Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 336/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 336/2009
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - - vicepreședintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Lodoabă Alina Doriani Ana
- - -grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul
împotriva sentinței civile numărul 1008/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru reclamantul recurent,lipsă fiind pârâta intimată - - EURO SRL.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care mandatara reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la plata diurnei aferente perioadei 2006 - februarie 2007.Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la ribunalul Sibiu sub dosar nr-, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta, solicitând:
-obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 3145 lei reprezentând drepturi salariale pe perioada 01.06.2006- 15.02.2007; 3900 lei reprezentând drepturi salariale și diurnă pe perioada martie 2006-01.06.2006; 8450 lei diurnă pe perioada 01.08.2006-15.02.2007; 560 euro diurnă pe perioada 01.06.2006-27.07.2006; cheltuieli de judecată.
În motivarea pretențiilor sale reclamantul arată că a lucrat în cadrul societății pârâte în funcția de șofer de până la data de 15.02.2007 și că aceasta nu i-a plătit drepturile salariale cuvenite.
În probațiune s-au depus contract individual de muncă, act adițional, adeverință venit, scrisori transport internațional.
În drept se invocă: art.31, 44 alin.2, 154 și 161 Codul Muncii, HG.518/95.
Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâta solicită respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală, susținând că, în realitate toate sumele ce i s-au datorat reclamantului i-au fost achitate și că adeverința de care se prelavează reclamantul a fost eliberată în scopul unic al ajutorării acestuia să îndeplinească condițiile de eligibilitate pentru obținerea unui credit bancar.
Prin sentința civilă nr.1008/28.10.2008 pronunțată în cauză de tribunal s-a admis în parte acțiunea de dreptul muncii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului următoarele sume:
-2950 lei reprezentând drepturi salariale în valoare netă pe perioada 01.03.2006-15.02.2007; 6405 euro reprezentând diurnă pentru cursele externe efectuate în perioada martie 2006-februarie 2007.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
Au fost respinse celelalte pretenții.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente că deși reclamantul nu figurează pe statele de plată întocmite de pârâtă atâta vreme cât a prestat activitate în folosul acesteia i se datorează salariul lunar în cuantumul înscris în contractul individual de muncă, precum și diurna în conformitate cu HG nr.436/2002, respectiv actul adițional la m aplicabil începând cu 27.07.2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal prev.de art. 80 din Legea nr.168/1999 reclamantul, invocând prev. art.304 alin.8, art.304 indice 1 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărâri atacate în sensul obligării intimatei la plata unei diurne aferente perioadei martie 2006-februarie 2007 în sumă de 10.701 euro în loc de 6405 euro cât a stabilit instanța de fond.
Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul arată că este nemulțumit de cuantumul diurnei stabilite de instanța de fond, deoarece nu s-a ținut cont de actul adițional nr.360/17.07.2006 înregistrat la. Sibiu prin care părțile au convenit o diurnă de 1300 euro lunar.
În drept se invocă art.304 alin.8 cod procedură civilă, art.44 alin.2, art.155 157 Codul Muncii.
Intimata nu a depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este fondat.
Potrivit art.40 alin.2 lit c Codul Muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă
Potrivit art. 44 alin.2 "salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil".
În speță, prin actul adițional nr.360/17.07.2006 înregistrat la. Sibiu sun nr.12282/27.07.2006, părțile au negociat un cuantum lunar al diurnei de 1300 euro-6.
Varianta 3-subvarianta 2 din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză (126,127), care se fundamentează pe acest act care reflectă voința părților și ca atare este legea părților, stabilește un cuantum al diurnei datorate de angajator pe perioada 01.06.2006-27.07.2006 -perioadă în care raporturile de muncă între cele două părți s-a derulat-de 10.701 euro.
Argumentul invocat de pârâtă în sensul că a fost menționată în acest act un cuantum mai mare a diurnei decât cel datorat efectiv, doar pentru al ajuta pe reclamant la obținerea unui credit bancar, a fost împărtășit greșit de prima instanță, deoarece în primul rând este lipsit de suport probatoriu, în al doilea rând odată încheiat și înregistrat la Inspectoratul teritorial d e muncă actul adițional la contractul individual de muncă își produce pe deplin efecte juridice, obligând părțile la cele asumate.
În același sens este de menționat că potrivit dispozițiilor art.38 Codul Muncii,salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică în limitele reținute mai sus, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, coroborat cu art.304 punct 9 cod procedură civilă, cu aplicarea art. 81 din Legea nr.168/1999 va admite recursul, va modifica sentința atacată doar în ce privește cuantumul diurnei la care a fost obligată pârâta, pentru curse externe efectuate în perioada martie 2006 - februarie 2007 pe care îl stabilește la suma de 10701 euro, în loc de 6405 euro.
Vor fi menținute în rest, dispozițiile sentinței civile atacate.
Recurentul nu a dovedit suportarea unor cheltuieli de judecată în recurs potrivit art.274 Cod procedură civilă, așa încât, nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1008/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Modifică sentința atacată doar în ce privește cuantumul diurnei la care a fost obligată pârâta, pentru curse externe efectuate în perioada martie 2006 - februarie 2007 și rejudecând cauza în această limită:
Obligă pârâta -. SRL să plătească reclamantului suma de 10.701 euro, reprezentând diurna pentru curse externe efectuate în perioada martie 2006 - februarie 2007.
Menține în rest, dispozițiile sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.AD
Tehnored TM/ 3 ex
Jud.
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Lodoabă Alina Doriani Ana
