Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 3463/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1558/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3463R
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenții:, Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.107 din data de 17.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, Ministerul Justiției și Libertăților, având ca obiect "drepturi bănești spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 De asemenea prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 15.04.2009, de către recurenții:, cerere prin care solicită să se ia act că renunță la judecata cererii de recurs.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare, atât pe cererea recurenților:, de renunțare la judecată, cât și pe cererea de recurs formulată de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.107 din data de 17.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea dată în Camera de Consiliu din data de 05.12.2008, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, - și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, și Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost obligat pârâtul Ministerul Justiției la plata în favoarea reclamanților a sumelor aferente sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând, după cum urmează: 1) - de la 15.01.2007 pentru reclamanții de la pozițiile 1-5 (, -, ); 2) - de la 15.02.2008 pentru reclamanții de la pozițiile 6-9 (, ); 3) -de la 01.02.2008, pentru reclamantul de la poziția 10 ( ); 4) - de la 27.08.2007 pentru reclamanții de la pozițiile 11-12 ( -, - ); 5) - de la 03.09.2007 pentru reclamantul de la poziția 13 ( ); 6) - de la 15.03.2006 pentru reclamantul de la poziția 14 ( ); 7) - de la 05.04.2005 pentru reclamanții de la pozițiile 15 - 17 (, -, ); aceste sume vor fi acordate de pârât reclamanților până la data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele de inflație corespunzător de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, la plata către reclamanți a sporului sus menționat și în continuare, precum și la înscrierea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în carnetele de muncă ale reclamanților.
Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor stabilite, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de modificare a ordinelor de încadrare ale reclamanților și a fost respinse, ca neîntemeiate, cererile privind acordarea dobânzii legale, a comunicării sumelor revendicate de către Direcția Generală Economică, precum și a cererii privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în ceea ce îi privește pe reclamanții de la pozițiile 14-17 din tabelul anexă la cererea de chemare în judecată, ca nu se poate constata intervenită prescripția extinctivă pentru parte din pretențiile acestora, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 25.04.2008, iar reclamanții, și solicită acordarea sporului începând cu data de 15.03.2006, respectiv aprilie 2005, cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art.1 alin.1 coroborat cu art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
De asemenea, pe fondul pricinii, instanța de fond a avut în vedere că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, invocat drept temei juridic al acțiunii, magistrații beneficiază de un spor de 50% din indemnizația brută lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin art.I pct.2 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.370 din 9 iulie 2001.
OG nr.83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea OG nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
Pentru considerentele arătate, Curtea reține că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ și că norma de nivel inferior (art.I pct.42 din OG nr.83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.IX alin.2 paragraful 1 din OG nr.83/2000 prin care a fost abrogat art.231 din Legea nr.56/1996, modificată și completată), contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
Astfel s-a statuat și prin decizia nr.XXI/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în dosarul nr.5/2008, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 din pr.civ. constatându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Reclamanții, ca personal de specialitate juridică din cadrul Ministerului Justiției, sunt și ei îndreptățiți la acordarea sporului de 50%, în temeiul dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr.92/1992 (art.58), Legea nr.303/2004 (art.87), nr.OUG177/2002, nr.OUG27/2006, ce prevăd că personalul de specialitate juridică din cadrul Ministerului Justiției este asimilat în ceea ce privește drepturile și obligațiile magistraților. Sistemul de salarizare, atât înainte de 2000, cât și după apariția Ordonanței Guvernului nr.83/2000, a fost și a rămas un sistem unic de salarizare, atât pentru magistrați cât și pentru personalul asimilat acestora.
Având în vedere faptul că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% este un spor salarial, instanța a apreciat că se impune înscrierea acestuia în carnetele de muncă ale reclamanților, sens în care Ministerul Justiției va fi obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare.
Ținând seama de faptul că Ministerului Economiei și Finanțelor îi incumbă, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, obligația întocmirii proiectelor legilor bugetare anuale pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, iar în lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, pârâtul Ministerul Justiției s-ar afla în imposibilitatea respectării hotărârii judecătorești, instanța a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor stabilite prin prezenta hotărâre.
Împotriva acest hotărâri au declarat recurs reclamanții, și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 pr.civ. recurenții, au arătat că rin p. sentința civilă nr. 107 din 17 octombrie 2008, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis în parte cererea de chemare în judecată acordând reclamanților -, -, sumele aferente sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu data de 15.06.2007 și nu de la data de 15.01.2007, care este și data angajării, așa cum reiese din copiile de pe ordinul de încadrare și copiile de pe carnetele de muncă depuse la dosar. asemenea decizie nu poate fi justificată, deoarece plata sumelor solicitate trebuia dispusă pentru toată perioada anterioară în care reclamanții au fost angajați, atâta timp cât dreptul la acțiune pentru acestea nu este prescris.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 și art.3041pr.civ. recurentul Ministerul Finanțelor Publice arata ca invoca excepția absoluta a lipsei calității procesuale pasive. Arata recurentul ca aptul ca instituția gestionează bugetul de stat, nu ii conferă acestuia dreptul de a incalca legea finanțelor publice, prin alocări de fonduri din diverse capitole bugetare. Aceasta este si rațiunea pentru care la art. 5 alin. 1 lit. f din HG nr. 386/2006 se prevede ca "In îndeplinirea atribuțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor este autorizat sa refuze cererile de finanțare de la bugetul de stat, de suplimentare și de virare a creditelor bugetare, în cazurile în care acestea nu îndeplinesc condițiile legale sau se abat de la reglementările în vigoare".
Or, tocmai pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Economiei si Finanțelor sa fie obligat la alocarea fondurilor către Ministerul Justiției ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002, prin care este reglementata procedura bugetara si totodată ar pune instituția in imposibilitatea executării acestei hotărâri.
Intre reclamanți si Ministerul Economiei si Finanțelor nu exista nici un fel de raporturi legale sau contractuale care sa justifice chemarea in judecata a instituției noastre in calitate de parat.
Raporturile de munca sunt intre reclamanți pe de o parte si instituțiile in care isi desfășoară activitatea pe de alta parte, Ministerul Justiției fiind ordonatorul principal de credite pentru aceștia, de altfel singura instituție care isi elaborează propriul proiect de buget.
Pretențiile reclamanților solicitate prin cererea de chemare in judecata reprezintă drepturi de personal, salariale, care nu pot fi plătite decât de către angajator.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cat priveste recursul declarat de recurenții, Curtea va lua act de renuntarea acestora la judecata cererii de recurs, cf. art. 246 Cpc. avand in vedere cererea depusa de acestia prin registratura la data de 15 aprilie 2009.
In privinta recursului declarat de recurentul Ministerul Finantelor Publice, Curtea il considera intemeiat.
Astfel, fata de atributiile ce revin acestei institutii, Ministerul Finantelor Publice nu are legitimare procesuala pasiva. Pretentiile reclamantilor intimati decurg din raporturi juridice de dreptul muncii astfel incat nu pot fi indreptate decat impotriva angajatorilor. Potrivit art. 282 Codul muncii, pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c) sindicatele și patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Or, Ministerul Finantelor Publice nu se incadreaza in vreuna din aceste categorii si nu exista nici o alta dispozitie legala speciala care sa ii confere aceasta calitate. Pe cale de consecinta, nu se justifica obligarea acestei institutii la plata drepturilor banesti pretinse de intimatii reclamanti.
Retinand calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finantelor Publice, prima instanta a facut o aplicare gresita a legii, fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct 9 Cpc.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va lua act de renunțarea recurenților-reclamanți, la judecarea cererii de recurs. Va admite recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice și, în consecință, va respinge cererea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea recurenților-reclamanți, la judecarea cererii de recurs.
Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.107 din data de 17.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, si Ministerul Justiției și Libertăților.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice și, în consecință, respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
18.06.2009
Jud. fond:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Silvia Georgiana Ignat
