Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 3431/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3431
Ședința publică din data de 27 Mai 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamantul A, împotriva sentinței civile nr.5512/16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA - Membru Grup.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentul reclamant, avocat, iar pentru intimata pârâtă, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părților.
Avocat pentru recurentul reclamant, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii.
Avocat pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței Tribunalului Dolj ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.5512/16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul A împotriva pârâtei
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul a fost salariatul unității pîrîte, pînă la data de 03.03.2008, așa cum rezultă din cartea de muncă și din decizia de încetare a contractului de muncă, anexate în copii la dosar.
Pârâta la concediere i-a acordat doar drepturile prevăzute de art. 50 al. 4 din contractul colectiv de muncă, fără a-i acorda si drepturile prevăzute de art. 50 al. 1.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocată de pârâtă, in sensul că sunt aplicabile disp. art. 283 al. 1 lit. e, ca urmare a invocării nerespectării unor clauze din contractul colectiv de muncă, instanta a reținut, faptul că reclamantul a formulat acțiunea cu respectarea termenului de 6 luni de la data încetării raporturilor de muncă, respectiv data de 03.03.2008.
Referitor la fondul cauzei instanța reținut că potrivit art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă 2008, se prevede că, în cazul concedierii din motive ce nu țin de persoana salariatului, acestuia i se plătește, funcție devechimeasa, o indemnizație de concediere. acestei indemnizații redate în cuprinsul aceluiași articol suntminime, ele putând fi negociate cu (alin. 3), în alin. 4 fiind prevăzut că dispozițiile art. 50 se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
În Planul Social, la pct. 4 ( Financiare), urmare a negocierilor finale, tranșele de vechime, funcție de care se acordă indemnizațiile de concediere, se reduc ca întindere, iar valoarea indemnizației se majorează. În Planul Social, însă se folosește sintagma, vechime în ", spre deosebire de art. 50 din contractul colectiv de muncă, în care se folosește sintagma,vechime în muncă".
Reclamantul consideră că cele două noțiuni folosite în redactarea textelor sunt diferite și, ca urmare, i se cuvine o dublă compensare pentru concediere: atât cea prevăzută de art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, cât și cea prevăzută de pct. 4 din Planul Social (deja acordată ).
Instanța a apreciat neîntemeiată această susținere, pentru următoarele considerente:
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, aplicabil în anul 2005, se stabilesc valorile minime ale indemnizației de concediere, în alin. final făcându-se trimitere la Planul Social, prin care se pot negocia și alte valori ale acesteia.
Prin inserarea acestei clauze în contractul colectiv de muncă s-a urmărit protejarea salariaților în caz de concediere, pentru motive ce nu le sunt imputabile, diminuarea consecințelor concedierii. Fiind însă un contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, clauzele inserate în acesta urmăresc acordarea unor drepturi propriilor salariați, funcție de activitatea depusă de aceștia în cadrul acelei unități și, ca urmare, și măsurile de protecție negociate nu pot privi decât această activitate. A interpreta că cele două noțiuni sunt diferite și privesc vechimea în muncă în general, conform art. 50 din contractul colectiv de muncă, respectiv vechimea în societate, conform Planului Social, ar conduce la o dublă compensare a salariatului concediat.
De altfel, așa cum se prevede în art. 50 alin. 4, aceste dispoziții se completează cu cele ale Planului Social și nu adaugă la acestea.
Contractul colectiv de muncă aplicabil, negociat pentru anul 2008, prevede în articolul 50 alin. 1 și 2 obligația angajatorului de a acorda o indemnizație de concediere salariaților, atât la concedieri individuale, cât și la cele colective. Această clauză contractuală stabilește totodată și condițiile de acordare, una dintre acestea fiind existența unei vechimi în muncă a salariatului. alin. 3 permite partenerilor sociali doar modificarea tranșelor de vechime și a cuantumului valoric al indemnizației. Astfel, părțile au posibilitatea modificării cuantumului indemnizației prin intermediul Planului Social, însă nu și a condiției de acordare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul precizând că sub aspectul prescripției dreptului la acțiune sunt incidente în cauză dispoz. art.283 al.1 lit.c din, termenul de prescripție fiind de 3 ani, deoarece obiectul conflictului de muncă îl constituie plata unor despăgubiri privind drepturi de natură salarială neacordate.
Pârâta dă dovadă de rea credință susținând că, indemnizația prevăzută în CCM la art.50 al.1 nu este un drept de natură salarială, în condițiile în care, pentru aceasta a virat și virează toate contribuțiile privind asigurările sociale și impozitul pe venit.
Pe fondul cauzei, învederează că amendamentul din 09.01.2006 nu putea să modifice art.4 din CCM, deoarece nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.31 din legea 130/1996.
Prin amendamentul din 13.09.2006, se susține că, voința părților la semnarea Planului social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere, dar aceste susțineri cu corespund realității.
Prin clauzele Planului social și amendamentelor s-au încălcat prev. art.8 al.1 din CCM.
Obligația pârâtei de a acorda salariaților disponibilizați drepturile prevăzute la art.50 al.1 din CCM rezultă din faptul că, acestea au fost menținute în CCM și după apariția Planului social, au fost renegociate anual, iar cuantumul și modalitatea de calcul este diferită.
Dacă unitatea ar fi dorit să înlocuiască prev. art.50 al.1 cu prev. art.50 al.4, ar fi încheiat un act adițional și l-ar fi înregistrat la
Intenția pârâtei a fost să adauge Pachetul financiar oferit prin Planul social tocmai pentru a stimula plecările voluntare.
Intimata depune la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului și înscrisuri.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune se impun anumite precizări.
Indemnizația ce se acordă salariaților concediați pentru motive neimputabile are natura juridică a unor despăgubiri,iar dreptul la acțiune prin care se solicită acordarea drepturilor bănești aferente acestei indemnizații se prescrie în termenul de 3 ani prev.de art.283 alin.1 litera c din
Este adevărat că instanța reține eronat că dreptul la acțiune se prescrie în termenul de 6 luni prev.de art.283 alin.1 litera e din M,însă această împrejurare nu conduce la casarea hotărârii primei instanțe,deoarece acțiunea a fost soluționată pe fond și nu pe excepție.
Pe fondul cauzei,criticile sunt nefondate pentru următoarele considerente;
Art. 50 alin. 1 din CCM /2005, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin CCM, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care părțile între care s-a încheiat CCM au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în planul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin Amendamentul la planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere.
Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ. va respinge recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A, împotriva sentinței civile nr.5512/16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA - Membru Grup.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.P:
Tehn./Ex.2/24.06.2009
și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Corneliu Maria
