Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 3159/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3159
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Marian
Grefier
***************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 129/29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți COLEGIUL NAȚIONAL, CONSILIUL LOCAL DR TR S, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN M, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 129 din 29 ianuarie 2009, Tribunalul Mehedinți, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul,Împotriva Pârâtului Colegiul Național.
A fost obligat pârâtul Colegiul Național la plata sumei de 1.090 lei diferențe drepturi salariale nete și actualizate pentru perioada octombrie 2005 - decembrie 2008 și la 1000 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins acțiunea față de pârâții Consiliul Local T S, Inspectoratul Școlar Județean
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul, este profesor (S), grad didactic I, la Colegiul Național "" DTS, iar prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtelor Colegiul Național "" DTS, Consiliul Local DTS și Inspectoratul școlar Județean M la recalcularea și acordarea drepturilor salariale conform dispozițiilor Legii nr.128/1997, precum și acordarea primelor de vacanță.
În ceea ce privește chemarea în judecată, în calitate de pârât a Consiliul Local DTS, acesta fiind entitatea căreia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțată din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget, dar nu poate sta în calitate de pârât întrucât acesta nu are calitate procesuală pasivă.
Potrivit art.8(1) din Normele Metodologice, pentru finanțarea învățământului preuniversitar, unitățile școlare, ce au personalitate juridică de altfel, au obligația de a întocmi bugetul propriu, buget ce, însoțit de note de fundamentare, se înaintează Consiliului Local.
Potrivit art.9 alin.3 din aceleași norme, bugetul unităților școlare se întocmește în faza de elaborare a bugetului local și se aprobă odată cu aprobarea bugetelor locale.
În consecință, unitățile școlare sunt instituțiile ce stabilesc drepturile salariale cuvenite cadrelor didactice, ele întocmind și state de plată în acest sens.
Mai mult, atribuțiile inspectoratelor școlare județene sunt limitativ enumerate de art.142 din Legea nr.84/1995.
Pentru aceste motive instanța a constatat că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se face exclusiv din bugetele consiliilor locale, la propunerea unității de învățământ și în baza legii, și nu de către Inspectoratul Școlar Județean, acesta neavând calitate procesuală pasivă în cauza de față, astfel că s-a respins acțiunea față de acest pârât.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță, respectiv reclamantului.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor.
Cum legiuitorul nu diferențiază aplicarea acestor norme pentru diferite categorii de personal didactic din învățământul pre-universitar, nici instanța de judecată nu poate efectua această diferențiere.
Pentru perioada octombrie 2005 - decembrie 2008, reclamantul a beneficiat de salariul funcției didactice, gradație de merit (20-25%), indemnizație de dirigenție (10%), spor de vechime (25%), premierea lunară (2%), plata cu ora pentru orele prestate suplimentar, premierea anuală (al 13-lea salariu), indemnizația de concediu de odihnă pentru un număr de 52 zile lucrătoare, majorarea cu 10% acordată în baza Legii nr.220/2007, acordată cu data de 21.07.2007,
Pentru aceeași perioadă, reclamantul nu a beneficiat de recalcularea contravalorii orelor prestate în sistemul plata cu ora pentru norma didactică de 72 ore/lună; majorarea cu 10% în baza Legii nr.220/2007, acordată cu data de 01.01.2007; diferența de 10 zile indemnizație concediu de odihnă între prevederile Legii nr.128/1997 și Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură învățământ.
Raportul de expertiză contabilă, efectuat în cauză, a specificat faptul că plata cu ora a fost recalculată conform Ordinului nr.4209/2004 și Ordinului nr.3351/2006, cu luarea în calcul a salariului funcției didactice, plus gradația de merit (20-25%), plus indemnizația de dirigenție (10%), drepturi care au fost raportate la o normă didactică de 1/72 ore, pentru perioada octombrie 2005-31 decembrie 2005, Ordinului nr.3541/2006 cu luarea în calcul a salariului funcției didactice, plus gradația de merit (20-25%), drepturi raportate la o normă didactică de 1/72 ore, pentru perioada ianuarie 2006-iulie 2007, cu luarea în calcul a salariului funcției didactice, gradația de merit (20-25%), drepturi raportate la norma didactică de 1/72 ore și a Ordinului nr.1350/2007 cu luarea în calcul a salariului funcției didactice, plus gradația de merit (20-25%), drepturi raportate la norma didactică de 1/72 ore pentru perioada 1 august 2007-31 decembrie 2008.
S-a arătat că, creșterea salarială de 10%, cuprinsă în OG nr.11/2007, aprobată prin Legea nr.128/1997 și a Ordinului nr.1350/2007, s-a aplicat reclamantului cu data de 1 ianuarie 2007, angajatorul calculând majorarea de 10% cu data de 21 iulie 2007, ulterior calculând diferențele de majorare cu 10% cu data de 1 ianuarie 2007, diferențe acordate de angajator în luna decembrie 2007.
În urma recalculării drepturilor salariale cuvenite reclamantului, a rezultat o diferență brută de 1.236 lei, sumă ce s-a diminuat cu contribuțiile legale rezultând o diferență netă în cuantum de 879 lei. Această diferență netă a fost actualizată pentru perioada octombrie 2005-decembrie 2008, rezultând o sumă netă și actualizată de 1.090 lei.
Referitor la petitul cu privire la acordarea contravalorii a 6 bilete de călătorie CFR conform Statutului personalului didactic, instanța a respins întrucât deși la termenul din 27 noiembrie 2008, i s-a pus în vedere apărătorului reclamantului să facă dovada celor 6 călătorii, acesta nu a făcut nici o dovadă că ar fi efectuat aceste călătorii și nici că s-ar fi adresat angajatorului, unitatea de învățământ, în vederea decontării conform prevederilor Legii nr.128/1997 și a fost refuzat.
Instanța a reținut, că prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat achitarea, în conformitate cu art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, și a tranșei de vechime acordată la 22 de ani vechime.
Acest petit a fost respins deoarece art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 prevede că "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ", ori reclamantul are o vechime în învățământ de 22 ani și 2 luni, așa cum reiese din adeverința nr.1544/14.10.2008 eliberată de Colegiul Național "" (fila 5 dosar), astfel că reclamantul nu poate beneficia de prevederile acestui articol.
Instanța a constatat neîntemeiat petitul privitor la primele de vacanță, urmând a-l respinge, pentru următoarele motive:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art.37 alin.1 lit. g plata primei de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
S-a mai reținut că, salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art.48-50 din Legea nr.127/1997 unde se stabilesc următoarele:
Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar s-a făcut cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanța activității prestate.
Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Prin art.50 alin.12 se prevede că personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din Contractul Colectiv de Muncă cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens fiind elocvente dispozițiile alin.2 al art.48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Prin urmare legea nu stabilește în mod concret, expres și limitativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din Contractul Colectiv de Muncă nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar.
O a doua condiție cerută de altfel de același text din Contractul Colectiv de Muncă a impus existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din venituri proprii, ori, tocmai acest lucru nu a fost dovedit, respectiv existența veniturilor proprii care pot lua destinația primelor de concediu în condițiile contractului colectiv de muncă.
De asemenea, instanța a considerat că nu se poate aplica criteriul analogiei cu alte categorii sociale profesionale deoarece fiecare profesie are propriul sistem legal de salarizare în care se prevăd condițiile salarizării sau ale acordării primelor specifice propriilor profesii, mai ales că pentru a ajunge la cuantificarea sumelor ce constituie prime de concediu era necesar și îndeplinirea celorlalte condiții descrise mai sus.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal, reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică.
In acest sens, arată că primele de concediu a căror plată a fost periodic suspendată prin legile bugetului de stat, sunt prevăzute de dispozițiile art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007, în temeiul căreia aceste prime trebuiau acordate, pe lângă categoriile de personal expres nominalizate " și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale".
Potrivit Legii nr.128/1997, personalul didactic beneficiază de concediu de odihnă și de prima de vacanță, iar nr.OUG146/2007 își găsește aplicabilitatea în cauza de față.
In temeiul art.37 alin.1 lit. g din contractul colectiv de muncă " personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu îndemnizația de concediu" și aceasta în condițiile prevăzute de art. 1 alin.3 din nr.OUG146/2007 într-o singură tranșă.
Instanța a încălcat flagrant art.236 alin.4 din Codul Muncii conform căruia "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților " așa încât acțiunea trebuia admisă și potrivit variantei a doua a expertizei suma totală netă actualizată care i se cuvenea este de 7550 lei.
În mod nelegal instanța a omologat numai suplimentul raportului de expertiză, fără a motiva de ce nu a omologat varianta I din raportul propriu-zis, astfel că între cele două variante există o diferență de 2500 lei în defavoarea reclamantului.
În mod greșit a fost respinsă acțiunea față de pârâții, Consiliul local Tr. S și Inspectoratul școlar județean
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și obligarea intimaților la plata drepturilor salariale restante de 3435 lei, actualizate la data plății efective, cu plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare pârâtul Consiliul local D Tr. Sas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul se respinge, pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite, în cauză neexistând motive de casare sau modificare, din cele expres și limitativ prevăzute de art.3o4 Cod procedură civilă.
Este adevărat, că dreptul solicitat de reclamantul recurent este prevăzut în art.37 lit. g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură: " o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu îndemnizația de concediu " și potrivit art.5o alin.12 din Legea nr.128/1997 " Personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
Cu toate acestea, instanța a făcut în cauză o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale și a reținut judicios că în bugetul propriu al unității școlare intimate nu există fondurile necesare pentru plata primelor solicitate.
Se poate observa, de altfel, că legea specială face referire la premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă și chiar dacă potrivit art.7 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților", nu se poate reține că instanța a aplicat greșit legea și că trebuia admisă acțiunea.
In acest sens, rezultă că soluția instanței s-a întemeiat pe concluzia inexistenței fondurilor necesare, respectiv că în bugetul unității nu s-a făcut dovada că există venituri proprii, iar acordarea primei de vacanță se face în condițiile negociate de părți prin contractul colectiv de muncă.
Potrivit Legii învățământului republicată nr.84/1995, Art. 167*) - 1 "Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
(2. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
(3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
(4) Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii.
(11) Finanțarea complementară se face de la bugetul local, în raport cu necesitățile unității de învățământ preuniversitar de stat, la propunerea acesteia, și se prevede, cu prioritate, după caz, în bugetul propriu al comunei, orașului, municipiului, sectoarelor municipiului B, al municipiului B și, respectiv, al județului. Nivelul acesteia se stabilește pe baza unor programe de finanțare fundamentate de unitățile de învățământ, în funcție de amploarea nevoilor și a posibilităților de finanțare a ordonatorului principal de credite.
(12) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot obține venituri proprii. Acestea nu diminuează finanțarea de bază și finanțarea complementară. Unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot organiza activități finanțate integral din venituri proprii, aprobate prin hotărâre a consiliului de administrație.
(13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maximum 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare.
(15) Directorul unității de învățământ preuniversitar de stat este ordonator terțiar de credite".
De aceea, nu este întemeiată nici critica care se referă la faptul că unitățile școlare nu au bugete proprii, această susținere fiind în contradicție cu prevederile art.167 alin.14 din Legea nr.84/1995 republicată.
Nu poate fi primită nici susținerea că, în speță sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamantul nefăcând parte din alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale, iar prin Legea nr.128/1997, privind Statutul cadrelor didactice, care reprezintă legea specială nu este prevăzută acordarea dreptului solicitat de reclamant.
Se reține, potrivit practicii constante a Curții Constituționale că principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite, în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Potrivit aceleiași practici, " principiul egalității în drepturi pe de o parte, înseamnă reglementare unitară și tratament nediscriminatoriu pentru situații identice, iar pe de altă parte presupune un drept de diferențiere".
Prin decizia nr.1093/15.10.2008, Curtea Constituțională a statuat: "In ceea ce privește obligația stabilirii sursei de finanțare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, Curtea a constatat că acesta constituie un aspect distinct față de cel al lipsei fondurilor pentru susținerea finanțării din punct de vedere bugetar.
Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că stabilirea sursei de finanțare și insuficiența resurselor financiare din sursa astfel stabilită sunt două aspecte diferite: primul aspect este legat de imperativele art.138 alin.5 din Constituție, iar al doilea nu are caracter constituțional, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce privește relațiile dintre Parlament și Guvern. Dacă s-ar reține, că lipsa precizării exprese a sursei de finanțare presupune, implicit, inexistența sursei de finanțare, aceasta ar echivala cu o prezumție fără suport constituțional ".
Este neîntemeiată și critica care privește modalitatea în care instanța a rezolvat excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți, în condițiile în care între recurentul reclamant și aceștia nu există raporturi de muncă,iar unitatea școlară are buget propriu de venituri și cheltuieli.
Nu se poate reține nici critica care privește faptul că instanța de fond nu a luat deloc în considerare prima variantă propusă de expert, care excludea din prima de concediu de odihnă și din care a rezultat un total al drepturilor salariale de 3435 lei, în condițiile în care părțile nu au avut obiecțiuni asupra concluziilor expertizei, deși instanța a dispus efectuarea unui supliment în care să fie incluse drepturile salariale fără 10 zile concediu de odihnă.
Potrivit variantei aleasă de instanță a fost exclusă indemnizația pentru 10 zile concediu de odihnă și primele la concediul de odihnă pentru perioada 2005-2008 rezultând totalul drepturilor salariale de 1090 lei, prin raportare la prevederile art.103 din Legea nr.128/1997 și ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2006-2008,iar în varianta la care recurentul reclamant se referă a rezultat o sumă de 3435 lei, în care se include diferența de 10 zile drepturi bănești concediu de odihnă.
Ca atare,în cauză,se constată că nu există nici motive de ordine publică, care potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă, pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu și care să atragă casarea sau modificarea sentinței, care este legală și temeinică, astfel că în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul se privește ca nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 129/29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți COLEGIUL NAȚIONAL, CONSILIUL LOCAL DR TR S, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
2 ex. /29.05.2009
Jud. fond.
.
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Tamara Carmen Bunoiu, Marian
