucrările dosarului după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru Liga Sindicatelor din Învățământ B, a depus la dosar concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât potrivit dispozițiile art. 1 și 10 din nr.HG 538/2001, recurentul are calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei, tribunal corect a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997. Totodată, a precizat că solicită cheltuieli de judecată, în sumă de 500 lei, conform chitanței depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului la data de 14 august 2007, sub nr-, disjunsă prin încheierea de ședință din 26 septembrie 2007 și completată ulterioară, reclamanții:, -, G, și, prin Liga Sindicatelor din Învățământ B au chemat în judecată pe pârâții: Consiliul local D, Inspectoratul Școlar al județului B, Școala generală cu clasele I-VIII " D, Școala generală nr. 2 - D, Școala nr. 3 D, Școala generală - D, solicitând obligarea acestora la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prev. de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 și, pe cale de consecință, la plata diferențelor de salarii rezultate pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, actualizate în funcție de indicii de inflație, precum și plata dobânzii legale aferente. Prin completarea la acțiune, reclamanții au solicitat și plata în continuare a salariilor calculate conform art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, atât timp cât temeiurile de fapt și de drept invocate nu se vor schimba, respectiv abroga.
Reclamanții, prin acțiunea formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/997 și art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003, au arătat că au o vechime de peste 30 de ani în învățământ și, deși potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 trebuiau să beneficieze de tranșe suplimentare de vechime, acestea nu li s-au acordat, nefiindu-le majorat corespunzător coeficientul de ierarhizare și astfel drepturile salariale au fost greșit calculate, inclusiv prin raportarea sporurilor la o bază mai mică.
Pârâtul Inspectoratul Școlar al județului Bad epus întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice. Pe fondul cauzei, acesta a susținut că prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 reglementează numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 ani de activitate și nu baza de calcul și procedura de aplicare concretă a acestui spor special.
Și pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T formulat întâmpinare la acțiunea reclamanților, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive ca urmare a faptului că nu are calitatea de angajator al reclamanților. Pe fondul cauzei a susținut că acțiunea reclamanților nu este întemeiată pentru că textul alin. 2 al art. 50 din legea nr. 128/1997, nu poate fi interpretat separat de textul alin. 1 al aceluiași articol iar creșterea de 1/25 a coeficientului de ierarhizare prevăzut la tranșa de 30-35 de ani este făcută față de coeficientul de ierarhizare a tranșei anterioare de vechime de 25-30 de ani.
Prin sentința nr. 1342 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Educației, Cercetării și T B și Inspectoratul Școlar Județean
A fost admisă excepția prematurității cu privire la cererea având ca obiect drepturile salariale pentru viitor și, pe cale de consecință, a fost respinsă, ca inadmisibil, acest capăt de cerere.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții::, -, G, și, prin Liga Sindicatelor din Învățământ B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T B, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul local D, Școala generală cu clasele I-VIII " D, Școala generală nr. 2 - D, Școala nr. 3 D, Școala generală - D, au fost obligați pârâții să recunoască reclamanților tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, de la data îndeplinirii criteriilor de acordare de către fiecare reclamant, cuprinse în intervalul 14 august 2004 - 12 noiembrie 2007.
Au mai fost obligați pârâții Consiliul Local D, Școala cu clasele I-VIII " " D, Școala cu clasele I-VIII nr. 2, Școala cu clasele I-VIII nr.3 D, Școala generală și Consiliul local să calculeze și să plătească reclamanților diferențele salariale astfel rezultate în perioada 14 august 2004 - 12 noiembrie 2007.
În fine, aceeași pârâți au fost obligați să plătească reclamanților pentru aceste sume, actualizarea în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective precum și dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000, calculată de la data de 14 august 2007 până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat aprobate prin nr.HG 2192/30.11.2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și T funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar.
Acest organism consultativ propune spre aprobare nivelul conturilor standard corespunzătoare finanțării de bază a unităților din învățământ și întocmește un raport trimestrial/anual privind necesarul financiar din învățământul preuniversitar de stat, pe baza informațiilor centralizate transmise de către inspectoratele școlare județene (art. 45).
Potrivit art. 16 din aceleași norme metodologice, "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea,." iar conform art. 17 alin. 2, "finanțarea unităților de învățământ special se asigură din bugetul conciliului județean și bugetul de stat".
A admis excepția de prematuritate a cererii cu motivarea că în raport de condițiile de exercițiu a acțiunii civile, condiția actualității dreptului afirmat nu este dată.
Pe fond, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de cadre didactice cu o vechime de peste 30 de ani în învățământ.
Salarizarea personalului didactic din învățământ se realizează conform Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Acest fapt reiese, de altfel, și din titulatura și cuprinsul OG nr. 11/2007, care se referă la "creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic".
Or, conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 cu modificările și completările ulterioare, "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate". De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, "pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Deci, aceste texte de lege prevăd pentru personalul didactic, cumulativ, două categorii de tranșe de vechime, cele stabilite de lege, precum și câte o tranșă suplimentară care se acordă la împlinirea vechimii de 30, 35 și 40 de ani de activitate.
Această modalitate de interpretare a prevederilor legale invocate de reclamanți este susținută și de faptul că, oricum, anexele Legii nr. 128/1997 introduse de OUG nr. 8/2000 precum și cele ale OG nr. 11/2007 prevăd coeficienți diferiți de multiplicare pentru toate tranșele de vechime stabilite de legiuitor.
Drept urmare, dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 nu ar fi fost necesare dacă nu s-ar fi referit la alte tranșe de vechime decât cele stabilite în anexe, respectiv la cele "suplimentare" care se acordă doar la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate.
Deși alineatele respective ale art. 50 sunt în vigoare, nefiind modificate ori abrogate, iar membrii de sindicat în discuție se încadrează în ipoteza lor, având peste 30 de ani de vechime, la salarizarea reclamanților nu au fost avute în vedere și tranșele suplimentare de vechime, neaplicându-se această creștere de 1/25 a coeficientului de ierarhizare/multiplicare.
Așa fiind, întrucât dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 au caracter imperativ, instanța, în acest temei de drept, a admis acțiunea reclamanților.
Pentru a se asigura îndeplinirea exactă a obligației de plată a diferențelor salariale cuvenite reclamanților, avându-se în vedere deprecierea monedei naționale prin inflație, instanța admis și cererea reclamanților de actualizare a acestor sume în raport cu indicii de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
Întrucât prin întârzierea plății acestor sume, reclamanții au fost lipsiți de folosința banilor, în baza art. 161 alin. 4 coroborat cu art. 295 alin. 1 Codul muncii și art. 1088 Cod civil, instanța a obligat pârâții și la plata dobânzii legale prev. de art. 9/2000 aplicată sumelor datorate, începând cu data punerii în întârziere, respectiv 14 august 2007, până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministrul Educației, Cercetării și
El susține că n-are "capacitate" procesuală pasivă, cu referire la art. 2 din nr.HG 2192/2004; nu are calitatea de angajator și nici aceea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
De asemenea, relevă că există în hotărâre motive contradictorii, în sensul că deși în considerente nu i- fost reținută excepția, în dispozitiv nu figurează obligat însă, in terminis, același recurent solicită admiterea excepției, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În fine, Ministerul Educației, Cercetării și T susține că prevederile art. 50 din Legea nr. 128/1997 n-au fost greșit aplicate.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, curtea reține că recursul Ministerului Educației, Cercetării și T care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ. este nefondat.
Cât privește obligația dedusă judecății, recurentul are calitate procesuală pasivă.
Alături de inspectoratele școlare județene, acestuia îi revin atribuții în domeniul finanțării învățământului, potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 2192/2004.
Art.50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 statuează pentru personalul didactic, cumulativ, două categorii de tranșe de vechime, anume cea stabilită de lege și câte tranșă suplimentară, care se acordă la împlinirea vechimii de 30, 35 și 40 de ani de activitate didactică în învățământ.
Acest text de lege are un caracter imperativ și se află în afara oricărei ambivalențe.
În fine, este de observat că, în dispozitivul hotărârii, recurentul nu figurează obligat față de reclamanți, ci prin unitatea de învățământ respectivă, considerent pentru care, in terminis, el a solicitat, pe fond, respingerea acțiunii. Sub acest aspect, hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii.
Cum sunt nejustificate criticile, văzând și prevederile art. 3041.pr.civ.
Constatând nefondat recursul, în temeiul art. 312 din același cod, el urmează să fie respins.
În baza art. 274.pr.civ. recurentul a fost obligat să plătească intimaților:, -, G, și, reprezentați prin Liga Sindicatelor din Învățământ B, suma de 500 lei cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1342 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Obligă recurentul să plătească intimaților:, -, G, și, reprezentați prin Liga Sindicatelor din Învățământ B suma de 500 lei cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:
Dact.
2 ex. 1.o4.2008
Președinte:Pungă TitusJudecători:Pungă Titus, Apetroaie Eufrosina, Bârsescu Neculai
