Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 3965/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2197/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3965R
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenta - împotriva sentinței civile nr.667 LM/AS din data de 03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI,având ca obiect "drepturi bănești - spor de confidențialitate de 15%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatului Ministerul Finanțelor Publice, cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea introdusă la TRIBUNALUL BUCUREȘTI, la data de 01.10.2007, înregistrată sub nr-, inaintata ulterior Tribunalului Giurgiu in baza incheierii din 21.03.2008 a Curtii de Apel B, reclamantii si au formulat acțiune împotriva pârâților MINISTERUL JUSTITIEI, TRIBUNALUL B, STATUL R PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților:
1. să recunoască discriminarea, să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15 %, începând cu luna septembrie 2004 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor (pentru reclamanta ) și respectiv pentru perioada septembrie 2004-01 martie 2007 (pentru reclamantul ), actualizate la data plății efective;
2. să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă;
3. pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Prin sentința civilă nr.667/03.06.2008, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanți impotriva CNCD si impotriva Ministerului Economiei si Finantelor, pentru lipsa calitatii procesuale pasive a acestora, iar impotriva celorlalti parati, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului MEF a fost apreciata ca fiind intemeiata, motivat de faptul ca intre reclamanti si Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi de muncă, iar acest pârât nu este ordonator principal de credite în raporturile dintre ceilalți pârâți.
De asemenea, pentru aceleași considerente precum și pentru faptul că pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este instituție abilitată de lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, având în vedere următoarele:
Magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea nr.303/2004, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OUG27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007.
Actul normativ privind salarizarea magistraților nu cuprinde dispoziții care să prevadă sau să garanteze dreptul acestora la spor de confidențialitate.
Situația magistraților nu poate fi comparabilă în nici un fel cu cea a personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, al căror statut este reglementat de Legea nr.360/2002, întrucât statutul acestora, drepturile și îndatoririle sunt diferite, instituțiile din care fac parte organele autorității judecătorești nu fac parte din categoria instituțiilor publice reglementate de această lege iar categoria de informații pentru care se acordă sporul de confidențialitate potrivit nr.OG19/2006, sunt informațiile clasificate care au un regim special reglementat de Legea nr.182/2002, fiind definite ca "informații, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță, consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate".
Situația magistraților nu poate fi comparata nici cu cea a funcționarilor publici, întrucât statutul acestora, drepturile și obligațiile sunt diferite și reglementate prin acte normative diferite: Legea 188/1999, OG6/2007.
Situația magistraților nu poate fi comparabilă nici cu cea a membrilor plenului și altor salariați din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor întrucât statutul acestora și categoria de informații pentru gestionarea cărora se acordă sporul de confidențialitate este prevăzut de Legea nr.656/2002.
Situația magistraților nu poate fi considerată comparabilă nici cu cea a personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării întrucât statutul acestora, drepturile și obligațiile sunt diferite și reglementate prin acte normative diferite(OG 137/2000; OG2/2006).
Rezultă astfel că discriminarea pe care o invocă reclamanții nu există, și prin urmare instanța nu poate adăuga la lege, nu poate crea pentru reclamanți drepturi aplicabile altor categorii de salariați cu statut și atribuții diferite.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-reclamantă -, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea cererii formulate, cu precizarea ca perioada pentru care a solicitat sporul de confidentialitate a fost indicata ca fiind 01.09.2004-31.01.2008. Recurenta a criticat sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Conform Directivei nr. 2000//78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii si constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Reclamantei i-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate (art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 15 din Codul d eontologic) care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă. Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamanți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), constând, spre exemplu, în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu (art.2 alin.4 și alin.5 din Legea nr.677/2001), sesizările adresate autorităților statului (cele făcute conform art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală etc.
Nefiind demnitar public, reclamanta se află în aceeași situație ca și restul personalului din unitățile bugetare, însă, în unitățile bugetare, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate i-a fost recunoscut si dreptul corelativ salarial.
Astfel, conform art. 13 din OUG nr.57/2000, art.30 alin.3 din G nr. 137/2000, art.3 din G nr.38/2003, art.13 alin.1 din OUG nr. 123/2003, art.3 din G nr. 19/2006, art.15 alin.1 din G nr. 6/2001, art.20 alin.3 din Legea nr. 656/2002, art.15 din G nt.64/2006, art.13 din G nr.10/2007, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca si creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plată a acestui spor salarial.
Deci reclamanta se află, sub aspectul analizat, într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu tot celălalt personal din unitățile bugetare, ba chiar si cu personalul din unitățile private, deoarece este parte a unui raport de muncă și îndeplinește, în urma executării acestui raport, o obligație de confidențialitate.
Insă, este de remarcat că reclamantei, deși își execută obligația de confidențialitate, fiind debitor al acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unității bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale si specifice, nu i se recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de confidențialitate, produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio - profesională.
In concluzie, prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamanta este în mod evident și grav discriminată, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptica ce fundamentează si generează acest spor salarial și pentru restul personalului. De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific (de exemplu, acordarea adaosului salarial reprezentând cota din profitul unității numai șefilor de proiecte si respingerea acordării acestuia și cadrelor medii, echivalează cu o discriminare.
Conform prevederilor G nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în mod special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art. 2 alin 1 din G nr. 137/2000 se arară că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată ca sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Or, criteriul după care s-a făcut distincția este categoria socio-profesională, criteriu de diferențiere injust a personalului din unitățile bugetare, fiind absurd și de neconceput se accepta că obligația legală de confidențialitate se execută doar raportat la o anumită profesie, iar la alta, nu.
Nu au relevanță nici deciziile Curții Constituționale, deoarece deciziile de respingere a unor excepții de neconstituționalitate au efecte doar " partes litigantes", deci acestea nu sunt opozabile reclamanților și nici instanței, care este obligata în mod imperativ să facă aplicarea prioritară a dispozițiilor Protocolului nr. 12 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, cu respectarea art. 20 din Constituție.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
ecurenta are calitatea de judecător, dovedita cu copia carnetului de munca de la filele 11-16 din dosarul Tribunalului
Asa cum reiese din comunicatul emis de Înalta Curte de Casație și Justiție - Biroul de Informare și Relații Publice, publicat pe pagina web http://www.scj.ro/.htm, in ședința din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 27/2008 a pronunțat următoarea soluție:
Prin decizia nr. 46/15.12.2008, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, rocurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Ca atare, in aprecierea obligatorie pentru instantele judecatoresti, data de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 27/2008, prin decizia nr. XLVI/15.12.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Pe de altă parte, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că instanțele judecătorești nu pot crea norme juridice. Astfel, referitor la sporurile salariale sau la alte drepturi de aceeași natură, solicitate inclusiv de magistrați, având ca temei juridic principiul nediscriminării, reglementat de Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, Curtea Constitutionala a statuat că dispozițiile sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că, în atribuțiile instanțelor judecătorești intră crearea unor norme juridice, care să prevadă alte drepturi decât cele avute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele celor stabilite prin acte normative (in acest sens, Decizia nr. 818 din 03.07.2008, Decizia nr. 819 din 03.07.2008, Decizia nr. 820 din 03.07.2008, Decizia nr. 821 din 03.07.2008, toate publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008 și Decizia nr. 1325 din 04.12.2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 decembrie 2008).
In raport de solutia obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, Curtea nu se mai poate pronunța pe celelalte aspecte invocate de recurenta, dar si de intimatul Ministerul Justitiei, prin intampinare, revenind Curții Constituționale rolul de a soluționa conflictele de natură constituțională, purtând asupra atribuțiilor exclusive ale autorității judecătorești, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de-o parte, după cum reies din Capitolul VI, Titlul III din Constituție și asupra atribuțiilor Parlamentului și Guvernului, pe de altă parte, astfel cum rezultă din Capitolul I și III, Titlul III din Constituție.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor Ministerul Finanțelor Publice si Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice, potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Recurenta reclamanta nu se află în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice. Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Ca atare, Curtea, în baza art. 312 din Codul d e procedură civila, cu referire la art. 304 punctul 9 din Codul d e procedură civila, constată fondat recursul formulat de reclamanta, motiv pentru care îl va admite ca atare, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive în privința pârâtilor Ministerul Finanțelor Publice și Statul R prin Ministerul Finantelor Publice si, în consecință, va respinge acțiunea față de acesti pârâti.
Va obliga pârâții Curtea de APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților la plata către reclamanta recurenta a sporului de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, pentru perioada 1.09.2004-31.01.2008 (conform precizarilor din cererea de recurs), actualizate cu rata inflației, la data plății efective.
otrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, evident în speță nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare.
de inflatie reprezinta un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piata si prin intermediul caruia se masoara gradul de depreciere a valorii banilor aflati in circulatie, adusi astfel la actuala lor putere de cumparare.
In temeiul art.1 si 3 din Decretul nr. 92/1976, va obliga pârâtul Tribunalul B să înscrie mențiunile privind sporul de confidențialitate acordat prin prezenta hotarare, în carnetul de munca al reclamantei.
In ceea ce il priveste pe reclamantul, solutia de respingere a actiunii, pronuntata de prima instanta, urmeaza a fi mentinuta, fata de imprejurarea ca acesta nu a formulat recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă - împotriva sentinței civile nr.667/LM/AS/3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, și intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUIBLICE, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică în tot sentința recurată, in sensul ca admite in parte actiunea formulata de reclamanta, imporiva paratilor Curtea de APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților.
Obligă pârâții Curtea de APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților la plata către reclamanta a sporului de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, pentru perioada 1.09.2004-31.01.2008, actualizate cu rata inflației, la data plății efective.
Obligă pârâtul TRIBUNALUL BUCUREȘTI să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și respinge cererea față de acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.: 2 ex.
02.07.2009
Jud.fond:./
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Daniela Georgeta Enache
