Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 3738/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3738
Ședința publică din data de 29 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier:
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și Consiliul Județean O, împotriva sentinței civile nr.233/21.02.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, și intimații pârâți Președintele Consiliului Județean O, Directorul Executiv al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului O, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentul pârât Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O depunând delegația de reprezentare, consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, după care, consilier juridic depune la dosar hotărârea nr.530/19.03.2008 din dosarul nr- și soluția din dosarul nr- pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii pe recurs.
Consilier juridic pentru recurentul pârât Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O, susținând oral motivele invocate în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, casarea sentinței Tribunalului Olt și rejudecând în fond cauza, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.233 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- a admis cererea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN O, PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN O, DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, DIRECTORUL EXECUTIV AL DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O și a obligat pârâții să achite reclamanților contravaloarea reactualizată a tichetelor de masă pe perioada 01.11.2004-30.04.2005, în funcție de perioada lucrată de fiecare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
În speță reclamanții reprezentați de sindicat, au calitatea de salariați în cadrul DGASPC O, instituție bugetară, ce face parte din sectorul bugetar datorită alocării veniturilor de către stat, prin organele sale abilitate.
Se apreciază că prin neplata acestor drepturi prevăzute de lege ca urmare a voinței unilaterale a pârâților s-a produs o restrângere a dreptului la protecție socială a reclamanților, fără a exista o dovadă în sensul că s-a impus luarea unei asemenea măsuri.
Ori, conform art. 41 al. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Astfel, se apreciază că acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială, privind securitatea la locul de muncă al reclamanților, constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui reclamant sub forma unei alocații în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă condiții pentru ca aceștia să-și procure hrana direct.
Pârâții nu au făcut dovada că nu pot fi acordate tichetele de masă datorită faptului că în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație. Astfel, se apreciază că pârâții au obligația de a acorda aceste tichete reclamanților și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop în calitatea de angajatori.
De asemenea, se constată că prin acordarea acestor tichete de masă unor salariați din anumite domenii din cadrul sectorului bugetar ce sunt finanțate de la bugetul de stat se creează o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 al. 2 din Constituție și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariații din același sector de activitate, din punct de vedere al protecției sociale.
Pentru aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998, care prevăd că tichetele de masă s-a acordat din bugetele locale pentru unitățile din sectorul bugetar, instanța a dispus admiterea acțiunii și obligat pârâții la plata contravalorii tichetelor de masă pentru reclamanți, începând cu data de 01.11.2004-30.04.2005 în funcție de perioada lucrată de fiecare reactualizate cu rata inflației.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Județean O și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O, criticând soluția tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ambele recursuri s-a susținut că tichetele de masă nu pot fi acordate atât timp cât în bugetul celor două instituții nu au fost cuprinse sume cu această destinație și mai există surse de venituri proprii care să poată acoperi aceste cheltuieli.
Intimații reclamanți nu au depus întâmpinare.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 1(1) din Legea 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Textul de lege instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi alocație individuală de hrană, acordată, în anumite limite, sub formă de tichete de masă, iar nu o obligație legală a angajatorilor.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Regula citată se regăsește în dispozițiile Legii 507/2003 bugetului de stat pe anul 2004 și este reluată și în prevederile legilor bugetului de stat pentru anii următori până în prezent.
Cum, în speța de față, recurenții Consiliul Județean O și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O fac parte din categoriile de instituții bugetare indicate de Legea 142/1998, regula acordării tichetelor de masă se aplică angajaților lor, fără a se încălca prevederile art.41 alin.2 din Constituție, referitoare la protecția socială a muncii.
În același sens s-au pronunțat deopotrivă Curtea Constituțională prin Decizia nr.297 din 11 martie 2008 (fiind respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea 142/1998) și Înalta Curtea d e Casație și Justiție, prin decizia nr.14 din 18 februarie 2008, de admitere a recursului în interesul legii cu privire la interpretarea acelorași prevederi.
Ca atare, tichetele de masă nu pot fi acordate atâta timp cât în bugetul Consiliului Județean O și al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului O nu au fost cuprinse sume cu această destinație, iar instituțiile în cauză nu au venituri proprii din care să acopere aceste cheltuieli.
In temeiul art.312 pr.civ. se admit recursurile declarat de recurenții pârâți Consiliul Jud.O și DGASPC O împotriva sentinței civile nr.233 din 21 februarie 2008 Tribunalului Olt și se modifica sentința menționată, în sensul că se respinge acțiunea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat din pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și Consiliul Județean O, împotriva sentinței civile nr.233/21.02.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, și intimații pârâți Președintele Consiliului Județean O, Directorul Executiv al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
Modifică sentința în totalitate în sensul că respinge cererea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Ex.4//
Jud.fond.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Sorin
