Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 367/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 367
Ședința publică de la 03 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Smaranda
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I împotriva sentinței civile nr. 158 din 6.02.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, A, I, -, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată, recurentul a solicitat prin cererea de recurs judecata cauzei în lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 8186/99/02.11.2007, reclamanții:, A, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la plata, actualizată la data plății efective, a unei despăgubiri egale cu suma de 1700 lei, conform art. 21 din G 137/2000, să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au aratat următoarele:
Prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența, în mod evident și regretabil a discriminării indirecte, potrivit art. 2, alin. 1, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din OG137/2000, având în vedere faptul că prin Ordinul pârâtului Ministerul Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în mod exclusiv cu, cu înlăturarea principiului egalității de tratament judiciar și pecuniar, în sumă de 1700 lei doar pentru magistrații care aveau o vechime în magistratură între 0 și 3 ani, personalului public și personalului contractual.
Reclamanții au mai arătat că, ținând cont de faptul că în 2005 aveau și au în continuare raporturi de serviciu cu părțile litigioase, inclusiv o vechime în muncă mai mare de 3 ani, trebuie să aibă satisfacția și beneficiul plății prestațiilor pecuniare plătite în mod diferențiat, iar prin atitudinea omisivă și de înlăturare de la plata acestor sume, apreciază că au suferit un prejudiciu, care poate fi înlăturat prin admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată, cu consecința acordării despăgubirilor în cuantumul solicitat.
Acordarea acestor drepturi bănești este singura modalitate prin care se poate înlătura situația discriminatorie creată prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005, acesta fiind emis cu încălcarea normelor cuprinse inclusiv în disp. art. 6-8, art. 37-40 din Legea 53/2003.
Potrivit disp. art. 16 alin. 1 din Constituția României și art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, toți oamenii au dreptul, fără nici o discriminare la salariu, la celelalte sporuri și adaosuri egale pentru muncă egală, conform art. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și economice și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, respectiv art. 1 alin. 1 din Primul Protocol Adițional la această Convenție.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată, arătând că, printr-un ordin distinct, respectiv prin Ordinul ministrului justiției nr. 1793/C/2006 din 27 iulie 2006 fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, fond care li s-a adresat exclusiv, astfel că reclamanții nu pot invoca o diferență de tratament, care i-ar pune într-o situație discriminatorie.
Prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a CD.s-a constatat existența unei discriminări indirecte ca urmare a faptului că stimulentele au fost acordate judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, însă pretinsa discriminare, invocată de către reclamanții grefieri în susținerea pretențiilor formulate, nu s-a raportat decât la diferite categorii de judecători.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Finanțelor Publice.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, precizând că poate fi citat în calitate de expert în domeniul nediscriminării.
Prin sentința civilă nr.158/06.02.2008, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de către reclamanți ca fiind neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Excepțiile invocate sunt neîntemeiate, fiind respinse.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere,restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectarea ori apartenența la o categorie defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime 0-3 ani reprezintă o discriminare indirectă potrivit art. 2 alin. 2 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare. Colegiul Director a reținut că acordarea de stimulente salariale magistraților reprezintă un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
În hotărârea menționată se face vorbire despre dezavantajarea judecătorilor cu o vechime mai mare de 3 ani, dar nu se stabilește că ar exista o discriminare referitoare la personalul auxiliar de specialitate.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de cele ale personalului auxiliar, precum si sistemele diferite de salarizare ale acestor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între cele două categorii profesionale.
Prin Ordinul nr. 1793/C/27.07.2006 al Ministerului Justiției s-a dispus repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești. Acest ordin nu prevede criteriul vechimii, dispunând ca repartizarea sumelor destinate stimulării personalului auxiliar de specialitate să se facă în raport de criteriile prevăzute la art. 3 alin. 2 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea 146/1997.
Cu adresa nr. 540/04.02.2008, Curtea de APEL IAȘIa comunicat faptul că personalul auxiliar a beneficiat și încasat drepturi salariale cu titlu de stimulente în baza ordinului 1793/C/27.07.2006 al Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, prin reprezentanți legali, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurentul susține că nu are calitate procesuală pasivă, având răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat, însă numai în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, printre care și Ministerul Justiției, aceasta necorespunzând cu răspunderea plății sumelor reclamate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin.4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară asumată, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
Mai motivează recurentul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau a unor stimulente constituie atributul exclusiv al angajatorului, raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea reține că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Recurentul nu a fost obligat la plata unor sume către intimați, cu care, într-adevăr, nu are raporturi juridice, ci la includerea în buget a acestor sume, în condițiile în care printre atribuțiile sale, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Prin urmare, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și se va menține sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.158/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 27.06.2008;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-; .
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Smaranda
