Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 330/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 330
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de recurentul-intimat împotriva sentinței civile nr. 1348 din 22.11.2007 a Tribunalului Vaslui (dosarul nr-) și recursurile formulate de intimata - recurentă - DIRECȚIA SILVICĂ V împotriva sentinței civile nr. 1348 din 22.11.2007 a Tribunalului Vaslui și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 24.03.2008 (dosarul nr-)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-intimat și avocat pentru intimata - recurentă - DIRECȚIA SILVICĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Avocat pentru intimata - recurentă - DIRECȚIA SILVICĂ V arată că a completat contractul de asistență judiciară cu partea și pentru reprezentare și că are delegație la fila 5 dosar recurs. Arată că nu are de formulat alte cereri.
Recurentul-intimat arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Recurentul-intimat solicită admiterea recursului declarat de el așa cum a fost formulat, deoarece hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală. Arată că nu i s-a admis capătul de cerere privind acordarea celor două sporuri și pentru viitor. Consideră că sporurile trebuie acordate și pentru viitor potrivit art.155 Codul Muncii și că salariul cuprinde și sporurile. Art.41 din Codul Muncii prevede că Contractul Colectiv de Muncă nu poate fi modificat decât cu acordul părților, doar dacă se dă un salariul mai mare, nu sub limita stabilită. I s-au recunoscut sporurile retroactiv de la apariția Legii nr. 515 și consideră că acestea se pot acorda și pentru viitor. Mai arată că merge cu mașina lui personală la procesele din țară și că sunt foarte multe procese.
Avocat pentru intimata - recurentă - DIRECȚIA SILVICĂ V solicită respingerea recursului formulat de reclamant ca neîntemeiat. Arată că, sub aspectul invocat de reclamant în recurs, consideră hotărârea primei instanțe ca legală. Precizează că reclamantul a avut posibilitatea să negocieze sporul cu conducerea și că sporul este între 1 și 25% și nu de 30%. Cu privire la recursul formulat de ei consideră că s-au făcut mai multe greșeli de instanța de fond. Îndreptarea materială nu este de fapt o îndreptare materială potrivit legii. Precizează că, deși au formulat recurs împotriva hotărârii, instanța de fond s-a pronunțat prin încheierea de îndreptare cu privire la chestiuni ce privesc fondul cauzei, respectiv asupra perioadei sporului ce trebuie acordat reclamantului. Consideră că instanța s-a pronunțat pe o chestiune de fond asupra căreia deja se pronunțase. De asemenea, încheierea de îndreptare nu s-a dat în cameră de consiliu conform legii și că aceasta a fost dată doar de președinte și grefier și nu de tot completul, respectiv doi judecători și doi asistenți judiciari. Urmare a acestei îndreptări apar neconcordanțe între considerente și dispozitiv. Mai consideră că hotărârea primei instanțe trebuie casată și cauza trimisă spre soluționare instanței de fond. Pe fond, hotărârea este greșită. Mai precizează că reclamantul a putut să negocieze sporul cu conducerea. Dacă a acceptat la negocieri salariul, nu mai poate cere alte sporuri. În salariul acordat a fost inclusă toată activitatea reclamantului. Cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise la dosar.
Recurentul-intimat solicită respingerea recursului declarat de - DIRECȚIA SILVICĂ Arată că aceste sporuri nu sunt incluse în salariu și că acestea sunt trecute în contractul colectiv de muncă. Precizează că dispozițiile Codului Muncii sunt imperative și că în contractul de muncă se trece salariul și sporurile. Indică faptul că a solicitat sporul, dar acesta i-a fost refuzat. Sunt trecute sporurile în contractul colectiv de muncă, dar regia nu le acordă. Mai arată că în art.17 a contractului este trecut faptul că consilierul juridic este obligat să respecte secretul profesional sub imperiul legii penale. De asemenea a făcut dovada că se deplasează în instanțele din țară. Consideră că a dovedit cu înscrisuri cele două sporuri și că, privitor la îndreptarea de eroare materială, instanța de fond a procedat corect. A arătat în cererea introductivă perioada pentru care solicită sporurile, iar art. 281 Cod procedură civilă face referire la erorile materiale.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1348/22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică V și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului diferențele de drepturi bănești de natură salarială, reprezentând sporul de mobilitate în procent de 15 % și sporul de confidențialitate în procent de 25 % din salariul de bază lunar, începând cu data de 22 septembrie 2007 până la 22 noiembrie 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a fost respins capătul de cerere privind acordarea sporurilor pentru viitor. S-a disjuns capătul de cerere privind completarea carnetului de muncă al reclamantului și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este angajat la Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică V și este înscris în Colegiul Consilierilor Juridici din Unitățile Silvice din România.
În calitate de consilier juridic reclamantul are obligația, conform art. 16 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, de a păstra secretul și confidențialitatea activității sale, precum și obligația de a se deplasa la toate instanțele judecătorești la care instituția unde este angajat are procese, respectiv obligația de mobilitate.
Dispozițiile art. 60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic stabilesc că "deosebit de renumerația de bază astfel stabilită în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003 cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauză de mobilitate și clauză de confidențialitate".
În conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii "prin clauza de mobilitate părțile în contractul individual de muncă stabilesc că în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură".
Dispozițiile art. 26 din aceeași lege definesc clauza de confidențialitate, respectiv "prin clauza de confidențialitate părțile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă".
Rezultă că obligațiile reclamantului de a păstra secretul activității lor precum și cea de a se prezenta la instanțele judecătorești unde instituția angajatoare are procese reprezintă tocmai clauza de
confidențialitate și cea de mobilitate definite de art.25, respectiv 26 din Legea 53/2003 - Codul Muncii.
Acestor obligații le corespund drepturi corelative constând în sporurile salariale prevăzute expres de art. 24 din Legea nr. 514/2003, art. 60 din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii.
Chiar dacă art. 60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic pare a lăsa la aprecierea părților, respectiv consilier juridic și angajator, acordarea sporului de mobilitate și a celui de confidențialitate, prin trimitere expresă la art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, acordarea lor devine obligatorie pentru angajator.
Prin urmare, în raport cu reglementările de mai sus, tribunalul a reținut că reclamantului, care îndeplinește funcția de consilier juridic în cadrul unității pârâte, îi sunt aplicabile prevederile legale analizate mai sus, în baza cărora are dreptul la sporurile salariale aferente clauzelor de confidențialitate și mobilitate.
Este de necontestat că în cadrul îndeplinirii prerogativelor funcției de consilier juridic unitatea angajatoare îi cere acestuia să respecte clauza de confidențialitate și, respectiv, să se deplaseze la sediul instituțiilor și autorităților publice, instanțelor judecătorești pentru rezolvarea sarcinilor de serviciu.
În raport cu cele de mai sus, tribunalul a înlăturat susținerea pârâtei conform căreia în contractul colectiv de muncă nu sunt prevăzute astfel de drepturi consilierilor juridici, pentru considerentul că Statutul profesiei de consilier juridic reprezintă legea specială aplicabilă consilierilor juridici, lege care are prioritate și nu intră în contradicție cu dispozițiile art. 35 din Contractul colectiv de muncă care prevede că "în afara clauzelor generale, între părți pot fi negociate și cuprinse în contractul individual de muncă și alte sporuri, cum ar fi clauza cu privire la mobilitate, clauza cu privire la confidențialitate".
Reclamantul a făcut dovada că a solicitat negocierea acestor sporuri însă pârâta a ignorat cererea.
Concluzionând, instanța a admis în parte cererea reclamantului și a obligat pârâta sa-i plătească diferențele de drepturi bănești de natură salarială reprezentând spor de mobilitate de 25% și spor de confidențialitate în procent de 25% din salariul de bază lunar începând cu data de 22.09.2007 până la pronunțarea hotărârii.
A fost respins capătul de cererea privind acordarea acestor sporuri pentru viitor în contextul în care nu există certitudinea că vor fi cuvenite și în viitor.
Capătul de cerere privind completarea carnetului de muncă al reclamantului cu cele două sporuri a fost disjuns, nefiind de competența Tribunalului, și în temeiul art. 158 Cod procedură civilă a fost declinată competența de soluționare a acestei pretenții în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Prin încheierea din 24 martie 2008, Tribunalul Vasluia dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 1348/22 noiembrie 2007, în sensul că în loc de "începând cu data de 22 septembrie 2007 până la 22 noiembrie 2007" se va citi "începând cu data de 22 septembrie 2004 și până la 22 noiembrie 2007".
Împotriva sentinței civile nr. 1348/22 noiembrie 2007 au declarat recurs ambele părți, iar împotriva încheierii din 24 martie 2008 a declarat recurs pârâta.
În susținerea recursului său, reclamantul susține că în mod greșit nu i-au fost acordate drepturile solicitate și pentru viitor.
Consideră că un drept câștigat sau, în speță, recunoscut de către instanță, implicit operează și pentru viitor, atâta timp cât nu sunt schimbate condițiile privind felul muncii, condițiile de muncă, salariul și locul muncii.
Potrivit art. 41 din Codul Muncii orice modificare a călăuzelor contractuale în ce privește drepturile salariale (sporurile fiind drepturi salariale) se face prin acordul părților, cu atât mai mult cu cât, pentru aceste sporuri, unitatea urmează a emite decizie în acest sens și a trece în cartea de muncă aceste sporuri retroactiv.
Ori, atâta timp cât instanța recunoaște îndeplinite condițiile acordării celor două sporuri, respectiv de la data înscrierii sale în Colegiul Consilierilor Juridici din Unitățile Silvice din România, 22.09.2004, în dispozitivul hotărârii este o greșeală materială raportat la această dată, urmând a face o cerere în îndreptarea acestei erori la Tribunalul Vaslui, deci pentru trecut, nu înțelege raționamentul instanței pentru respingerea acordării acestor sporuri și pentru viitor.
Condițiile cerute în cazul celor două sporuri, sunt în cazul de față, prin natura serviciului, de consilier juridic, permanente, drept pentru care anexează înscrisuri în dovedirea îndeplinirii condițiilor acordării celor două sporuri și după data pronunțării hotărârii.
Este de esența funcției desfășurate deplasarea la diferite instanțe judecătorești în vederea reprezentării intereselor unității precum și a păstrării secretului confidențialității.
În aceeași măsură, este de această dată de esența unității de a desfășura activitate, respectiv de a ține licitații de prestări servicii, vânzare de masă lemnoasă, angajări, de a lua hotărâri în ce privește administrarea unității în cadrul Comitetului Director, de a constitui la nivelul unității Consiliul de disciplină, în toate aceste comisii fiind membru de drept prin efectul legii sau a ordinelor Consiliului de Administrație a P, este obligat să respecte secretul confidențialității.
În contextul arătat, consideră că atâta timp cât unitatea există, are nevoie de consultare, reprezentare juridică, de semnătură, viza juristului ca membru de drept în comisiile de licitații, Consiliu de Disciplină și Comitet Director, drept pentru care îndeplinește condițiile acordării celor două sporuri, acestea fiind de durată, fiind continue,
dăinuind până la desființarea unității sau până la întreruperea raporturilor de muncă cu unitatea.
Ca atare, solicită admiterea recursului și acordarea celor două sporuri și pe viitor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă.
În susținerea recursului său, pârâta critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că, potrivit art. 25 și următoarele din Legea nr. 53/2003 și art. 60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, angajatorul nu este obligat să-i acorde automat cele două sporuri, ci de a negocia - dacă consideră necesar.
De altfel, mai arată recurentul, în Contractul Colectiv de Muncă (art. 3.5) se prevede că între părți pot fi negociate și alte sporuri, fără a fi obligat să le acordede jureși în cuantumul maxim prevăzut de lege.
Cu privire la cuantum, susține că în cazul ambelor sporuri acesta este variabil, de până la 25 %.
Ca urmare, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
În ceea ce privește încheierea de îndreptare a erorii materiale, susține pârâta că este nelegală și netemeinică, deoarece nu s-a pronunțat în ședință publică, în compunerea completului nu au participat cel de-al doilea judecător și asistenții judiciari, iar rectificarea se referă doar la dispozitiv, nu și la considerente, motiv pentru care consideră că nu este vorba de o eroare materială, ci de o chestiune de fond.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 2, 9 Cod procedură civilă.
În recurs au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică V este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, deosebit de remunerația de bază, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Conform art. 20 din Codul Muncii, între părți pot fi negociate și cuprinse în contractul individual de muncă și alte clauze, specifice cum ar fi clauza de confidențialitate și clauza de mobilitate.
Prin clauza de mobilitate, potrivit art. 25 din Codul Muncii, părțile stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariați nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz, salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură.
Prin clauza de confidențialitate (art. 26 Codul Muncii ) părțile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamentele interne, în contractul colectiv/individual de muncă.
Nerespectarea acestei clauze atrage obligarea celui în culpă la plata de daune interese.
Aceste prevederi sunt reluate și în art.35 din Contractul Colectiv de Muncă.
Din dispozițiile legale amintite rezultă că cele două clauze sunt facultative (și nu obligatorii), astfel încât ele pot fi negociate și incluse în contractul de muncă prin acordul părților, însă sporurile pentru respectarea acestor clauze nu pot fi acordate în lipsa prevederii lor în contractul individual de muncă.
Este adevărat că prin adresele nr. 6894/22 iunie 2007 și nr. 9673/11 septembrie 2007 reclamantul a solicitat acordarea unui spor de mobilitate de 30 % și a unui spor de confidențialitate de minim 25 %, solicitări ce au fost respinse prin Hotărârile nr. 16/31 august 2007 și nr. 20/5 octombrie 2007 de Comitetul Director al Direcția Silvică
Aceasta nu îl îndreptățește însă pe reclamant la acordarea celor două sporuri în cuantumul de 25 % pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii, ci, eventual, la obligarea pe cale juridică a pârâtei la inserarea clauzelor de mobilitate și confidențialitate în contractul individual de muncă, și la negocierea cuantumului sporurilor cuvenite, având în vedere că specificul muncii desfășurate de recurentul intimat presupune atât efectuarea de numeroase deplasări în executarea obligațiilor de serviciu, cât și păstrarea confidențialității datelor, informațiilor de care ia cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Raportat tuturor considerentelor expuse, Curtea de Apel constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și, în consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei și va modifica atât sentința atacată, cât și încheierea de îndreptare a erorii din 24 martie 2008, în sensul respingerii acțiunii reclamantului privind obligarea la plata diferențelor de drepturi salariale reprezentând sporul de mobilitate și confidențialitate în procent de câte 25 % din salariul de bază lunar, începând cu data de 22 septembrie 2004.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate privind disjungerea capătului de cerere privind completarea carnetului de muncă.
Cât privește recursul declarat de reclamant, acesta va fi respins ca nefondat, consecință respingerii acțiunii formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâta - Direcția Silvică V, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1348/22.11.2007 și încheierii de îndreptare eroare materială din 24.03.2008, pe care le modifică, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în
contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică V privind obligarea la plata diferențelor de drepturi salariale reprezentând sporul de mobilitate și confidențialitate în procent de câte 25% din salariul de bază lunar începând cu data de 22.09.2004.
Menține dispozițiile sentinței recurate privind disjungerea capătului de cerere privind completarea carnetului de muncă.
Respinge recursul declarat de reclamant împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
23.06.2008 - 02 ex.
Tribunalul Vaslui - Jud.
- Jud.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Daniela
