Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 375/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 375
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrozina
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții:, -, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Special și Protecția Copilului Sf. G H, cu sediul în--3, jud., împotriva sentinței nr. 1981 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți, lipsă fiind reclamanții recurenți și reprezentanții pârâților intimați Inspectoratul Școlar Județean S, Grupul Școlar Dumbrăveni și Instituția Primarului -prin primar - Dumbrăveni județul
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul reclamanților recurenți a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 28.10.2008 reclamanții, -, prin Sindicatul Învățământ Special și Protecția Copilului "Sf. " G H au chemat în judecată pârâții Inspectoratul Școlar Județean S, Grupul Școlar Dumbrăveni și Primăria localității Dumbrăveni prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata primelor de vacanță restante în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG 146/2007 și la plata primelor de vacanță pentru anii 2007 - 2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
În motivarea cererii arată reclamanții că sunt angajații Grupului Școlar Dumbrăveni și că beneficiază de plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006 în conformitate cu OUG 146/2007, Legea 128/1997 și art. 37 lit. "g" din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ.
Mai arată reclamanții că, acordarea primelor de concediu în funcție de voința ordonatorului de credite, respectiv în funcție de includerea sumelor cu această destinație în buget ar reprezenta o restrângere nejustificată a drepturilor la protecție socială în raport de alte categorii de bugetari, încălcându-se astfel principiul egalității între cetățeni și al excluderii privilegiilor și discriminării consacrat de art. 1 din OG 137/2000 republicată.
În drept reclamanții au invocat prevederile art. 1 alin. 1 și 2, art. 2 alin. 1 din OUG 146/2007, art. 50 alin. 12 din Legea 128/1997, art. 37 lit. "g" din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, art. 7 alin. 3 din Legea 84/1997, art. XIII alin. 1 din OUG 32/2001, art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituția României, art. 5 alin. 3, art. 269 alin. 1, art. 281 și art. 282 lit. "c" din Codul muncii, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâții, legal citați nu au formulat apărări în cauză.
Prin sentința civilă nr.1981 din 18.XII.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 37 lit. "g" din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003 - 2004, respectiv 2007 - 2008, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță din venituri proprii în condițiile legii, care se acordă o dată cu indemnizația de concediu.
Ori, reclamanții nu au făcut dovada că pârâții ar fi realizat venituri proprii în cursul anilor 2001 - 2006 și 2007 - 2008 astfel încât să fi fost în măsură să acorde primele de concediul solicitate, deși li s-a pus în vedere acest lucru la termenul din 20.11.2008.
Mai invocă reclamanții, încălcarea dreptului la protecție socială reglementat de art. 41 alin 2 din Constituție. Trebuie precizat însă că, în înțelesul art. 41 alin. 2 din constituția României, măsurile de protecție socială privesc securitatea și sănătatea angajaților, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit nu și prima de concediu.
Au mai invocat reclamanții existența unei situații discriminatorii conform art. 1 din OG 137/2000.
Prin decizia nr. 818 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale, dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 au fost declarate neconstituționale în măsura în care se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
De asemenea, nu poate fi reținută în cauză nici încălcarea art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nefăcându-se dovada în cauză a existenței unei discriminări între categorii de persoane aflate în situații comparabile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând următoarele:
Faptul că Legea 128/1997 și la Nivel de Învățământ prevăd doar posibilitatea acordării primelor de concediu, fără a stabili în sarcina ordonatorilor de credite obligații concrete în acest sens, nu înseamnă că respectivele prime de concediu pot fi acordate în mod discriminatoriu sau că ordonatorul de credite ar avea latitudinea de a le acorda sau nu, aceasta întrucât drepturile salariale respective reprezintă măsuri de protecție socială având drept scop compensarea unor cheltuieli suplimentare, reprezintă măsuri de protecție a salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime pentru refacerea capacității de muncă în concediu, pentru efectuarea unor concedii pentru odihnă și tratament în vederea refacerii sănătății și sporirii capacității de muncă pentru anul următor.
Acordarea primelor de concediu în funcție de voința angajatorului/ordonatorului de credite, respectiv în funcție de includerea sumelor cu această destinație în buget ar reprezenta o restrângere nejustificată a dreptului de protecție socială în raport cu alți salariați din sectorul bugetar și chiar din sistemul de învățământ, încălcându-se astfel principiul egalității între cetățeni și al excluderii privilegiilor și discriminării, consacrat de legislația în vigoare.
Mai mult, acordarea primelor de vacanță în funcție de alocarea sau nu a unor sume cu această destinație este disproporționată întrucât ar fi lăsată pur și simplu la latitudinea ordonatorilor de credite, care fie nu vor aloca niciodată sumele respective în favoarea salariaților, fie vor aloca sume preferențial, doar pentru anumite sectoare din domeniul bugetar - așa cum se întâmplă în prezent - creându-se astfel o situație discriminatorie între salariați.
Consideră că a lăsa la latitudinea angajatorului să acorde primele de concediu din venituri proprii va duce cu siguranță la o îngrădire a drepturilor salariaților, unii dintre angajații din învățământ primind aceste prime, iar alții nu. Acest fapt duce clar la o discriminare a unor angajați din același sistem, referindu-se nu doar la discriminare în sistemul bugetar, ci mai mult, la o discriminare în sistemul de învățământ, în particular. Faptul că o parte din colegii angajați în învățământ în județele A, B, G etc. au încasat primele de vacanță (județul A, care au sentință definitivă și irevocabilă din data de 15.08.2008) demonstrează că deja s-a creat o discriminare între angajații din învățământul românesc.
Faptul că angajați ai unor instituții bugetare din județul S (exemplu de pe fluturașul din anexe) au primit și primesc în continuare prime de vacanță arată că există o clară discriminare între angajații sistemului bugetar.
Consideră recurenții că în acest mod se încalcă flagrant art.5 alin.1 și următoarele din Codul muncii, cât și prevederile Constituției României în care se spune că "în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii".
De asemenea este încălcată Convenția Europeană a Drepturilor Omului în care la art.14 - interzicerea discriminării, spre finalul articolului se precizează că este interzisă discriminarea în "orice situație".
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii au depus la dosar înscrisuri (8 - 48).
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Art.1 din OUG 146/2007 dispune că prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile acestei ordonanțe de urgență: funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din justiție, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, începând cu anul intrării acestora în vigoare (art.1 al.2 din OUG 146/2007).
Potrivit art.95 alin.1 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic "personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din legislația în vigoare, din prezentul statut, din Carta universitară, precum și din prevederile contractului colectiv de muncă".
Cu privire la concediul de odihnă al acestei categorii de personal, reglementarea enunțată stabilește, prin art.103 lit. a, pentru cadrele didactice, "dreptul la concediu anual cu plata în perioada vacanțelor școlare respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale", prin această lege nefiind reglementat și dreptul la prima de concediu de odihnă.
Este adevărat că, prin art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, s-a stabilit că, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și contractul colectiv de muncă, motiv pentru care, instanța de fond a făcut o analiză detaliată a dispozițiilor cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003 - 2004 și 2007 - 2008 respectiv a art.37 alin.1 lit.g, care prevede, pentru personalul din învățământ, "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
Potrivit art.59 alin.1 din contractul de muncă 2001 din 31.01.2005 privind contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006, publicată în partea V nr.1 din 22.02.2005, s-a prevăzut că, pe durata concediului de odihnă, salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din luna în care este efectuat concediul, mulU.ată cu numărul de zile de concediu, precum și prevederea înscrisă la art.59 alin.3, conform căreia "prin contracte colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili că, în raport de posibilitățile economico - financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță", o dispoziție similară fiind reglementată și prin art.59 alin.3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, nr.2895/21 din 29.12.2006, publicat în partea V nr.5/29.01.2007.
Din interpretarea acestor texte rezultă că acordarea primei de concediu nu constituie o obligație pentru unitatea angajatoare, din moment ce acest contract colectiv de muncă valabil pentru anii 2005 - 2006, respectiv 2007 -2010 utilizează, prin art.59 alin.3, sintagma "se poate stabili o primă de vacanță", respectiv "în funcție de posibilitățile economico-financiare".
Totodată, în mod corect instanța de fond a reținut că veniturile proprii privesc unitatea de învățământ și nicidecum unitatea administrativ teritorială prin care se asigură finanțarea de la bugetul de stat sau bugetele locale, un argument în plus fiind și faptul că raporturile de muncă se derulează între unitățile de învățământ și personalul didactic.
Față de dispozițiile art.157 al.2 din Codul muncii, rezultă că, în cauză, este vorba doar despre venituri proprii ale unității de învățământ și nici într-un caz despre venituri proprii ale consiliilor locale sau județene, întrucât, prin contracte de muncă, nu pot fi negociate clauze care să încalce prevederile legale și să stabilească obligații în sarcina unor părți care nu au participat la negocierea contractelor.
Reclamanții nu au indicat și dovedit existența vreunei alte reglementări legale care să prevadă în mod expres, pentru personalul din învățământ, acordarea primei de vacanță sau nivelul acesteia; sintagma " în condițiile legii"nu se poate referi decât la veniturile proprii, respectiv la modalitatea de constituie a acestora și de efectuare a cheltuielilor corespunzătoare.
importanța egalității în drepturi ca garanție constituțională art.16 al.1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariați, care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Or, nu există nici o dispoziție legală care să prevadă obligativitatea acordării necondiționate a primei de concediu în sistemul de învățământ.
Nu există astfel o încălcare nici a dispoziției art.14din Convenția Europeană a drepturilor Omului care se referă la interdicția oricărei discriminări cu privire la exercitarea vreuneia din drepturile fundamentale reglementate prin convenții ori protocoale adiționale.
Față de aceste considerente în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții:, -, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Special și Protecția Copilului Sf. G H, cu sediul în--3, jud., împotriva sentinței nr. 1981 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:.
Jud:
Asist.jud: și
Tehnored. ex.2/25.04.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Apetroaie Eufrozina, Rață Gabriela
