Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 32/CM
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul - reclamant prin SINDICATUL POȘTA ROMÂNĂ, cu sediul social în-,.4, împotriva sentinței civile nr.1208/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC CASH SRL B, cu sediul social în B,-, sector 2, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata - pârâtă Cash SRL B, consilier juridic, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal, motivat, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentanta intimatei - pârâte Cash SRL B depune la dosarul cauzei întâmpinare și precizează că nu are de formulat obiecțiuni asupra componenței completului de judecată.
Instanța, având în vedere că prin întâmpinare intimata nu invocă excepții, consideră că nu este necesară acordarea unui nou termen de judecată pentru a i se comunica întâmpinarea recurentului - reclamant.
Reprezentanta intimatei - pârâte Cash SRL B arată că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat în cauză.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei - pârâte Cash SRL B solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în tot a sentinței recurate.
Consideră reprezentantul intimatei că instanța de fond în mod corect a interpretat și aplicat dispozițiile legale în vigoare, arătând faptul că în cauza dedusă judecății nu sunt aplicabile dispozițiile art. 46 din Contractul Colectiv de Muncă, așa cum au fost acestea înțelese de către recurent.
Precizează de asemenea consilier juridic că este nefondată susținerea recurentului potrivit căreia indemnizația de detașare reprezintă o compensație pentru modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, în măsura în care această dispoziție a dus la o modificare fundamentală a condițiilor în care angajatul își desfășoară activitatea comparativ cu perioada anterioară.
Apreciază reprezentantul intimatei - recurentei că felul muncii recurentului nu s-a modificat, activitatea acestuia rămânând aceeași din înscrisurile administrate în cauză a reieșit faptul că recurentul își desfășoară activitatea în localitatea de domiciliu. Locul său de muncă s-a schimbat doar în sensul că este vorba de o societate comercială, în realitate desfășurându-și activitatea în județul C, realizând activități de transport în teritoriul județului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța, reclamantul reprezentat de Sindicatul Poșta Română Cas olicitat instanței în contradictoriu cu pârâta SC. CASH SRL ca prin hotărâre judecătorească, să fie obligată pârâta la plata sumei de 425,5 lei reprezentând indemnizație de detașare aferentă perioadei 14.04.2008 - 14.05.2008. Reclamantul a motivat cererea sa prin aceea că a fost detașat pentru o perioadă de un an la societatea pârâtă, iar aceasta în conformitate cu prevederile art.46 alin.4 din Codul Muncii avea obligația să-i plătească și indemnizația de detașare. A invocat și prevederile art.46 din contractul colectiv de muncă la nivel național care stabilește modalitatea de calcul a acestei indemnizații. A precizat că punctul de vedere al societății pârâte nu a coincis cu propriul punct de vedere și că în opinia sa prevederea contractuală este fără echivoc în sensul că:"În cazul în care detașarea depășește 30 de zile consecutive, în locul diurnei zilnice se plătește o indemnizație egală cu 50% din salariul de bază zilnic",nici legea și nici contractul colectiv de muncă neimpunând vreo altă condiție suplimentară. În susținerea acțiunii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin întâmpinare societatea pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Sindicatul Poșta Română C, iar cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și nefondată cu motivarea că prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel național tratează în mod generic instituția detașării,iar HG.1860/2006 reglementează drepturile personalului pe perioada delegării și detașării și prevede condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ, pentru acordarea unor sume angajaților aflați în această situație. Pârâta a menționat că reclamantul își desfășoară activitatea pe un traseu ce are durata cuprinsă între 8 ore și 11 minute și 8 ore și 30 de minute nedepășind astfel perioada minimă de 12 ore, astfel cum prevede actul normativ indicat.Au fost invocate și dispozițiile prevăd faptul ca în cazul în care condițiile de transport permit ca persoana aflată în delegare sau detașare să se înapoieze zilnic în localitatea de domiciliu,după terminarea programului de lucru în localitatea în care e delegat sau detașat, se vor deconta cheltuielile zilnice de transport, situație în care nu se acordă indemnizația zilnică de detașare sau delegare. S-a precizat că localitatea în care domiciliază reclamantul este aceeași cu locul în care își desfășoară activitatea, drept pentru care reclamantul nu este îndreptățit să primească nici cheltuieli de transport.
Prin sentința civilă nr. 1208/31.10. 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesual active a organizației sindicale a reținut că la termenul din data de 31.10.2008, Sindicatul Poșta Română Cad epus la dosarul cauzei copia sentinței civile nr.111/J pronunțată în ședința publică din 21.03.2008. prin care s-a constatat reprezentativitatea sindicatului, în aceste condiții excepția invocată de pârâtă rămânând fără obiect. Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul reprezentat de sindicat a fost detașat pe perioadă 12.04.2008 - 12.04.2009 la SC. Cash SRL în funcția de șofer și că din analiza deciziei nr.240/12261/03.04.2008 emisă de Direcția Regională de Poștă C reiese că reclamantului i se garanta de către societatea pârâtă respectarea drepturilor cuvenite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, cu specificația că începând cu data detașării drepturile cuvenite salariaților urmau să fie acordate de societatea la care au fost detașați. S-a mai reținut că în decizie a fost menționat și faptul că reclamantului nu i se modifică felul muncii desfășurate și a semnat de luare la cunoștință a deciziei.
Analizând pretențiile reclamantului din prisma textelor de lege invocate de acesta, cât și de pârâtă în apărare, instanța de fond a reținut că art.46 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 prevede că: "Salariații unităților trimiși în detașare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute la art.45. În cazul în care detașarea depășește 30 de zile consecutive,în locul diurnei zilnice se plătește o indemnizație egală cu 50% din salariul de bază zilnic. Această indemnizație se acordă proporțional cu numărul de zile ce depășește durata neîntreruptă de 30 de zile", reproducându-se și prevederile art.46 alin.4 și art.47 alin.1 din Codul Muncii. Analizând întregul material probator aflat la dosar, instanța a reținut din itinerariile curselor poștale auto că, deși itinerariile erau diferite, timpul de lucru se încadra între 8 ore și 30 de minute și 9 ore.
În opinia instanței de fond, indemnizația de detașare are rolul de a compensa cheltuielile suplimentare de hrană și întreținere, prilejuite de dislocarea angajatului din mediul de viață obișnuit și este o compensare acordată de legiuitor salariaților sau angajaților, cărora din dispoziția angajatorului li se schimbă temporar locul de muncă, la un alt angajator. În acest sens s-a arătat că indemnizația se poate acorda numai dacă condițiile de muncă și transport nu permit salariatului, să se înapoieze zilnic, în localitatea de unde a fost detașat. În continuare, instanța de fond a arătat că deși reclamantul a fost detașat pe o perioadă de un an, fiindu-i schimbat locul muncii, din înscrisurile depuse la dosar și din susținerile părților nu reiese că își desfășoară activitatea în altă localitate iar programul de lucru, așa cum reiese din itinerariile curselor poștale auto, nu depășește timpul de 8 ore și 30 de minute sau 9 ore, autovehiculele poștale întorcându-se la terminarea itinerarului în localitatea de unde plecau în cursă. Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că nu poate reține susținerile reclamantului în sensul că dispozițiile art.46 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, nu prevăd nici o altă condiție suplimentară în acordarea indemnizației de detașare.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul.
În motivarea recursului a arătat următoarele:
Indemnizația de detașare a fost solicitată tocmai pentru că angajații și-au schimbat locul de muncă (acesta fiind punctul de lucru unde se prezintă zilnic la începerea și sfârșitul programului de lucru), desfășurându-și activitatea sub autoritatea unui alt angajator, conform unui alt regulament intern, în alte condiții. S- mai arătat că din probatoriul administrativ a rezultat că angajatul realiza curse de peste 250 km zilnic, chiar dacă în timpul programului de 8 - 9 ore. De asemenea a mai arătat că activitatea presupune perioade de pregătire a curselor însă nu a beneficiat de plata orelor suplimentare. Recurentul a susținut că nu are relevanță perioada în care se afla pe traseu întrucât nu sunt aplicabile prevederile art. 12 și 18 din Anexa la HG nr. 1860/2006.
Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond și pentru motivul că, în opinia sa, în mod greșit s-a avut în vedere un anumit scop al plății indemnizației de detașare, apreciind că art. 46 din contractul colectiv de muncă și art. 46 al.4 din Codul Muncii instituie un drept la plata acestei indemnizații, ca și a plata cheltuielilor de transport și cazare fără nici o condiționare, această indemnizație fiind o compensație pentru modificarea unilaterală a contractului individual de muncă în măsura în care această dispoziție a dus la o modificare fundamentală a condițiilor în care angajatul își desfășoară activitatea comparativ cu perioada anterioară.
Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. În acest sens a arătat că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, reiterând faptul că recurentul are domiciliul în aceeași localitate cu cea în care se află locul de plecare și de sosire în cursă, acestuia nu i s-a modificat felul muncii, iar art. 46 din contractul colectiv de muncă la nivel național se referă la salariații care părăsesc pentru o anumită perioadă de timp localitatea, iar deplasarea în afara localității, în timpul programului de lucru nu poate fi considerată detașare.
Analizând sentința recurată prin prisma susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Calitatea reclamantului de angajat al CN Poșta Română și detașarea acestuia la societatea pârâtă nu sunt contestate.
Recurentul a fost detașat la societatea pârâtă prin decizia nr. nr.240/12261/03.04.2008 pentru o perioadă de un an respectiv între 12.04.2008 și 12.04.2009, în funcția de agent de însoțire, aceeași funcție deținută și în cadrul CN Poșta Română, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei de detașare, necontestat.
Din foile colective de prezență rezultă că reclamantul a activat în lunile aprilie și mai 2008 în cadrul Centrului de procesare C - Serviciul transporturi valori (luna aprilie 2008) și în cadrul Diviziei Transporturi Rurale - Județul C (luna mai 2008) din structura societății pârâte.
Având în vedere situația recurentului, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul nu este îndreptățit la indemnizația de detașare pretinsă.
Astfel, potrivit art.42(1) din Codul Muncii, locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detașarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă iar în conformitate cu art. 45 din Codul Muncii, detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia.
În ceea ce privește drepturile de care beneficiază salariații în caz de detașare, art. 46 al.(4) din Codul Muncii prevede că salariatul detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de detașare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Așadar, contrar susținerilor recurentului, acest drept nu este necondiționat ci este supus condițiilor stabilite prin contractul colectiv de muncă.
Pe de altă parte, art. 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevede că "salariații unităților trimiși în detașare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute la art. 45. În cazul în care detașarea depășește 30 de zile consecutive, în locul diurnei zilnice se plătește o indemnizație egală cu 50% din salariul de bază zilnic. Această indemnizație se acordă proporțional cu numărul de zile ce depășește durata neîntreruptă de 30 de zile.
Mai întâi, trebuie avut în vedere că acest text nu se referă la salariațiidetașațici la cei"trimiși în detașare"ceea ce conduce la interpretarea conform căreia este vorba de salariați trimiși în altă localitate pentru o anumită perioadă de timp.
De asemenea, din această redactare a conținutului art.46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 rezultă că acesta nu se referă la toate cazurile de detașare în sensul art. 45 din Codul Muncii ci numai la anumite cazuri de detașare, respectiv cele care presupun părăsirea localității în care angajatul activează, pentru o perioadă neîntreruptă de timp care depășește programul normal de muncă.
Apoi, trebuie ținut cont de faptul că indemnizația de 50% di salariul de bază zilnic se acordă"în locul diurnei zilnice"deci este vorba de o sumă de bani care înlocuiește diurna, motivat de durata detașării, de peste 30 de zile.
Desigur, nu se poate omite împrejurarea că art. 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 face în mod expres trimitere la art. 45 stabilind că angajații trimiși în detașare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute de art.45, care, în cazul în care detașarea durează mai mult de 30 de zile sunt substituite de indemnizația pretinsă de recurent.
Ca urmare, contrar opiniei recurentului, în cazul trimiterii în detașare, în sensul art. 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, angajatul beneficiază de aceleași drepturi prevăzute la art. 45 pentru delegare, ceea ce presupune și îndeplinirea acelorași condiții.
Or, art. 45 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 se referă la salariații trimiși în delegație în țară sau străinătate.
Este evident că cele două texte din contractul colectiv de muncă se referă la aceleași drepturi, reglementarea distinctă fiind determinată numai de elementele specifice fiecărei modalități de modificare a contractului individual de muncă.
Faptul că se stabilesc aceleași drepturi în cele două cazuri este determinat pe de altă parte de consecințele identice avute în vedere de semnatarii contractului colectiv de muncă cu privire la măsurile vizate de art. 45 și 46 din contractul colectiv de muncă la nivel național.
Astfel, diurna prevăzută de art. 45, prin natura sa și din redactarea acestui articol, rezultă că se justifică prin părăsirea localității, deplasarea la o distanță semnificativă și este necesară pentru compensarea inconvenientelor determinate de părăsirea domiciliului sau reședinței cu toate consecințele care decurg din acest fapt. Aceasta are în vedere în special cheltuielile pentru hrană efectuate în afara localității, întrucât cheltuielile de transport și costul cazării sunt suportate de angajator.
În acest sens în mod corect a apreciat instanța de fond scopul indemnizației prevăzute de art. 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
De altfel, deși recurentul critică această concluzie a instanței de fond, susține că indemnizația pretinsă reprezintă "o compensație pentru modificarea unilaterală a locului de muncă". Or, o compensație presupune un prejudiciu, cum ar fi prejudiciul moral determinat de disconfortul produs de părăsirea pentru o perioadă semnificativă de timp a localității în care angajatul s-a stabilit. Nu poate exista o compensație în lipsa unui prejudiciu moral sau material care să fie compensat.
În mod evident, din modul de redactare al art. 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, fiind vorba de aceleași drepturi, și în cazul trimiterii în detașare trebuie îndeplinite aceleași condiții ca cele care rezultă din art. 45. Aceste drepturi nu sunt acordate pentru simpla detașare în sensul art. 45 din Codul Muncii ci pentru "trimiterea în detașare", astfel cum au convenit semnatarii contractului colectiv de muncă, ceea ce înseamnă că este vorba de o detașare care presupune, ca și în cazul delegării, executarea unor lucrări în afara locului de muncă stabilit în cadrul angajatorului care dispune detașarea, dar prin părăsirea localității și deplasarea la o distanță semnificativă.
Pentru aceste motive, argumentele recurentului în sensul că dreptul la indemnizația de detașare nu este condiționat nu pot fi primite. De altfel, în această privință recurentul expune motive care în realitate susțin concluzia instanței de fond. Astfel, recurentul se referă atât la indemnizația de detașare cât și la plata cheltuielilor de transport și cazare, ca având același regim juridic și fiind drepturi necondiționate. Dar, prin includerea celor trei drepturi în aceeași categorie și sub același regim juridic, de vreme ce textul legal se referă la cheltuieli de cazare, recurentul nu face decât să confirme concluzia instanței de fond că indemnizația de detașare este cuvenită doar dacă angajatul părăsește localitatea în care lucra, pentru o perioadă semnificativă de timp, căci numai în acest caz poate fi vorba de cheltuieli de cazare.
În cauză, deși reclamantului i s-a schimbat locul de muncă în sensul că este vorba de o societate comercială, acesta își desfășoară activitatea în Județul C, realizând activități de transport în teritoriul județului.
Din evidența itinerariilor realizate de cursele poștale auto ale CN Poșta Română - Oficiul județean de poștă C, rezultă că în luna mai a anului 2008, aceste activități s-au desfășurat pe întreg teritoriul județului, în afara Municipiului C, acesta fiind specificul serviciilor poștale. Așadar, și în cadrul CN Poșta Română, recurentul ar fi desfășurat aceeași activitate, pe teritoriul întregului județ, având în vedere funcția deținută.
În decizia de detașare s-a indicat că nu se modifică felul muncii recurentului. Or, prin natura activității acestuia, locul muncii este determinat de felul muncii, fiind vorba de activități de transport pe teritoriul Județului
Deplasarea în timpul programului de muncă în afara localității, pe teritoriul județului, în desfășurarea normală și zilnică a atribuțiilor de serviciu, în timpul programului normal de muncă, urmată de întoarcerea zilnică în Municipiul C, în același mod ca și anterior detașării, nu poate fi considerată o deplasare în altă localitate determinată de schimbarea locului muncii în sensul art. 45 și 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 și nu poate conferi nici dreptul la diurnă și nici dreptul la indemnizația care o înlocuiește în cazul unei detașări mai mari de 30 de zile. Recurentul nu a susținut și nu a probat că aceste deplasări în afara orașului s-ar fi realizat pe perioade de timp neîntrerupte mai mari decât durata normală a programului de lucru. Din contră, din specificul activității desfășurate rezultă că recurentul tranzitează doar localitățile din Județul C, însoțind diversele bunuri transportate și participând la preluarea și predarea acestora, fără să desfășoare în localitățile tranzitate o activitate stabilă, cu o durată semnificativă astfel cum presupune art. 45 și 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Recurentul susține că deplasarea în timpul programului de lucru pe distanțe de peste 200 km zilnic ar face aplicabil art. 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Această interpretare este eronată întrucât se confundă deplasarea în teritoriu ca modalitate de realizare a atribuțiilor de serviciu, asumată prin contractul individual de muncă, care eventual ar putea fi analizată ca o cauză care ar putea determina aplicarea art. 25 din Codul Muncii, ceea ce nu face însă obiectul cauzei de față, cu modificarea locului de muncă în sensul art. 45 din Codul Muncii și al art. 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
În realitate, în cazul reclamantului, prin natura activității desfășurate atât în cadrul CN POȘTA ROMÂNĂ cât și în cadrul societății pârâte, locul muncii nu s-a schimbat decât în privința locului de plecare și de sosire, activitatea fiind desfășurată în continuare tot pe teritoriul județului C dar în folosul altui angajator, așa cum rezultă și din itinerariile curselor poștale auto depuse la dosar. Or, dacă s-ar accepta opinia recurentului, ar însemna că și în timpul activității în cadrul CN Poșta Română acesta ar fi avut dreptul la diurnă pentru delegare, ceea ce nu poate fi acceptat întrucât locul de muncă al recurentului nu este un spațiu anume, închis ci teritoriul județului.
În acest sens trebuie avut în vedere că "locul muncii" este localitatea, unitatea secția/biroul/oficiul în care salariatul își desfășoară activitatea. Astfel identificat, locul muncii poate fi "stabil" - când relațiile de muncă se desfășoară într-un singur astfel de spațiu - sau este lipsit de această caracteristică - atunci când se lucrează în diverse locuri.
În cazul recurentului, și anterior detașării și în timpul detașări, spațiul în care își desfășura activitatea acesta a fost același - teritoriul Județului C astfel încât nu se poate considera că a fost trimis în detașare în sensul art. 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Prin referirea art. 46 la art. 45 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, rezultă că în cazul "trimiterii în detașare" se face referire la efectele delegării, astfel cum rezultă din prevederile art. 43 din Codul Muncii, adică executarea de către salariat a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului său de muncă, astfel cum era el stabilit în cadrul CN Poșta Română. Or, locul de muncă al recurentului în cadrul CN Poșta Română este teritoriul Județului C, la fel cum este și după detașare.
În ceea ce privește motivul privind plata unor drepturi pentru activități în ore suplimentare, se constată că aceste drepturi nu au făcut obiectul cererii introductive și aceste aspecte nu au relevanță în cauză.
Pentru aceste considerente se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul civil formulat de recurentul - reclamant prin SINDICATUL POȘTA ROMÂNĂ, cu sediul social în-,.4, împotriva sentinței civile nr.1208/31.10.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC CASH SRL B, cu sediul social în B,-, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.01.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.jud.- 06.02.2008
Tehnoredact.dispozitiv-gref.
2 ex./09.02.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
