Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 3592/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2270/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3592/
Ședința publică de la 20.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.4541/30.05.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4541/30.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului in garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ca neîntemeiata, a admis in parte acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE, B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, a obligat pe parații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara pentru perioada 02.11.2004-30.05.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la scadenta pana la data plații, i-a obligat pe parați la efectuarea mențiunilor cuvenite in cărțile de munca ale reclamanților, a respins acțiunea pentru perioada 01.05.2004-02.11.2004 ca prescrisa, a respins acțiunea de paratul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ca introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, a admis cererea de chemare in garanție si l-a obligat pe chematul in garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamanților.
În considerente a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor este neintemeiata față de cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție având în vedere atribuțiile acestui minister stabilite prin art. 2, 3 și 4 din HG386/2007 privind organizarea si funcționarea de elaborare si implementare a politicii bugetare si fiscale a Guvernului.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut ca, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate" beneficiau de "un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Acest text de lege a fost insa abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996.
Activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin.1 din Constituție, adoptă legi constituționale, organice și ordinare.
În temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului, care emite ordonanțe, în temeiul aceleiași legi speciale, însă numai în limitele și condițiile prevăzute în acea lege( art. 108 alin. 3din Constituție). Asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare a legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
OG 83/ 2000 fost emisa, așa acum rezultă din preambul, în baza art.1 lit.q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
La rândul ei, Legea nr. 24/ 2000, în vigoare la data emiterii OG 83/ 2000, defineste completarea, modificarea sau abrogarea unui act nonnativ, prin art. 57, 58 și 62, reieșind că ac juridice diferite, cu efecte distincte.
Prin Legea 125/ 2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar i 50/ 1996, nici total, nici parțial.
Prin emiterea OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptata de Parlamentul României, încălcându se dispozițiile art. 108 alin.3 cu referire la art. 73 alin.1 din Constitutia României. Abrogarea art. 47 din Legea 50/ 1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Art. 1 pct. 42 și art. 9 alin. 2 paragraful 1 din OG 83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale, sunt neconstituționale, conform art. 147 alin.1 din Constituție și își încetează efectele.
normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX al.2 din OG 83/2000, conduce la concluzia că dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 sunt rămase in vigoare. Dispozițiile art. 47 care reglementau aplicarea sporului de 50% au supraviețuit dispozițiilor de abrogare producându-și efectele în continuare.
De altfel, Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat cu privire la existea dreptului categoriilor de salariați din care fac parte si reclamanții la plata sporului de suprasolicitare neuropsihica prin Decizia nr. 21 din 10.03. 2008 data in recursul in interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Carte de Casație si Justiție ce a format obiectul dosarului stabilind ca:"In interpretarea si aplicarea unitara a dispozițiilor art 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești, republicata, constata ca judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum si personalul au specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizația bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si după intrarea in vigoare a OG nr.83/2000, aprobata prin Legea nr. 334/2001 "
Decizia susmenționată este obligatorie pentru instanțe potrivit disp. art. 329 alin 3 din Codul d e procedura civila, astfel încât soluția de admitere se justifică si prin prisma acesteia.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pe pârâții la plata catre reclamanți a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica de 5% indemnizația de încadrare bruta lu nara pentru perioada 02.11.2004-30.05.-. Potrivit Deciziei din 10.03.2008, dispozițiile art. 47 din Legea 50/ 1996 nu și-au încetat aplicabilitatea nici în prezent întrucât prin prevederile OG 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind încalcate dispozițiile art. 107 alin.43 din Constituție, în vigoare la data aplicării ordonanței. Efectul imediat al supraviețuirii normei rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile 47 din Legea 50/ 1996 se cuvin și in continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se refera textele de lege.
Sumele vor ii actualizate cu indicele de inflație de la scadență la data plății efective, art. 1082 di Codul civil precizând ca debitorul este osândit de se cuvine, la plata unor daune interese pentru neexecutarea obligației sau pentm întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată. Culpa reiese din neinițierea unor nasuri ce să ducă la eliminarea acestei discriminări, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, în speță, nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare.
Cu privire la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților, se rețin următoarele: potrivit art. 1 din Decretul Nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de munca, acest document este un act oficial prin care se dovedește, printre altele, și retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta. Față de faptul că drepturile de natură salarială ce se vor acorda prin prezenta acțiune conduc la modificarea retribuției tarifare a reclamantului, și prin urmare, la modificarea unui element al raportului de muncă, respectiv salariul, instanța va obliga pârâții să înscrie în carnetele de ă ale reclamanților mențiunile legate privind acordarea drepturilor salariale susmenționate, în temeiul art. 6 din acest act normativ, potrivit căruia, modificările intervenite în executarea contractului nea, după întocmirea carnetului de munca, se înscriu în acesta în termen de 15 zile de la data producerii lor.
Pentru perioada 01.05.2004-02.11.2004, pretențiile au fost respinse ca prescrise, avand in vedere ca instanta a admis excepția prescripției extinctive partiale pentru aceasta perioada.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesual pasive față de faptul că instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât in raport de cererea de chemare în judecată.
In raport de dispozițiile art. 60. a fost admisa cererea de chemare în garanție și, în consecință, a fost obligat chematul in garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamanților, reținându-se atribuția acestui minister de coordonare a acțiunilor care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, stabilite prin Legea 500/2002.
Împotriva sus-menționatei hotărâri au declarat recurs recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si recurentul Ministerul Finantelor Publice, calea de atac fiind înregistrata pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție - Secția Civilă pentru Proprietate Intelectuală sub nr-.
În susținerea recursului. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție a arătat că, față de practica neunitară a instanțelor judecătorești în materia litigiilor având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-în temeiul art.329 alin. din Codul d e procedură civilă a formulat recurs în interesul legii pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
Recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut obiectul dosarului nr.5/2008 al înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite și a fost soluționat conform Deciziei nr. 21/ 10 martie 2008, publicată în Monitorul oficial nr.444 din 13 iunie 2008.
Astfel, potrivit Deciziei menționate Înalta Curte de Casație și Justiție, "admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
In interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001
In acest sens, față de dispozițiile Deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 înaltei Curți de Casație și Justiție, pe fond, recurentul formulat recurs pentru capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflatie si pentru dispozitia referitoare la efectuarea mentiunilor in carnetele de munca ale reclamantilor.
In opinia recurentului, instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică. Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin.(2) din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice, " nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată ", iar potrivit art.47"creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Întrucât Ministerul Public este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, apreciaza că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile. Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Deci, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - reprezentat prin Procurorul General, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Mai mult, apreciem că actualizarea conform indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-1 determina să-și execute obligația asumată.
Prin urmare, pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile de a face invocate de reclamantă, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflație fiind lipsită de cauză juridică.
In consecință, față de dispoziția instanței privind plata către intimată a drepturilor pretinse, actualizate cu indicele de inflație, apreciaza că această obligație nu este întemeiată si nu se justifică.
Față de solicitarea privind obligarea recurentului-pârât să opereze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, solicită respingerea acesteia ca nefondată deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin.2 din Decretul nr. 92/1976 - privind carnetul de muncă " Actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată, vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de munca, precum și precizarea modului de încadrare - pe durata nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de munca cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de munca la pensie ".
Astfel, din dispozițiile legale anterior menționate reiese că singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Sporul solicitat de intimată este un drept salarial ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se include în aceasta, deci sporurile și adaosurile salariale reprezintă o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă. Față de cele expuse, apreciaza că se impunea respingerea cererii privind transcrierea în carnetul de muncă a drepturilor salariale solicitate de intimata-reclamantă.
In recursul declarat de Ministerul Finantelor Publice s-a aratat ca prin sentinta recurata s-a dispus obligarea Ministerul Economiei si Finanțelor, in calitate de chemat in garanție, sa aloce fond urile necesare platji drepturilor salariale solicitate.
Aceasta soluție este netemeinica si nelegala intrucat cererea de chemare in garanție este inadmisibila. In primul rând, din interpretarea dispozițiilor art.60-63 din Codul d e procedura civila, cererea de chemare in garanție nu poate fi formulata de către reclamant, ci de către parat. n al doilea rand, in ceea ce privește cererea de chemare in garanție formulata de către paratul Ministerul Public -Parchetul de pe langa Înalta Curte Casație si Justiție, trebuie observat faptul ca aceasta nu cuprinde motive teminice si legale de admitere a acesteia, ci aspecte care nu privesc Ministerul Economiei si Finantelor; pornind de la reglementările art. 60-63 din Codul d procedura civila, instituția chemării in garanție reprezintă acea forma participare a terților la activitatea judiciara care conferă unei din parti posibilitatea de a solicita introducerea in cauza a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubire, in ipoteza in care partea respectiva ar pierde-procesul. Deci, aceasta instituție se întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau de despăgubire care nu incumba, in cauza, instituției noastre; temeiul unei astfel de cereri trebuie sa il constituie obligația de garanție care ii revine chematului in garanție in baza legii sau a contractului ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc in cauza de;
Intre Ministerul Economiei si Finanțelor si Ministerul Public nu exista nicio obligație de garanție sau de despăgubire.
Potrivit dispozițiilor Legii 500/2002 "sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. I alin. 2 din același act normativ, in cadrul cărora se angajează, se ordonanțează si se efecueaza plați, reprezintă limitele maxime care nu pot fi depasite", dar aceste limite sunt stabilite de ordonatorul principal de credite, in speța Ministerul Public, care potrivit art. 28 alin. 1 lit. e din Legea 500/2002, are prerogativa legala de a prevedea cheltuieli cu personalul din instituția sa si din cadrul celor subordonate. Aceasta omisiune a ordonatorului principal de credite in speța nu ii conferă nicio garanție legala din partea Ministerului Economiei si Finanțelor pentru plata unor sume ce ar trebui plutite intr-un raport de munca reclamantei ce izvorăsc dintr-un contract de munca sau dintr-un raport de serviciu reglemetat de o lege speciala.
Deci, Ministerul Public este singurul care ar fi avut posibilitatea legala, prevăzuta de art. 34 alin. 1 pct 1 coroborat cu art. 34 din Legea nr. 500/2002 sa estimeze, la elaborarea proiectului bugetului propriu, intinderea sumelor destinate cheltuielilor cu angajații din instituțiile proprii si cele subordonate.
Recurentul invoca si dispozitiile OUG nr.75/2008.
Intimatii nu au formulat intampinare.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimatii au calitatea de procurori in cadrul intimatului-parat Parchetul de pe lângă Judecatoria Sectorului 4
Din materialul probator administrat in cauza Curtea retine ca, în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 1 octombrie 2000 intrat în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. Astfel, prin dispozițiile art. I pct. 42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000 s-a statuat că"Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 563 din 18 noiembrie 1999, se modifică și se completează după cum urmează: - 42. articolul 47 se abrogă".
n ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv:"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, rocurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Ca atare, in aprecierea obligatorie pentru instantele judecatoresti, data de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, prin decizia nr. XXI/10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
de aceste considerente, in mod legal si temeinic instanta de fond a admis in parte actiunea formulata si a obligat paratii la plata catre reclamanti a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% din salariul de baza brut lunar, aferent intervalului 2.11.2004-30.05.2008, proportinal cu perioadele lucrate de fiecare reclamant sau intervenient, sume ce urmeaza a fi actualizate cu indicele de inflatie de la scadenta la data platii efective si a dispus efectuarea mentiunilor in carnetele de munca ale reclamantilor cu privire la drepturile recunoscute prin respectiva hotarare.
Drepturile salariale constand in sporul de 50% sunt cuvenite reclamantilor si paratii, in calitate de angajatori si ordonatori de credite, nu au platit aceste sume.
Potrivit art.161 alin.4 Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit.
In concluzie, Curtea constata ca solutia acordarii diferentelor rezultate din actualizare se justifica de disp art. 1082 si 1084.civ. recurentul-parat fiind in culpa pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamantilor-intimati, in speta neexistand o cauza straina exoneratoare de raspundere. Astfel reclamantii-intimati au dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit ce include si beneficiul de care au fost lipsiti. de inflatie reprezinta un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piata si prin intermediul caruia se masoara gradul de depreciere a valorii banilor aflati in circulatie, adusi astfel la actuala lor putere de cumparare.
In ceea ce priveste motivul de recurs referitor la admiterea cererii avand ca obiect efectuarea mentiunilor in carnetele de munca ale reclamantilor, Curtea va retine dispozitiile art.1 di Decretul nr.92/1976, potrivit caruia arnetul de munca este actul oficial prin care se dovedește vechimea în munca, vechimea neîntreruptă în munca, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
În carnetul de munca se înscriu datele cu privire la situațiile arătate la alin. (1), precum și cele privind starea civilă, pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului, recompensele și orice alte situații care, potrivit dispozițiilor legale, se menționează în carnetul de munca.
In aceste conditii nu se poate retine sustinerea recurentei in sensul ca potrivit actului normativ indicat, in carnetul de munca se fac mentiuni doar cu privire la retributia tarifara, deoarece legea prevede consemnarea atat a acestei mentiuni, cat si faptul ca acest act va dovedi orice alte drepturi ale salariatului. In conditiile in care mentiunile din carnetul de munca vor fi avute in vedere la stabilirea drepturilor de pensie, iar sporurile cu caracter permanent sunt luate in considerare potrivit Legii nr.19/2000, in mod corect instanta de fond a admis si acest capat de cerere. Mai mult, din copia carnetelor de munca rezulta ca angajatorul a consemnat in acestea, pe langa indemnizatia de baza si sporurile cu caracter permanent, astfel incat Curtea nu poate retine sustinerile formulate in dezvoltarea acestui motiv de recurs.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea, urmeaza să respingă recursul declarat de acest recurent ca nefondat.
de recursul formulat de chematul in garantie, in ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a chematului in garantie Ministerului Finantelor Publice, Curtea constata ca in cauza trebuie avut in vedere specificul raporturilor juridice de munca si calitatea partilor in aceste raporturi. In acest sens, potrivit art.282 din Codul muncii, ot p. fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c) sindicatele și patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Ministerul Fianatelor Publice nu se poate incadra in niciuna din aceste categorii. Intre reclamanti, parati si aceasta institutie nu exista raporturi juridice de munca, astfel incat Curtea constata ca nu exista identitate intre acesta si debitorul obligatiei in raportul juridic dedus judecatii.
n litigiile de munca, tocmai de specificul acestora, cererea de chemare in garantie este inadmisibila, neexistand o obligatie de garantie a unui tert de partile raportului juridic de munca in legatura cu obligatiile reciproce dintre acestea. Intre persoana incadrata in munca, parte in litigiu si tertul chemat in garantie nu exista raporturi juridice de munca.
Pe de alta parte, instituția chemării în garanție reprezintă acea formă de participare a terților la activitatea judiciara care conferă uneia dintre părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubire, în ipoteza în care partea respectiva ar pierde procesul, deci aceasta instituție se întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire. Instituția chemării în garanție se întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire. Prin chemarea în garanție se urmărește tocmai realizarea unei asemenea obligații cadrul procesului în care cel garantat este amenințat în dreptul său de către o altă persona. În principiu, obligația de garanție revine tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv. Pentru promovarea chemării în garanție, partea interesată trebuie să afirme existența unei obligații legale sau convenționale de garanție ori a unei obligații de despăgubire, situație în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu se găsește în cauză de față.
Cererea de chemare în garanție este o acțiune incidentă pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane, pentru ca aceasta să participe la apărarea sa, iar în cazul pierderii procesului, pentru a obține, prin aceeași hotărâre, obligarea chematului în garanție la plata sumelor reținute cu titlul de salarii.
Între Ministerul Finanțelor Publice și reclamanți nu exista nici o obligație de garanție, iar simplu fapt că ordonatorul principal de credite a fost obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului în cazul în care acțiunea reclamanților a fost admisă, nu îi conferă acesteia nici o garanție legala din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
Ministerul Public este ordonator principal de credite, iar conform art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite.
În aceste condiții, nu sunt aplicabile prevederile art. 60-63 Cod procedura civila. 3.
de aceste considerente, Curtea, in temeiul art.312 Cod procedura civila, va admite recursul acestui recurent, va modifica sentinta recurata in sensul ca va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice si va respinge cererea de chemare in garantie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.4541/30.05.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Admite recursul declarat de recurentul-chemat in garantie MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.4541/30.05.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Modifica in parte sentinta recurata, in sensul ca:
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a chematului in garantie MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE si respinge cererea formulata impotriva acestuia, de lipsa calitatii procesuale pasive.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /Tehnored:
2 EX./01.06.2009
Jud. fond:Dalina
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
