Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 357/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 357
Ședința publică din data de 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Simona
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 204 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliat în P,-,. 64,.1, jud.P și - domiciliată în P,-,.4,.30, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din data de 18 martie 2008, și intimații-reclamanți și -, reprezentați de avocat, conform împuternicirii avocațiale din data de 13.03.2008 emisă de Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de intimații-reclamanți și -.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, depune la dosar adresa nr. 6576/12.11.2007, precum și notă de ședință, arătând că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat, pentru intimații-reclamanți și -, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, înmânează recurentei-pârâte un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimații-reclamanți, ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA având cuvântul arată că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris față de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care stipulează că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
De asemenea, precizează că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Totodată, menționează că punctul de vedere este susținut și de Comisia Paritară care a emis mai întâi o informare către toate structurile teritoriale, prin care se arată că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, apoi a emis o Notă asupra precizării situației Primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA.
În continuare, arată că societatea a emis o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare an în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a dispus și s-a și efectuat expertiza de salarizare care a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu, după cum a stabilit și ce sume ar trebui, eventual, să primească salariații.
De asemenea, prin nota de ședință depusă la dosarul cauzei solicită schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul de a fi obligată recurenta la plata către intimați a sumei de 4783 lei, sumă ce reprezintă salariul de bază mediu comunicat prin adresa nr. 2919/12.11.2007 emisă de Direcția Corporative-Juridic din cadrul SC SA.
Pentru motivele învederate, solicită în principal admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii ca prescrisă, într-un prim subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar într-un ultim subsidiar schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării recurentei la plata sumei calculată la salariul de bază mediu pe SN.
Avocat, pentru intimații-reclamanți și -, având cuvântul arată că obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale suplimentare neacordate și plata unor despăgubiri ca urmare a întârzierii plății, situație în care termenul de prescripție aplicabil este de 3 ani, prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii și art. 145 din Contractul colectiv de muncă.
Față de al doilea motiv de recurs, precizează că în acțiunea promovată la fond s-a arătat că drepturile salariale pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază, însă ulterior acestui an drepturile salariale nu au mai fost acordate, situație în care susținerea recurentei că sumele ar fi fost introduse în majorările salariale nu este întemeiată, întrucât contractul colectiv de muncă face distincție între majorările salariale acordate și prime de Paști și
Așadar, se poate dovedi că salariul de bază lunar stabilit de recurentă nu cuprinde și sumele echivalente celor două sărbători anuale, iar recurenta nu a făcut dovada că aceste sume s-ar fi achitat intimaților.
De asemenea, menționează că notele și informările au fost emise de Comisia Paritară pe perioada derulării litigiilor, au ca dată de înregistrare anul 2007 și poartă semnătura directorului departamentului de resurse umane și șef serviciu salarizare, astfel că acestea nu se pot lua în calcul deoarece nu poartă semnătura persoanelor direct răspunzătoare de negocieri.
Totodată, se arată că adresele existente la dosar stabilesc salariul care trebuia avut în vedere la momentul negocierilor pentru acordarea primelor de Paști și C, adrese emise pentru fiecare an și care poartă semnătura directorului general din partea patronatului și președintelui din partea sindicatului.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanțelor atașate la prezenta cauză.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții și - au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 5630 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004-2006, cu ocazia Sărbătorilor de C și Paște și suma de 533,52 lei cu titlu de daune, beneficiu de care au fost lipsiți prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că au fost salariați la SC SA-Sucursala
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamanți că, deși contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 prevedea suplimentări salariale de Paște și de C, nu au primit aceste suplimentări, ori prevederile art.168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, suplimentările salariale prevăzute cu prilejul și Cului, fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM în urma negocierii cu sindicatul.
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu acte.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și de C prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus copii de pe contractul colectiv de muncă, practică judiciară.
Prin sentința civilă nr.204 din 22 ianuarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea reclamanților, a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suplimentările salariale conform CCM pentru perioada 2004-2006, constând în primele de C și de Paște, respectiv suma brută de 5630 lei, care va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și pînă la plata efectivă și de asemenea, a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, s-a arătat că din rezoluția de primire rezultă că cererea a fost înregistrată la data de 06.11.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Ca urmare, în baza art.137 Cod procedură civilă tribunalul a respins excepția dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat ca întemeiată acțiunea pentru următoarele considerente:
Reclamanții au fost încadrați la societatea pârâtă SC SA B-Sucursala până în anul 2006 când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin.2 al aceluiași articol, se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte a menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 și 2006, s-a apreciat de instanța de fond că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă în cursul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, întrucât deși avea obligația conform Codului Muncii de a dovedi că a inclus primele de C și de Paște în salariul de bază al angajaților, nu a făcut dovada plății către reclamanți a acestor suplimentări salariale de C și Paște pentru perioada 2004-2006, astfel că drepturile salariale pentru fiecare reclamant se ridică la suma de 5630 lei.
Faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentări au și fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Având în vedere că nu există nici un text de lege care să prevadă că aceste suplimentări salariale sunt neimpozabile, instanța de fond a apreciat că pârâta va plăti reclamanților suma sus menționată din care se va reține CAS 9,5%, CASS 6,5% și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Împotriva sentinței instanței de fond pârâta SC SA formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se susține că în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de recurentă, arătându-se că în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit. Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.168 Codul muncii, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamanților este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii și nu art.283 alin.1 lit. Codul muncii, după cum greșit a considerat instanța de fond.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamanții necontestând că în anul 2003 au primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimaților-reclamanți, care în toată perioada 2004-2006 nu a spus nimic despre faptul că nu și-au primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceștia cunoșteau că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
Se mai învederează că deși valoarea suplimentării solicitate este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, instanța a admis acțiunea în care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite, recurenta emițând o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare am în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2006, după cum în alte cauze similare s-a efectuat o expertiză salarizare prin care s-a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimați a primelor pe perioada în discuție în cauză, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate, ce rezultă din adresa nr.6576/12.11.2007 a SC SA, înregistrată la Direcția Corporative - Juridic sub nr.2919/12.11.2007.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, o serie de înscrisuri din partea recurentei.
Intimații-reclamanți, legal citați au formulat întâmpinare cu privire la recursul promovat, iar la termenul din 18 martie 2008, fiind reprezentanți, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă.
Conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2006, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamaților trebuie respinsă întrucât primele de C - Paște pe anii 2004 - 2006 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, 2005, 2006.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 - 2006 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2006, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și Paști pentru anii 2004 - 2006, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază ale acestora pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamanților a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamant a unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită acestuia conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Suma de 5630 lei brut pentru fiecare reclamant stabilită de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei pârâte reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de și Paște pentru anii 2004 - 2006 au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003, 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-au prevalat intimații-reclamanți, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003, 01.01.2005.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005, 2006.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie, de către recurenta-pârâtă, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 681 lei pentru luna martie 2003, 685 lei pentru luna noiembrie 2003, 790 lei pentru luna martie 2004, 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005, 1047 pentru luna martie 2006, 1160 pentru luna noiembrie 2006, 1260 pentru luna martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa societății-recurente nr.2919/12.11.2007, depusă în copie la dosar, în recurs.
În consecință, în raport considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea și reduce sumele cuvenite reclamanților de la câte 5630 lei la câte 4413 lei, reactualizată, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de declarat de pârâta SC "" SA, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 204 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliat în P,-,. 64,.1, jud.P și - domiciliată în P,-,.4,.30, jud.P și în consecință:
Modifică sus-menționata sentință recurată în sensul că admite în parte acțiunea și reduce sumele cuvenite celor doi reclamanți de la 5630 lei la câte 4413 lei, reactualizată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,18 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Simona
--- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./02.04.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
R -
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Simona
