Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 37/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 37/21.01.2008
Ședința publică din 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan judecător
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 617/20.04.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata SC România SRL.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată, din verificările instanței, că a respins prin încheierea nr. 8390 din 12.12.2007 cererea de strămutare formulată de recurentul.
Mandatarul intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare acordând cuvântul în dezbateri.
Avocatul intimatei pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr-, in urma stramutarii cauzei de la Tribunalul T, prin Incheierea nr.2606/PI/12.2006 a JB, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta Romania T solicitând obligarea acesteia la acordarea sporului de vechime în cuantum procentual de 25% începând cu data de 31.05.2003 până la pronunțarea hotărârii judecătorești, actualizată cu indicele de inflație și în continuare, pe durata existenței raportului juridic de muncă.
În motivarea acțiunii sale reclamantul susține că în mod nejustificat pârâta nu i-a acordat sporul de vechime în muncă; acest drept fiind legal stabilit inclusiv prin contractul colectiv de muncă la nivel național.
În drept se invocă Legea nr.168/199, M la nivel național și la nivel de ramură pe anii 2003-2006.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta Romania invocă excepțiile tardivității acțiunii și a prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiate, arătând că sporul pretins a fost inclus în salariul de bază negociat între părți (27).
Prin încheierea din 23.08.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în cauză s-au respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtă.
Prin sentința civilă nr.617/20.04.2006 pronunțată în cauză de Tribunalul Sibius -a respins respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Romania
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut, în esență, că față de principiul constituțional al negocierii salariului, în cauză s-a probat ca pârâta a acordat sporul de vechime solicitat de reclamant, prin includerea acestuia în salariu, ceea ce este în conformitate și cu clauzele M la nivel național.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termenul legal recurs, reclamantul solicitând admiterea acestuia casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul critică hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
-hotărârea pronuntață este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 pr.civ); astfel deși prima instanță recunoaște existența CCM la nivel de ramură, clauzele acestuia nu le consideră obligatorii pentru societatea pârâtă.
-hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art.304 punct 7.pr.civ), nefăcând deloc vorbire despre probatoriu cu înscrisuri și expertiza tehnică contabilă, administrate în cauză, din care nu rezultă în nici un caz că ar fi fost acordat sporul de vechime în discuție. Prin interpretarea per a contrario, art.40 2 din M reiese că sporul de vechime trebuia să se acorde separat. De asemenea s-au ignorat prevederile art.51 1 lit.d din M la nivel de ramură care stabilesc ca se poate include acest spor în salariu doar cu acordul părților, ori în speță angajatorul nu a probat un asemenea accept. În altă ordine de idei se arată că nu se enumeră între angajații care au făcut obiectul controlului ITM și nici nu a avut niciodată stabilit sporul de vechime și nu a încasat nici o sumă cu acest titlu.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimata Romania L T se solicită respingerea recursului ca nefondat, reluându-se argumentele din fața primei instante.(17-22).
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art.304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 2 pr.civila constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Astfel, negocierea salariilor este o consecință a principiului constituțional potrivit căruia este garantat dreptul la negocieri colective în raporturile de muncă (art.41 al.5). Codul muncii, concretizând potrivit art.157 acest drept constituțional prevede că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora (art.157 al.1 Codul muncii ).
În speță, intimatul reclamant este angajatul pârâtei recurente conform contractului indivicual de muncă nr.- /14596/23 martie 1999, cu un salariu negociat de părți în cuantum lunar de 1.350.000 lei,(2,3) majorat ulterior conform mentiunilor din carnetul de munca (4-19).
În acest contract nu sunt stipulate clauze exprese referitoare la sporul de vechime așa încât analiza legalității și temeiniciei pretențiilor salariale formulate în cauză se impune a fi efectuată prin prisma clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel național și de ramură, încheiat pe perioada de referință (2003-2006) întrucât potrivit art.241 al.1 lit.d Codul muncii, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național se aplică tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din țară.
În același sens, art.11 al.1 din 130/1996 prevede producerea efectelor juridice a clauzelor contractului colectiv de muncă pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă (lit.c).
Prin contractele de muncă încheiate la diferite nivele, partenerii sociali pot stabili clauze referitoare la formele de organizare a muncii, sporuri pentru condiții deosebite sau/și speciale de muncă, sporul pentru vechime în muncă și alte categorii de sporuri.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, părțile cu respectarea acestor obligații firești, au toată libertatea să negocieze și alte cauze, precum și drepturi superioare (în acest sens decizia Curții Constituționale nr.511/15 iunie 2006).
Din această perspectivă, Curtea constată că art. 40 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2001-2002 prevede expres: "părțile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu".
2 al acestui articol prevede că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
2 lit.d al articolului în discuție enumeră sporul pentru vechime în muncă, printre sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract (47,48).
Această reglementare este reluată într-o redactare identică în contractele colective de muncă unice la nivel național pe anii 2003,2004, 2005, 2006 (49- 53).
De asemenea, contractele colective de muncă pe ramura electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare pe anii 2002-2003, 2003-2004 cuprind prevederea că sporurile enumerate printre care este inclus și sporul pentru vechime în muncă se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază (art.51 lit.6, 54-57).
Or, în procesul verbal de control nr.15959/12.12.2005 întocmit în urma verificărilor efectuate la nivelul societății pârâte recurente de către organele de control ale Inspectoratului Teritorial Timiș (anexa nr.1) se menționează, certificându-se ca practică la nivelul acestui angajator că "sporul de vechime este inclus în salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat în societate este cu 20% mai mare decât salariul minim pe economie" (69-78). În acest context chiar dacă reclamantul nu a făcut parte dintre persoanele vizate de acest control, actul întocmit de acest organ confirmând regula includerii sporului de vechime în salariul negociat la nivelul intimatei nu poate fi ignorat.
Față de cele ce preced Curtea constată că în cauză angajatorul a respectat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național, a respectat limita minimă și limita maximă până la care se putea acorda sporul pentru vechime în muncă, incluzând acest spor în salariul brut negociat între părți cu ocazia încheierii contractului individual de muncă.
Argumentul reclamantului recurent în sensul că acest spor nu a fost evidențiat separat și nu a fost menționat în carnetul de muncă, nu poate fi primit, întrucât prevederile contractuale sus enunțate menționează acordarea acestui spor numai la locurile de muncă unde nu este inclus în salariul negociat, iar acordul său sub acest aspect, reiese din semnarea contractului individual de muncă, în cadrul căruia părțile nu fac nici o referire la acordarea separată aunui spor de vechime.
Totodată faptul că instanța de fond nu face nici o trimitere la expertiza tehnică contabilă efectuată în cauză nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii întrucât expertiza a vizat doar calculul drepturilor bănești, în funcție de procentul de vechime cuvenit reclamantului pentru vechimea în muncă, ori interepretarea normei legale este un atribut exclusiv al instanței. Ca atare, atăta vreme cât din interpretarea normei legale - prevederile CCM- instanța a statuat că sporul de vechime nu a fost exclus ca drept însă a fost inclus în salariul negociat astfel cum a fost înscris în contract, această probă este lipsită de relevență juridică.
Făcând o aplicare și interpretare corectă a normei legale izvorâtă din CCM la nivel național și CCM la nivel de ramură în perioada de referință, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică; neaflăndu-ne în motivul de modificare a hotărârii- art.304 punct.9 pr.civ. invocat de recurent, criticile sale vizându-se astfel, nefondate.
Ca atare, în conformitate cu art.312 al.1 pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamantul în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.617/20.04.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - - - - -
Cu opinie separată în sensul
admiterii recursului, modificării
sentinței și admiterii acțiunii
Grefier,
- - -
Cu opinie separată, conform art. 258 Cod procedură civilă, în sensul admiterii recursului declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 617/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, modificării în tot a sentinței atacate și admiterii acțiunii formulate de către reclamantul împotriva pârâtei SC ROMÂNIA SRL pentru considerentele ce urmează a fi arătate:
Excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată, întrucât obiectul dedus judecății și precizat îl reprezintă plata unei sume de bani echivalentă unui drept - sporul de vechime solicitat de către reclamant și nu încheierea sau executarea unor clauze contractuale, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 67 și art. 73 din Legea nr. 168/1999.
Astfel, apreciind că cererea reprezintă o pretenție bănească, aplicabile în speță sunt dispozițiile art. 283 A 1 lit. c din Codul muncii, termenul general de prescripție fiind de 3 ani, astfel că se impune respingerea excepției.
Referitor la fondul acțiunii, se constată că prima instanță, față de probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile reprezentând contractele colective de muncă la nivel național și de ramură, precum și raportul de expertiză judiciară în mod greșit nu a reținut că reclamantul este îndreptățit la aplicarea sporului de vechime pentru perioada 31 mai 2003 - 14 septembrie 2006 și în continuare pe durata derulării contractului individual de muncă în procent de 25%, acest drept fiind conferit de lege - dispozițiile art. 40 A 3 lit. d din contractul colectiv de muncă la nivel național, coroborate cu dispozițiile art. 51 A 1 lit. d din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Reținând cele de mai sus, se apreciază că susținerile intimatei cu privire la includerea sporului de vechime în salariul de bază prin stabilirea salariului de bază în procent cu 10% mai mare decât salariul minim pe economie sunt nefondate, întrucât dispozițiile legale menționate nu au fost respectate, așa cum rezultă din înscrisurile care dovedesc că la rubrica "spor de vechime" pentru reclamant nu este menționată nici o sumă.
De asemenea, sunt neîntemeiate susținerile intimatei cu privire la cuantumul sporului de vechime, întrucât, față de dispozițiile legale mai sus menționate, acesta se stabilește în funcție de vechimea totală în muncă și nu față de vechimea specifică unei activități, raportul de expertiză judiciară cuantificând temeinic acest spor.
Din interpretarea dispozițiilor art. 155 Codul muncii, potrivit cărora "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizații, sporuri și alte adaosuri", Curtea reține că în lipsa unei mențiuni exprese în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă sau în carnetul de muncă, sporul de vechime trebuie evidențiat separat, neputându-se prezuma că el este înscris în salariul de bază.
În sprijinul acestei interpretări vin și dispozițiile art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, potrivit cărora "sporul de vechime se acordă numai la locurile de muncă unde acesta nu este cuprins în salariul de bază."
Pârâta nu a făcut dovada că acest spor este inclus în salariul de bază al reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 287 Codul muncii.
În consecință, Curtea apreciază că reclamantul are dreptul la sporul de vechime prevăzut de art. 40 3 lit. "d" din contractul colectiv de muncă unic la nivel național și art. 51 1 lit. "d" din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, în cuantum de 25 % din salariul lunar începând cu data de 31.05.2003, pe toată durata derulării contractului individual de muncă.
În considerarea celor de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 312 A 1 Cod procedură civilă, se impunea admiterea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 617/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta SC ROMÂNIA SRL.
Judecător,
Red.
Tehnored. /2ex.
Jud. Fond.
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Manuela Stoica, Ana Doriani
