Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 394/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.394
Ședința publică din data de 21 martie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 120 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul în V de M,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 21 martie 2008, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar pentru recurenta pârâtă SC SA B, concluzii scrise și adresa nr. 6576 din 12 noiembrie 2007 a SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 2919 din 12 noiembrie 2007, după care având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC SA, solicită în principal admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și admiterea prescripției dreptului la acțiune al intimatei.
Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, urmând a fi obligați a plăti intimatei suma totală de 1649 lei, avându-se în vedere adresa 2919/12.11.2007 emisă de Direcția Corporative - Juridic din cadrul SC SA de Departamentul Resurse Umane.
Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei de: 2380 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate în perioada 2004-2005 respectiv cu ocazia sărbătorilor de C pe anii 2004, 2005 și de Paști pe anul 2005 și a sumei de 402,92 lei reprezentând beneficiul de care a fost lipsită prin neplata la timp a sumei, în raport de rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în calitate de salariat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la societatea pârâtă - Sucursala în perioada 1989-3.01.2005 când a încetat raporturile de muncă cu angajatorul; că nu a primit suplimentările salariale cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2005, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
Pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamant au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de reclamantul.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.120 din 18.01.2005 a admis acțiunea și a obligat pârâtă să plătească reclamantei suplimentările salariale conform CCM pentru perioada 2004-2005, constând în prima de C pentru anii 2004 și prima de Paște pe anul 2005, neacordate, respectiv suma de 1397 lei net, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert, sumă ce se va actualiza conform indicelui de inflație până la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede, în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SC SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiași articol se prevede că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și că negociate și aplicabile la nivelul societății au menținut pe anii 2004-2005 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din CCM.
Coroborând aceste dispoziții legale instanța de fond a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute la art.1 al aceluiași articol din CCM și în cursul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Or, după cum rezultă din probele administrate în cauză, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 CCM întrucât, deși avea obligația conform Codului muncii de a dovedi că a inclus primele solicitate în salariul de bază al salariaților, nu a făcut dovada plății către reclamantă a acestor suplimentări salariale pentru perioada 2004-2005.
Faptul că în nota întocmită de comisia paritară s-a stabilit includerea primelor de Paște și C în salariu începând cu anul 2003, nu înseamnă că aceste drepturi suplimentare au și fost efectiv plătite câtă vreme pârâta nu a făcut nicio dovadă astfel că apărarea din întâmpinare nu este confirmată de probe și nu poate fi primită.
În plus, prin expertiza efectuată s-a dovedit că în realitate aceste prime nu au fost acordate și nici incluse în salariul reclamantului, experta calculând aceste suplimentări la care reclamanta are dreptul, conform art.168 CCM, la suma de netă de 1684 lei, suma netă fiind de 1188 lei care actualizată cu indicele de inflație devine 1397 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică vizează excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanta avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni conform art.283 alin.1,lit.e din codul muncii.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanta primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
Un al treilea motiv l-a constituit valoarea concretă a suplimentării salariale care este echivalentul salariului de bază mediu pe SN iar nu cu salariul mediu brut pe unitate.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar in subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamantă a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN SA. iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că dispozițiile art.283 alin.1, lit.c codul muncii sunt incidente în cauză iar nu cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamantă îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar precum și din concluziile expertizei de specialitate, rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pentru anii 2003, 2004-2006, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că - incluse ori nu în salariul reclamantei - aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamantă fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului, pe baza expertizei contabile care a verificat documentele societății pârâte, inclusiv fondurile de salarii pentru anii 2003-2006 fără să identifice alocarea și plata suplimentărilor reprezentând primele solicitate de reclamantă.
In conformitate cu art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 și în continuare, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SNP, care a și fost luat în calcul de expert, rezultând că suma netă cuvenită reclamantei cu acest titlu este de 1188 lei, care, după actualizarea cu indicele de inflație, are cuantumul total de 1397 lei.
Drept urmare, nici cea de-a treia critică a recurentei nu este întemeiată, instanța de fond acordând reclamantei sumele solicitate, calculate ca echivalent al unui salariu mediu pe SN, iar nu al unui salariu mediu brut, așa cum eronat a susținut recurenta că ar fi procedat instanța de fond.
Pentru toate considerentele care preced, Curtea va respinge recursul exercitat de pârâtă, in temeiul art.312 cod pr.civ. menținând sentința recurată ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 120 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul în V de M,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
2 ex.
2008-03-28
Trib.P nr-
R -
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
